Teoria „Spirala tăcerii” și basarabenii

 

Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se țin de cuvânt, cetățenii tac și fac.

De la proclamarea independenței, alegerile pe aceste plaiuri au reprezentat și clipe ale răzbunării. Cetățenii, rămași singuri cu buletinul și ștampila de vot, i-au sancționat pe politicienii care au dezamăgit. Așa a fost mereu pe aici. Alternanța la guvernare este o trăsătură a procesului democratic de la noi. Deseori s-a votat irațional, în detrimentul propriilor interese, doar dintr-un instinct de răzbunare.

Miza supremă a exercițiului electoral de pe 20 octombrie 2024 a fost referendumul constituțional, care, de fapt, nu era nici necesar, nici oportun. Rezultatul este mult sub așteptări. Actuala guvernare a avut toate pârghiile și trebuie să și-l asume! Dacă nu vor fi trase concluziile necesare și vor continua doar să caute dușmani pe interior și exterior, n-au nici o șansă să obțină scorul dorit la exercițiul electoral parlamentar de anul viitor, care contează cu adevărat.

Urmează turul doi la prezidențiale. Cred că nu trebuie să facem crize de nervi, nici de isterie. Conform Constituției suntem o republică parlamentară. Atribuțiile președintelui sunt limitate. Un președinte jucător, după cum ne demonstrează istoria recentă, poate fi cauza unor crize politice în lanț.

Republica Moldova are nevoie de un Președinte care să se conformeze Constituției, dar nu să și-o subordoneze. Candidatul care va convinge mai bine că va respecta Legea Supremă și că își va exercita onest atribuțiile, va câștiga alegerile!

Facerea (Geneza)

 …Împăratul Estului i-a mângâiat pe cap și le-a spus: creşteţi, înmulţiţi-vă, băgați zâzanie şi cârmuiți! Unul - pe stânga, altul - pe dreapta.

Să mișune totul astfel încât nimic să nu se schimbe. Înjurați-vă, scuipați-vă, bateți-vă, dar să nu-mi ieșiți din cuvânt! Eu v-am zămislit, eu vă omor!

Și a văzut Creatorul că este bine.

Și au fost seri și au fost dimineți. În spațiul dintre Nistru și Prut lucrurile și-au urmat cursul prestabilit…

Apocalipsa din noi

           Atât de blamați, oamenii ieșiți în stradă, mulți după cumpărături de strictă necesitate, au un comportament cu totul deosebit, chiar straniu. Sumbri, gârboviți, unii exagerat de vigilenți, alții totalmente absenți, însă toți vinovați, purtând parcă pe umeri povara leprosului - un tablou obscur cu o sută nuanțe de gri…

         În acest cadru, nasul începe a te furnica pentru un strănut, ochii îți sunt injectați cu mii de țepe, iar o tuse involuntară se cere neapărat afară. Te simți virusat…

         Repede am făcut cumpărăturile necesare pentru a reveni în afara orașului, unde, și pe timp de epidemie, viața decurge altfel.

         Protejați-vă sănătatea psihologică!!! Dacă aveți posibilitate, părăsiți orașul, străduiți-vă să vă aflați cât mai aproape de natură!!!

         Aveți grijă de voi și de toți noi!

Noi suntem vaccinul!

             Dragi prieteni, ce se întâmplă? Ne-a înfrânt un virus elaborat s-au crescut, la preț redus, undeva în China? Am cedat așa ușor? Ne-a intrat frica în oase? Ne-am lipsit de comunicare, ne-am încuiat în case în speranța că va trece, că ne va ocoli. Ne retragem mâna dreaptă pornită instinctiv pentru o strângere. Facem pe noi și miroase urât… Virusul și mai ales cei care stau în spatele acestei isterii triumfă!

