miercuri, 8 noiembrie 2017

Время нового политического проекта «Сильвия Раду» подошло...

       Время нового политического проекта «Сильвия Раду» подошло...
Ну, кто же посмеет упрекнуть молдавское руководство в том, что на национальной политической сцене не наблюдается появления новых лиц. Вот вам и прямое тому доказательство. На этот раз, посредством столичной мэрии, на политический Олимп взбирается госпожа Сильвия Раду. Облюбовав кабинет генерального примара, который еще вчера кротко дышал в ожидании возвращения своего прежнего квартиранта, Раду, с чьего-то высокого благословения, беспрепятственно заняла его, что вкупе с последовавшей публичной реакцией, доказывает, что она здесь всерьез и надолго.
Мне вспомнилось, как год назад госпожа Раду принимала участие в президентской гонке. Однако, ее предпоследняя попытка попасть во власть стала лишь частью массовки. Фаворитами тогда были другие люди. Многие это понимали, и именно поэтому, мало кто воспринял ее появление всерьез.
Только теперь становится ясным, что в действиях демократов не бывает ничего случайного, даже если речь идет о кандидате, у которого попросту нет никаких шансов, как то и произошло в случае Сильвии Раду, во время президентских выборов 2016 года. Прежде всего, определенное имя было необходимо освежить в коллективной памяти, и во-вторых, в подсознании кишиневцев, это имя не должно быть связано исключительно с компанией «Унион Феноса», сотрудницей которой госпожа Раду была очень серьезный промежуток времени. Своеобразная перезагрузка имиджа, если пожелаете, которой предстояло произвести соответствующий эффект, в обозначенное время… Стратеги решили, что таковое уже настало.
Посредством кандидатуры Сильвии Раду, демократы попытаются поймать сразу несколько зайцев. В первую очередь, в кресло генерального примара, пусть и ВРИО, поместили настоящего технократа, не являющегося членом партии. Это именно то, чего уже давным-давно желают граждане Кишинева. Вместе с тем, именно кандидатура Раду зачётно вписывается в усилия, направленные на продвижение женщин в политике. В настоящее время подобная тенденция в Молдове в тренде, и, безусловно, пользуется поддержкой большинства представителей гражданского общества. В тоже время, в Кишиневе более двух веков не было женщины во главе городской администрации. А это уже что-то новое. И посему внимание к ней будет особое, что в принципе и необходимо для начала политической карьеры. Тем временем принести дополнительные дивиденды  Демпартии по плечу и самой Раду.
Возможно она попытается придать своей политической деятельности совершенно новый имидж, имидж женщины в политике. Без попытки убедить всех, в том, что является более мужественной чем мужчина, новому врио мэра предстоит осуществить гигантский объем конкретной работы. И, принимая во внимание наличие всеобъемлющей поддержки со стороны главного политформирования, венчающего политическое сплетение руководства страны, есть смысл ожидать появления стоящих и благоприятных для Кишинева проектов, что, в свою очередь позволит ей оказаться в поул-позиции  будущих избирательных компаний, на занятом ей сегменте.
Естественно, что такие серьезные подвижки и изменения не могли остаться без реакций и комментариев. И они последовали, как со стороны политиков, так и представителей гражданского общества.
В данном контексте было бы не уместным заявить, что появление Сильвии Раду восприняли радостно, и с распростертыми объятиями. Отнюдь. И данная критика была предсказуема. Одни сделали это чисто из соображений самосохранения, другие по инерции зависти, третьи – ведомые обидами и разочарованием.
Все упреки, связанные с тем, что данное назначение стало возможным благодаря лазейкам в законе, инициатором которого был никто иной, как Михай Гимпу, «подогнавший» его специально под Дорина Киртоакэ, серьезно запоздали. Все было сделано в стиле, который великий Монтескье назвал «духом закона», отталкиваясь в строгом соответствии с его буквой. Но, как известно в политике, особенно в переходный период, существует возможность использовать нарушения, существующие в рамках правовой базы, что зачастую создает разницу, обеспечивая конкурентное преимущество.
Сегодняшние поведение оппозиции, отчасти выдает глубокое разочарование. В то время как непримиримая оппозиция делает ставку на «просроченных» киллеров, действующая власть внимательно просчитывает каждый шаг. Политический проект под названием «Сильвия Раду» обладает реальными шансами на успех.
Принимая во внимание нынешнюю обстановку как внутри, так и вокруг самой кишиневской мэрии, этот проект вряд ли способен стать обладателем статуса «миссия не выполнима». В тоже время это прекрасно осознает и оппозиция, и исключительно поэтому пытается противостоять. Однако, делает она это крайне близоруко и безграмотно, больше реагируя на факты, чем предвосхищая ход событий. Все это лишний раз доказывает, что политика, если подходить к ней как к игре, выливается в шахматную партию, где победа зависит не от цвета фигур, а от способности предугадать комбинации противника, и умении заглянуть на много шагов вперед.
Что бы ни говорили, какие выводы бы не делали, но сейчас мы находимся лишь на старте создания нового общества, о котором так давно и беззаветно мечтали все, демократическом и процветающем. Нам еще многому предстоит научиться, еще больше сделать, не говоря уже о том, сколько раз придётся переступить через себя. Главное сегодня это твердое и всеобщее осознание того, что Молдова продолжает становиться иной.
            Перевод с румынского - Рустама ОРУДЖАЛИЕВА

