sâmbătă, 8 decembrie 2012
Masochism politic
joi, 3 mai 2012
Politica moldovenească între ”caii lui Caligula” și macaronizare.
joi, 15 martie 2012
De la Bâc la Tamisa sau în căutarea unui sistem electoral adecvat.
miercuri, 14 martie 2012
Ce vor comuniștii?
Ce vor comuniștii?
(Suport pentru studiu analitic)
Pentru orice partid politic sarcina fundamentală este acapararea și menținerea puterii cu scopul promovării politicilor ca formă de manifestare a intereselor.
La nivel operațional politicele se promovează prin strategii și tactici.
Politici = Strategii + Tactici.
Scopul PRCM: revenirea la putere.
Obiective strategice: - întărirea rândurilor;
- subminarea AIE 2;
- lărgirea câmpului de manevră.
Obiective tactice: - mobilizarea adepților și demonstrarea unității partidului;
- exercitarea presiunii asupra Puterii;
- formarea noilor Alianțe.
Obiectivele tactice sunt realizate prin intermediul tehnologiilor politice. La moment pot fi identificate mai multe proiecte elaborate de către tehnologii politici ai PCRM, unele în derulare altele abia prind contur:
- Proiectul ”Congresul civic”. Obiective: mobilizarea susținătorilor, întărirea rândurilor, exercitarea presiunii asupra puterii.
- Proiectul ”16 martie”. Obiective: mobilizarea susținătorilor, demonstrarea unității fracțiunii (prin prezentarea semnăturilor tuturor deputaților comuniști privind demiterea Președintelui Parlamentului și votarea moțiunii de cenzură), lărgirea spațiului tactic de manevră, (posibilitatea revenirii la ședințele Parlamentului).
- Proiectul Dodon” (cel mai probabil cu implicarea factorului extern). Obiectiv: reconfigurarea spațiului politic prin ademenirea unor aliați, subminarea AIE 2.
Ce vor comuniștii este cât de cât clar.
Ce oferă Alianța?
Încercarea de-a rezolva problemele de la același nivel de gândire și acțiune care le-a creat.
Pierdere de timp!
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Poziţia unor membri ai societăţii civile asupra situaţiei politice din Republica Moldova
Poziţia unor membri ai societăţii civile
asupra situaţiei politice din Republica Moldova
Cei douăzeci de ani de independenţă au demonstrat că procesul de edificare a statului Republica Moldova decurge extrem de anevoios şi este departe de a fi împlinit. Conflictul transnistrean nesoluţionat, goana după cetăţenia altor state, exodul cetăţenilor sunt doar câteva simptome ale neîmplinirii proiectului de statalitate a Republicii Moldova.
În 2007 Republica Moldova a devenit ţară-vecină cu UE, iar în urma alegerilor parlamentare anticipate din 2009 şi 2010 a devenit posibilă crearea AIE-1 şi AIE-2. Cetăţenii Republicii Moldova s-au încadrat în procesele politice din 2009 – 2010 nu de dragul schimbării feţelor, demonstrate la canalele TV, ci dorind o schimbare reală a situaţiei în societate. Această doleanţă a cetăţeanului este susţinută de partenerii noştri pentru dezvoltare, fapt care pentru prima dată a conturat o perspectivă optimistă pentru societatea moldovenească.
Spre regret, astăzi suntem martori ai procesului de adâncire a crizei politice în Republica Moldova pe fundalul demoralizării şi creşterii tensiunilor interne în societate. Clasa politică din Republica Moldova, reprezentată de partidele parlamentare, se dovedeşte a fi incapabilă să aleagă Preşedintele Republicii Moldova, asigurând pe această cale condiţiile minime pentru o guvernare eficientă şi stabilă. În consecinţă, Republica Moldova se află în pragul falimentului total al aşteptărilor legate de parteneriatul cu UE.
Obligaţia constituţională de a alege Preşedintele revine tuturor membrilor Parlamentului. Situaţia alarmantă este cauzată de iresponsabilitatea totală a partidelor parlamentare, care au transformat problema alegerii şefului statului într-un târg ruşinos, bazat pe concurenţa orgoliilor şi intereselor obscure. Constatăm, în special după depăşirea problemei cvorumului de participare la alegerea şefului statului, că responsabilitatea politică principală pentru acest eşec îi revine AIE în ansamblu, care nu a reuşit să propună un candidat acceptabil pentru această funcţie.
Ideea de modificare a Constituţiei Republicii Moldova printr-un referendum, în baza unor principii nepopulare în societate, şi diametral opuse celor propuse pentru referendumul constituţional din 5 septembrie 2010, este prea riscantă, şi nu garantează depăşirea crizei politice actuale. Eventualul eşec al unui asemenea referendum va constitui o lovitură gravă la adresa statalităţii Republicii Moldova, va compromite noţiunile de democraţie şi orice perspectivă europeană pentru generaţia actuală.
Considerăm, că criza politică actuală urmează a fi depăşită prin separarea problemei alegerii Preşedintelui ţării de problema reformei constituţionale. Eventualul referendum în circumstanţele actuale va agrava instabilitatea instituţiilor democratice şi va periclita fundamentul constituţional al ţării.
Considerând că actuala criză politică necesită realizarea urgentă a următoarelor acţiuni, noi, membrii societăţii civile, cerem:
1. Reluarea procesului de alegere a şefului statului, iniţiat la 20 octombrie 2011 şi întrerupt contrar principiilor statului de drept;
2. Revenirea la ideea de modificare a Constituţiei în Parlamentul Republicii Moldova, în condiţiile stabilităţii politice asigurate după alegerea Preşedintelui ţării;
3. Organizarea urgentă a unei mese rotunde publice, cu participarea partidelor parlamentare şi a reprezentanţilor societăţii civile pentru discutarea criteriilor şi a candidaţilor la funcţia de Preşedinte; procesul de desemnare a candidaţilor trebuie să devină unul deschis, cu implicarea cât mai largă a cetăţenilor Republicii Moldova;
4. Organizarea dezbaterilor publice între eventualii candidaţi, pentru ca cel mai puternic să fie desemnat şi propus spre votare de către Parlament;
5. Deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova să-şi asume angajamentul moral de a renunţa la practicile destructive de comportament, în special - la boicotarea alegerii Preşedintelui ţării, aşa cum prevede Hotărîrea Curţii Constituţionale din 20.09.2011;
6. Partidele parlamentare să răspundă iniţiativelor cetăţeneşti în vederea depăşirii crizei politice şi morale, devenite o ameninţare reală pentru viitorul nostru comun.
Chişinău
20 ianuarie 2012
Semnatarii:
1. Dr. Arcadie Barbaroşie
2. Dr. Igor Boţan
3. Dr. Viorel Cibotaru
4. Oazu Nantoi
5. Revenco Eugen
6. Dr. Andrievschii Vitalii
7. Dr. Alexandru Solcan
Teoria „Spirala tăcerii” și basarabenii
Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se ț...
-
Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se ț...
-
Dodonii tipici. Dodon este un prototip caracteristic basarabean, un fenomen local, dacă vreți. Dodonul tipic este un tip (tipă...
-
Schimbări majore se întrevăd în politica din Republica Moldova. Urmează adevăratele reforme. Ele ne vor afecta pe fiecare în part...