            Capul sus, dragii mei! Noi ce, suntem gata să cedăm fără luptă? Suntem niște perdanți? Suntem niște cocoșați? Nu putem administra vitamine? Nu mai avem varză murată în butoaie? S-a terminat, cumva, usturoiul? Nu mai avem vin din cel de lasă urme pe pahar și pe buze? Nu mai suntem gata pentru o confruntare directă, la urma urmei? Nu cred!

            Capul sus și pieptu-n față, vorba cântecului! 
            Vaccinul e în noi!

P. S. Cei care seamănă panică, vreau să vă liniștesc: nimeni nu va scăpa de acest virus! Unii poate chiar l-au învins deja, fără să-și dea seama. Important să ne întărim sistemul imunitar și atenție mare la grupurile de risc. Dacă ne găsește leșinați de frică, virusul se va distra pe bune cu noi.

18.03.2020

Moldova postelectorală: clivaje întortocheate și scenarii fluide

            Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 au devenit deja istorie lăsându-ne un legislativ care va trebui să asigure o bună guvernare pentru următorii patru ani. Nici o formațiune n-a obținut majoritatea necesară pentru a alege organele de conducere ale legislativului și a instala un guvern, pe care ni-l dorim eficient. Ce va urma? Ce majoritate vom avea? Unde mergem? În efortul de-a explica situația postelectorală care s-a creat în Republica Moldova, ne vom axa în calitate de obiect al studiului nostru, pe trei subiecți politici, cele trei forțe principale care au ajuns în Parlamentul de la Chișinău, urmare a scrutinului din 24 februarie 2019 și care pot fi pe rol de actori principali în eventualele scenarii postelectorale: PSRM, PDM și Blocul ACUM. Vom urmări poziționarea acestora pe eșichierul politic, pornind de la clivajele campaniei.

Abordările strategice ale formațiunilor politice prin prisma clivajelor, care polarizează electoratul, ne vor servi drept criteriu la plasarea actorilor politici pe eșichierul politic. Prezintă interes poziționarea celor trei forțe politice pe trei subiecte, care au marcat ultima campanie electorală. Vom așeza aceste trei forțe pe eșichierul politic în dependență de soluțiile oferite pe fiecare subiect în parte. Această poziționare ne permite să înțelegem comportamentele actorilor în dependență de interesele reale, nu cele declarate.

De menționat că, logica, precum și practica comportamentului politic în constituirea coalițiilor, recomandă stabilirea alianțelor cu forțele politice aflate în imediata apropiere pe eșichierul politic. Istoria abundă cu exemple când alianțele între extreme sunt prevestirea unor vremuri tulburi pentru societate, iar în alte cazuri, alianța cu o forță politică de pe partea opusă a eșichierului politic poate fi fatală pentru protagoniști, mai ales pentru cei care nu au un suport politic consistent.

            Clivajul ideologic. Să începem cu tradiționalul clivaj ideologic. Trebuie să recunoaștem, această perspectivă nu ne este de mare folos. Ideologiile politice în forma lor clasică nu mai reprezintă un clivaj în campaniile electorale de la noi. Marketizarea politicii au uniformizat sub aspect doctrinar programele electorale ale partidelor, imprimându-le un vădit caracter populist. Dacă, totuși, vrem aplicăm acest criteriu, atunci, ținând cont de prevederile programatice ale partidelor, de afilierea la familiile de partide politice, de stereotipurile înrădăcinate, avem următoarea poziționare de la stânga la dreapta: PSRM - PDM - ACUM. Dacă e să pornim de la acest clivaj, logica comportamentului politic, după cum menționam mai sus, impune în primul rând o alianță PSRM – PDM sau PDM – ACUM.  Drept dovadă că, clivajul ideologic este irelevant servește lipsa de deschidere pentru dialog între partidele, aflate în imediata vecinătate pe eșichierul politic. Cei din Blocul ACUM nici n-au vrut să discute oferta PD, iar cei de la PD, la rândul lor, au declarat că nu vor negocia cu PSRM-ul. Prin urmare, nu clivajul ideologic determină acțiunile actorilor politici de pe Bîc.