Proiectul politic „Silvia Radu”. Reflecții la cald

           În politica de pe malurile Bâcului, prin ușa Primăriei Chișinăului, își face loc o doamnă - Silvia Radu. A intrat și s-a stabilit direct în biroul primarului general al capitalei. Judecând după reacțiile publice care au urmat, pare a fi o acțiune neașteptată și inspirată. Ținând cont că este o candidatură agreată și promovată de cei din Partidul Democrat, nu trebuie să fii profet ca să-ți dai seama că este o mișcare cu bătaie lungă.
Adevărat, Silvia Radu a candidat și în ultima campanie pentru alegerile prezidențiale, dar  acolo a făcut doar figurație. Alții erau protagoniștii. Mulți își dădeau seama de asta, de aceea puțină lume a luat-o în serios. Acum realizăm că, în acțiunile democraților, nimic nu este întâmplător, inclusiv participarea candidatului fără șanse, Silvia Radu, la prezidențialele din 2016. Mai întâi de toate, numele respectiv trebuia reactivat în memoria colectivă și, doi, în subconștientul chișinăuienilor acest nume nu trebuia să fie legat în exclusivitate de societatea Union Fenosa, unde doamna Silvia Radu a lucrat o lungă perioadă de timp. Un fel de resetare de imagine, dacă vreți, care trebuia să dea efect la timpul potrivit. Strategii au considerat că acest timp a sosit.
Prin candidatura doamnei Silvia Radu, încearcă să se prindă mai mulți iepuri. În primul rând, în fotoliul de primar general, fie el și interimar, este adus un tehnocrat, nu un membru de partid. Asta și-o doresc chișinăuienii de mai mult timp. Totodată, candidatura doamnei Radu se pliază bine peste eforturile de promovare a femeilor în politică. Această campanie este una la modă acum la noi și este susținută cu ardoare de mulți reprezentanții ai societății civile. Chișinăul nu a avut un primar-femeie de două secole. Este altceva. De aceea și atenția va fi una pe măsură. Este tocmai ceea de ce este nevoie pentru un început de carieră politică. În timp, Silvia Radu poate aduce plusvaloare oricărei garniturii politice.
Doamna Silvia Radu, probabil, va încerca să-și asume o altă imagine a femeii în politică. Fără a ține, neapărat, să ne convingă că este mai „bărbată” decât bărbații, noul primar interimar va trebui să realizeze lucruri concrete. Având susținerea principalului partid din arcul guvernării, este de așteptat că Silvia Radu va veni cu proiecte benefice pentru Chișinău, iar acest fapt o va plasa în pole position pe segmentul respectiv, în cursele electorale care urmează.
Am urmărit și primele reacții. Ele au venit din partea politicienilor și a societății civile. Nu putem spune că Silvia Radu a fost primită cu brațele deschise. Pe departe. Criticile erau previzibile. Unii le-au făcut dintr-un instinct de conservare, alții din invidie, ceilalți mânați de supărare și frustrări. Printre acestea s-au auzit și voci raționale, care recunosc că au fost folosite lacunele din cadrul legal. Cred că au dreptate. S-a făcut abstracție de ceea ce Montesquieu a numit „spiritul legii”, mergându-se pe litera ei. Totodată, reproșurile că această numire a fost posibilă grație breșelor din „legea lui Ghimpu”, care a fost croită pentru primarul Chirtoacă, sunt tardive. În politică, mai ales în perioada de tranziție, exact abilitatea de-a folosi breșele existente în cadrul legal și face, deseori, diferența, asigurând avantajul concurențial.
Acțiunile opoziției trădează, pe alocuri, multă disperare. În timp ce opoziția intransigentă mizează pe niște killeri ratați, guvernarea punctează cu fiecare mișcare. Proiectul politic „Silvia Radu” are toate șansele să fie unul de succes. La situația actuală din primăria capitalei, aceasta nici n-ar fi o misiune imposibilă. Opoziția își dă bine seama de asta și de aceea încearcă să se opună cum poate. Dar, deocamdată, o face foarte stângaci, reacționând, nu anticipând lucrurile. Asta ne dovedește încă odată că politica, dacă e s-o abordezi ca pe un joc, atunci este unul de șah, unde câștigă cel care gândește cu multe mișcări înainte.
Oricum, suntem abia la începuturile edificării unei societăți pe care ne-o dorim democratică și prosperă. Mai avem încă multe de învățat, foarte multe de făcut și o duzină de orgolii de înfrânt. Cel puțin, un lucru pare să fie însușit de toată lumea: cu fiecare zi, Republica Moldova devine alta.
06.11.2017