            Clivajul oligarhic. Un alt subiect al campaniei, cel mai mult vehiculat, mai ales de către opoziția extraparlamentară, este tema luptei cu oligarhia și instituirea statului de drept. Totul ar fi fost, cum spun basarabenii, „bine și frumos”, dacă cei care s-au plasat în fruntea războiului cu oligarhia n-ar fi avut nimic cu oligarhii cei de ieri și de azi, cei de la închisoare și cei refugiați peste hotare. Noi doar știm… Mai mult decât atât, unii, chiar, au participat în multe proiecte comune ale oligarhilor. În realitate, este vorba de un conflict dintre două grupări oligarhice dintre care una este la guvernare, iar alta în opoziție. De menționat că, la aceste două grupări au aderat mulți simpatizanți din vari motive, unii mânați de frustrările personale, alții sau alăturat fiind ademeniți de farmecul mesajelor populiste, pentru alții a contat poziționarea actorului politic pe celelalte subiecte ale campaniei. Aceștia din urmă, ca regulă, sunt mai flexibili în eventualitatea găsirii unui compromis, dar nu ei constituie forța motrică a clivajului. Divergențele dintre principalii protagoniști sunt atât de mari, încât problema se pune „sau-sau”, nici vorbă de conciliere. Asta ne face să abordăm subiectul luptei cu oligarhia drept un clivaj important al campaniei, care după cum vom vedea va avea un impact major asupra scenariilor postelectorale.

Clivajul oligarhic, mult mai important decât cel ideologic în actualul design politic de la Chișinău, plasează PDM-ul și Blocul ACUM la extremele eșichierului politic, iar PSRM-ul pe centru: PDM - PSRM – ACUM. Schema dată ne explică de ce cei de la ACUM au respins din start propunerea venită din partea celor din PDM de-a purcede la formarea unei majorități. Răspunsul era unul previzibil. Democrații, beneficiind de mai multe mandate în parlament, având la conducerea unor instituții importante din stat, persoane, votate pe când erau la guvernare, ar fi fost în pole-position față de partenerii din ACUM. Nici tentația de-a ocupa postul de premier nu i-a ademenit pe cei de la ACUM. Am remarcat cu toții că, reprezentanții blocului ACUM au reacționat cu mai multă deschidere la propunerea PSRM-ului de-a dialoga. A urmat un refuz, dar nu atât de categoric, invocându-se și cauze de procedură: cum noi să mergem la sediul lor? Asta dă de înțeles că în altă parte ar merge. În același timp, presa și a formatorii de opinie din dotarea blocului ACUM au început să transpire din greu pentru a convinge că această alianță poate avea loc, pedalând pe varianta unei alianțe tehnice.

            Clivajul geopolitic. Al treilea subiect, care a marcat în mod constant politicul dintre Nistru și Prut, precum și actuala situație postelectorală este clivajul geopolitic. Chiar dacă sunt voci care ne îndeamnă să ignorăm geopolitica, să facem abstracție de clivajul dat, asta nu înseamnă, însă că el nu există. Pornind de la acest criteriu, analizând nu doar declarațiile, dar, mai ales, acțiunile celor trei subiecți politici, pe spectrul de la est la vest avem următoarea poziționare: PSRM - ACUM - PDM. Chiar dacă cei de la ACUM se declară proeuropeni, avem destule probe pentru a-i plasa pe centru. E suficient să ne amintim de încercările de-a provoca, împreună cu PSRM și PN a lui Renato Usatîi, alegeri parlamentare anticipate în 2015-2016, când toate sondajele dădeau câștig masiv partidei pro-ruse, a fost și cunoscuta fază cu batista pe țambal, dar, mai important, - refuzul de-a vota introducerea sintagmei „integrare europeană” în Constituție. Componentele blocului ACUM s-au pronunțat împotriva modificării constituționale, iar unii deputații din PLDM și PL, care au refuzat să voteze integrarea europeană în Constituție s-au regăsit, mai târziu, în blocul ACUM la ultimele alegeri parlamentare. Nemaivorbind de eforturile depuse de liderii opoziției pentru a convinge partenerii noștri de dezvoltare de-a sista suportul financiar pentru Republica Moldova, știind foarte bine că problemele economice ale populației alimentează nostalgiile și tendințele pro-rusești.