marți, 7 noiembrie 2017

Жертвы киллера

Господину Горбунцову круто повезло, однако нам с вами похвастаться, увы, нечем. Киллер совершил дерзкий побег, вырвался на свободу и занялся привычным для себя делом. Но, на сей раз, уже в виртуальном пространстве, в прямом и переносном смысле. О подобном объеме работы он и мечтать не мог. Народ, истосковавшийся по «жаренному», пытается решить шараду, которая фактически давно таковой не является. Всё напряжение сосредоточено сейчас вокруг главного и единственного вопроса: Кто заказчик? Сегодня у нас имеются лишь два варианта ответа на данный вопрос, и каждый волен выбирать свой собственный сценарий, соответствующий личным симпатиям, богатству воображения и индивидуальным предпочтениям.
Многочисленные жертвы появились и в рядах актеров молдавского политтеатра. Повергнутыми оказались даже отдельные лидеры. Одни, более «темпераментные», потребовали массовых отставок. Другие - прямо указали, кого именно необходимо «убрать». В политической жизни населения обоих берегов реки «Бык», наметился новый раскол, на сей раз связанный с разногласиями в вопросе авторства заказного убийства.  
Рассматривая данный вопрос сквозь призму созданного ажиотажа и высокого градуса интенсивности, с которым он продвигается, не сложно предположить, что у него есть все шансы затмить даже геополитическую тему. Остается лишь надеяться на то, что очередной раскол не послужит толчком к появлению новоявленных политформирований, в то время как некоторые, уже существующие, и прошедшие муки «натурализации», взрываются по полной, без остатка, вкупе с собственным электоратом.
Вопрос политического разлада заслуживает более серьезного анализа. На протяжении длительного промежутка времени, поведение наших сограждан во время избирательной кампании, выдает их плохо скрываемую, особую, мазохистскую любовь к киллерам. Начиная с 1990 года и по сей день, вместе с приходом в нашу жизнь института демократических выборов, всякий раз мы с дотошностью избираем киллеров. И практически никогда не ошибаемся. Неужели Вы верите, что неумолимо приближающаяся очередная молдавская избирательная гонка станет исключением..? Принимая во внимание происходящее сегодня в обществе, надежд на это практически нет.
После всего услышанного и увиденного в ходе прошедшей недели, плюс, пережитое, в течение доброго промежутка времени новейшей истории РМ, все известные гангстерские киношедевры, типа «Крестного отца» или «Однажды в Америке», по сравнению с молдавской действительностью кажутся лишь детскими сказками, рассказываемыми заботливыми родителями, на сон грядущий.
Наша "суровая" реальность всегда побеждала голливудские грёзы. Аль Пачино, Роберт Де Ниро, Майкл Дуглас, или даже соблазнительнейшая Шерон Стоун -  все они просто «нервно курят», в густой тени национальных «героев» Молдовы, для которых фантазии американских продюсеров не более чем жалкая попса...
Под звуки ноябрьского шума листвы, растревоженной ветрами скандальных разоблачений, уже вряд ли кто-либо удивится, если, станет известно что ответственность за преступление, совершенное заточённым в румынской тюрьме киллером, возьмет на себя группировка ИГИЛ…
И ежели только это окажется правдой, то держитесь господа джихадисты! Я вам не позавидую...
Молдавский народ, впрочем, как и его политики, никогда вам этого не простят!