            Pornind de la plasarea pe eșichierul geopolitic, pare firesc ca PSRM și PDM, aflate la extreme au lansat invitații la negocieri către cei plasați pe centru, adică către Blocul ACUM. Moscova îndeamnă pe cei din PSRM să meargă la o alianță cu Blocul ACUM, iar partenerii occidentali, cum e și firesc, probabil, ar agrea, mai degrabă, o coaliție ACUM - PDM. Din perspectiva acestu-i clivaj, alianța PSRM - PDM, despre care atâta mult a vorbit opoziția, pare imposibilă. O asemenea coaliție ar fi posibilă, doar dacă conducerea PSRM, ar ignora sugestiile Kremlinului și s-ar deplasa spre centrul vectorului geopolitic. La moment, asta este greu de imaginat, de altfel ca și apropierea PDM-ului de Moscova, mai ales, după ce Kremlinul a lansat atâtea fumigene în adresa liderului PDM, Vlad Plahotniuc în ultima campanie electorală.   

            Ce va urma, asta-i întrebarea? Vedem că cele trei forțe din parlament sau rânduit pe poziția de centru care oferă mai mult câmp de manevră și posibilități de-a atinge compromisul. Avem clivaje care se intersectează, determinând comportamentele actorilor, care, deseori, pot surprindere chiar și pe cei mai fideli adepții. Reieșind din analiza de mai sus, se conturează câteva scenarii mai mult sau mai puțin fezabile.

            Scenariul 1. Alianța PSRM - ACUM. O parte din blocul ACUM, mai ales componenta PPDA (8 deputați), dar nu numai ei, sunt gata pentru o alianță cu PSRM. Matematic asta arată astfel: 35+8+? = ? Dacă se găsesc numărul necesar de voturi (în total, minimum 51), alianța se va produce. Va fi una formală sau tehnică, n-are importanță. Partea vulnerabilă a acestui scenariu este că orice alianță cu PSRM-ul, plasează această coaliția la cheremul Moscovei. La prima etapă aceasta nu va fi atât de evident, probabil vor urma și reduceri de preț la gazul importat. Kremlinul își va da arama pe față, dar o va face puțin mai târziu. Noi știm asta.

Cum va fi privită o alianță PSRM - ACUM de către electorat? Pare că cei din bloc s-au prins în propria capcană: au tot vorbit de binomul Plohotniuc-Dodon și acum na, chiar ei fac alianță cu PSRM. După cum menționam mai sus, motoarele de propagandă au fost pornite și vor încerca să-și convingă electoratul că asta se face în numele deoligarhizării sistemului. Urmează o altă țeapă aplicată cetățenilor naivi și creduli, dar mai ales cetățenilor cu opțiuni unioniste, care au fost îndemnați să voteze blocul ACUM. Dar, mă rog, n-ar fi prima țeapă aplicată de politicieni propriului electorat. Desigur, o asemenea alianță trezește neliniști la Bruxelles și Washington. Acum lideri PPDA și ACUM sunt preocupați în a convinge colegii din familia PPE, asigurându-i că totul se face în numele democrației. Știindu-i pe cei din PPE, având și precedente nu-i exclus că aceștia îi vor crede. Mai greu va fi cu SUA, care are și expertiza necesară. Vom vedea.

            Scenariul 2. Independenții + ??? În acest scenariu un rol important îl pot juca deputații independenți, cei din PP „Șor” și deputații din alte fracțiuni, care nu-și doresc noi alegeri. Pentru a evita anticipatele, deputații independenți pot face un apel către colegii săi din alte partide să formeze o fracțiune care ar oferi suportul politic, necesar formării unei majorități. Aceștia ar putea vota un program de guvernare fezabil, care ar permite realizarea, fie și parțială, a promisiunilor făcute în campanie, iar asta le-ar oferi șanse sporite la următoarele scrutine parlamentare.

Oricare dintre cei trei mari actori care au acces în Parlament ar putea opțiune adeziunea acestora. Prin urmare, în acest scenariu sunt posibile mai multe distribuții. Depinde de programul propus, capacitatea de implementare, puterea de negociere și convingere a formațiunii.

Inițiativa au preluato reprezentanții Blocului ACUM.  Pe 12 și 21 martie 2019 aceștia dau citire unor declarații cu privire la adoptarea unui pachet de legi „pentru dezoligarhizarea statului”, în care se adresează tuturor deputaților din Parlament cu îndemnul să voteze pachetul de legi și acte legislative propuse de Blocul ACUM. Rămâne de văzut câți deputați vor susține aceste inițiative. Pentru aceasta, probabil, va fi nevoie să creeze o majoritate, care să asigure buna funcționalitate a Parlamentului.  

Celelalte 2 partide, PSRM și PDM, deocamdată, s-au adresat doar unor formațiuni aparte nu și întregului corp legislativ. Varianta cu participarea PDM-ului, pare destul de fezabilă. Având în vedere că din poziția de partid de guvernământ, PDM-ul, în ultimii ani a inițiat mai multe proiecte ambițioase și au încercat să dovedească că au potențialul necesar pentru a le implementa. PSRM-ul cu cele mai multe mandate în Parlament, la fel, are șanse de-a forma o majoritate, cel puțin matematic.

            Scenariul 3. Alianța PSRM - PDM. Este posibilă, doar dacă dispare clivajul geopolitic. Pentru moment nu este un scenariu realist. Despre asta am scris mai sus.

            Scenariul 4. Alegeri anticipate. Vom avea anticipate? Rămâne de văzut. 

25.03.2019

„Deja vu” cu țepe

Evenimentele din 7 aprilie 2009, de asemenea, au fost precedate de niște alegeri – alegerile parlamentare. Pretextul a fost frauda electorală. Voronin trebuia pedepsit pentru „samovolnicia”, care și-a permis-o în relația cu Kremlinul, mă refer la respingerea planului Kozak, România - discreditată, iar forțele democratice – compromise.

Acum, când  lucrurile cu greu, dar ușor încep să intre în normalitate, când sistemul economic, cel financiar-bancar și cel social dau semne de înviorare, lucru recunoscut de organismele financiare internaționale, când sunt făcute publice schemele complicate care au dus la frauda bancară cu implicarea mai multor factori importanți din Rusia - hop, apare iarăși o criză politică pe motiv electoral. De data asta,  nemulțumirea față de decizia luată de magistrați este direcționată spre cei de la guvernare.

Orice analiză elementară, care pornește de la banalul – „cui convine?” - așează lucrurile la loc. Nu contează. Lumea este chemată la protest. Se fac auzite și voci care instigă la violență. Printre organizatorii protestelor se regăsesc și protagoniștii  evenimentelor din aprilie 2009. Alții ațâță din culise și pe rețelele de socializare.

Dacă planul va reuși, pe termen lung, știm cu ce se va termina. Fiindcă a mai fost.

La protest, sunt sigur, va fi multă lume bună, oameni sinceri și de bună credință. Pe 7 aprilie 2009, de asemenea, ieșiseră multă, multă lume bună...

Nu sunt de acord cu decizia instanțelor de judecată de a anula rezultatele alegerilor primarului de Chișinău, însă, având în vedere considerentele enunțate, voi ignora protestul de duminică, 1 iulie 2018, orele 14.00 din Piața Marii Adunări Naționale. 

Mi-am luat țeapa în aprilie 2009. Nu mai vreau încă una.

Iminența Unirii între actori și contexte

Chiar dacă toate se trag din 1812, ne vom referi la istoria recentă. Imediat după declararea independenței, prins între pornirile imperiale ale Moscovei și prudența Bucureștiului, Chișinăul a trebuit să se descurce cum a putut. La început a fost „luna de miere”, iar Unirea părea undeva aproape. Mulți priveau apariția statului Republica Moldova ca pe o măsură temporară de ieșire din imperiul sovietic, urmând revenirea teritoriului între Nistru și Prut în componența României. Dar nu a fost să fie. Ne-am împotmolit. Din start, urmându-și scopurile geopolitice, imediat după ieșirea din URSS, Kremlinul ne-a creat cea ce astăzi numim Transnistria.

Entuziasmul cu Unirea n-a ținut mult. Deceniile de propagandă antiromânească și de denigrare a tot ce este românesc, utilizate metodic de propaganda sovietică nu aveau să treacă fără rezultate. Ușor, ușor, au început să ne macine grijile cotidianului, apoi și deziluziile. Disperați și debusolați, am început să ne risipim eforturile în discuții sterile despre limbă, alfabet, istorie. Sterile, deoarece totul era evident. Mai puțin se vorbea despre viitor. La un moment dat, a început să ne fascineze fraza: „Mergem înainte, că înainte era mai bine!”. Între timp, am avut parte de un șir de sfidări ale diferitor înalți demnitari de stat de la Chișinău la adresa Bucureștiului. După cum era și de așteptat, toate acestea au trezit reticența Bucureștiului față de conducerea de la Chișinău. Perioada comunistă, chiar dacă a înregistrat şi scurte intervale de cochetare, ne-a îndepărtat și mai mult de România. Împovărat de propriile griji și nevoi, înglodat în dezbaterile democrației în devenire, Bucureștiul nu-i ardea de Chișinău. Clasa politică de peste Prut avea alte priorități, parcurgând anevoios, și ea, treptele tranziției spre democrație.

Moscova, în schimb, a fost omniprezentă în spațiul între Prut și Nistru. În afară de tancuri, rachete și muniții, dislocate ilegal în raioanele de est ale țării, necontrolate de autoritățile oficiale, Moscova și-a creat și întreținut în permanență aici o masivă „coloană a cincea”, formată din deputați, demnitari de stat, jurnaliști, formatori de opinie, exponenți ai societății civile. Prin acapararea spațiului mediatic și informațional, Kremlinul și-a extins controlul, practic, asupra întregii populații. Metodele erau cunoscute: manipulare, corupere, șantaj etc. Știa ce știa un fost președinte a țării de pe malul Bâcului atunci când afirma că, dacă adoptăm o lege a lustrației, rămânem fără intelectualitate! În același timp, naivii de la Chișinău, de fiecare dată, știind că Moscova nu crede lacrimilor, preferau varianta capului plecat, crezând că poate, poate... Iluzii deșarte.

Odată cu semnarea de către Chișinău a Acordului de Asociere, Moscova înțelegea că pierde din terenul de altădată, de aceia încearcă cu orice preț să păstreze acest teritoriu în orbita sa de influență. Noul context, pe lângă metodele tradiționale și actorii vechi, necesita noi abordări. Spațiul dintre Nistru și Prut devenise pentru strategii Kremlinului un veritabil poligon de testare și aplicare a unui întreg arsenal de arme neconvenționale, devenite parte componentă a ceea ce numim astăzi război hibrid. Trebuie să recunoaștem că au făcuto cu multă abilitate. Astfel, picase bine o criză financiar-bancară, o spălare masivă de bani, provocarea unor probleme economice prin aplicarea diferitor embargouri. Toate acestea creau premizele unor nemulțumiri de masă și terenul fertil pentru diferite populisme. De fapt, finalitatea era provocarea alegerilor parlamentare anticipate, care urmau să instaleze masiv, în clădirea de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 105, partida pro-rusă. 

În urma unor eforturi masive, guvernului, instalat la Chișinău, la începutul anului 2016, i-a reușit o stabilizare parțială a situației social-economice și politice. Au fost restabilite relațiile cu organismele financiare internaționale, au crescut încasările la buget, s-a stopat declinul economic. Cel mai important, au fost evitate anticipatele, care, în acel moment, ar fi fost fatale pentru parcursul european al țării. Astfel, planurile de destabilizare a situației politice și schimbare a vectorului geopolitic au fost dejucate.

În acest timp, o parte a societății, adusă la culmea disperării a început să vadă în Unire o soluție fezabilă pentru depășirea situației precare. Sondajele, care tradițional indicau un procent al unioniștilor de circa 10 la sută, acum au început să înregistreze o dublare sau chiar triplare a opțiunilor unioniste. Astfel, tema Unirii a revenit pe agenda politică de la Chișinău, de data asta, condiționată și de factori de ordin pragmatic. Deși, la etapa dată, opțiunile pentru Unire sunt invers proporționale cu situația economică, România nu a stat în expectativă, adoptând tactica „cu cât mai rău cu atât mai bine”, dar a fost cel mai mare susținător a populației dintre Nistru și Prut, acordând suportul economic, politic și moral.

Ce va fi? Volens, nolens, subiectul Unirii va constitui una din temele electorale, care va împărți opțiunile cetățenilor în viitorul scrutin parlamentar. Într-un fel, aceasta îi va înviora pe cei de la PSRM, care sunt în pană de idei și teme originale de campanie electorală. Cu toate că, sistemul electoral mixt, va diminua, probabil, din scorul socialiștilor la viitoarele alegeri parlamentare, judecând după ultimele sondaje, șansele lor rămân în continuare destul de mari. Pe de altă parte, ținând cont că până la parlamentare n-a mai rămas atât de mult timp, partida proeuropeană este mai dezbinată ca niciodată. Atunci când revanșa devine un scop în sine, ea se transformă din factor motivațional constructiv în unul distructiv, iar politica din arta posibilului, rezultat al negocierilor și compromisului, se transformă în confruntare permanentă și autodistrugere. Fără depășirea orgoliilor și a supărărilor, fără o coeziune și conjugare a forțelor și, prin urmare, a eforturilor, eșecul partidelor proeuropene este ca și garantat.

Multă lume comentează declarațiile recente ale unui cunoscut exponent al clasei politice de la Chișinău, care afirmase că Unirea nu se va produce niciodată. Cred că, nu ar trebui să le luăm prea tare în serios. Politicienii, deseori, spun chestii în care ei singuri nu cred, dar o fac pentru că asta vor să audă o parte din potențialii alegători. Toate guvernele care s-au perindat la Chișinău de la independență încoace, cu mici excepții, au făcut tot posibilul pentru a îndepărta Unirea. Iar, Președintele Voronin când mergea la București cu loturi de vin, nu încerca să apropie Unirea, dar s-o îndepărteze. Unirea ca o năluca băga în sperieți majoritatea din establishment-ul politic de pe malul Bacului, făcându-l să acționeze în consecință. Cu toate acestea și astăzi Unirea rămâne un deziderat, împărtășit de tot mai multă lume.

Imperiile decad și pier, oferind șansă popoarelor. Popoarele evoluând devin națiuni. Națiunile își edifică propriile state. Statele formează diferite uniuni, care la rândul lor apar și dispar. Totul se schimbă, totul se transformă, vorba filosofului. Doar sentimentul de aderență la un neam, la un popor, la o limbă dăinuie în timp, iar cu el și tendința spre Unire. Acum, când marcăm Centenarul Unirii, un lucru este clar, mai devreme s-au mai târziu, într-o formă sau alta, Unirea se va produce, fiindcă reprezintă finalitatea firească a unui proces obiectiv. Unirea este iminentă, fiindcă, de fapt, este vorba de ReUnire, mai bine zis, de Revenirea Acasă!

25.03.2018