            Перевел с румынского языка Рустам ОРУДЖАЛИЕВ.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Victimele killerului

Gorbunțov a scăpat, nu și noi. Killerul a evadat din celulă. Văzându-se în libertate, ucigașul a început să provoace victime, în rețea. La propriu și la figurat. Tipul nici nu bănuia câte jertfe poate face. Cei mulți, dornici de senzații tari, încearcă să dezlege intriga. De fapt, deznodământul pare a fi clar. Tot suspansul rezidă în răspunsul la întrebarea: cine a comandat? Deocamdată ni se oferă doar două variante. Fiecare își alege scenariul după imaginație, simpatie și chip. Unicul lucru de care este nevoie - să ai la îndemână telecomanda sau mausul.
Avem, deja, victime și în rândul clasei politice. Au fost răpuși și unii lideri politici, mai bine zis, politicieni. Cei mai nerăbdători, chiar, au cerut demisii în lanț. Alții arată direct cine trebuie executat. În politica de pe malul Bâcului se prefigurează un nou clivaj: cine a comandat? Judecând după forfota creată și intensitatea cu care se promovează, clivajul comanditarului de asasinat, acesta îl poate eclipsa chiar și pe cel geopolitic. Sperăm că, de data asta, clivajul nu va duce la apariția unor noi formațiuni politice, odată ce, unele partide, deja înregistrate, exploatează la maximum, până la epuizare, atât subiectul, cât și electoratul.
Chestia cu clivajul politic trebuie luată în serios. De-a lungul timpului, comportamentul electoral al cetățenilor noștri trădează o dragoste masochistă pentru killeri. Din 1990 încoace, odată cu instituirea și la noi a democrației electorale, de fiecare dată ne alegem, cu multă meticulozitate, killerul. Încă nu am dat niciodată greș. Credeți că următoarele alegeri vor fi o excepție? Judecând după ce se întâmplă în spațiul public, slabă nădejde.
După toate cele văzute și auzite zilele acestea, dar și trăite de-a lungul anilor, filmele cu gangsteri și mafioți, cum ar fi „Nașul” sau ceva de genul „A fost odată în America”, par povești de adormit copii. La noi totdeauna viața a bătut filmul. Unde-s Al Pacino, Robert De Niro, Michael Douglas sau chiar seducătoarea Sharon Stone, pe lângă protagoniștii noștri, care nu joacă în filme, ci sunt pe bune?
Acum, după toată această mare forfoteală, să ne imaginăm că, ISIS își revendică comanda asasinatului mult discutat. Iată, o asemenea umilință, mulțimea indignată și politicienii ei nu le vor putea ierta niciodată militanților jihadiști.

marți, 23 mai 2017

În căutarea unui sistem electoral adecvat (VII). Designul mixtului

Consensul mixt. După dezbateri aprinse, învinuiri reciproce și proteste, Parlamentul pare să fi găsit consensul necesar în problema modificării sistemului electoral. Votarea celor două proiecte – ale democraților și socialiștilor – și decizia de a le comasa s-a soldat cu un document relativ nou, publicat recent pe site-ul parlamentului. La bază a fost pus modelul propus de socialiști, adică sistemul mixt, cu 50 de deputați aleși pe liste de partid, într-o singură circumscripție națională, restul, de 51 de deputați, urmând să fie aleși în circumscripții uninominale, cu aplicarea sistemului plural, adică într-un singur tur.
Cum e și firesc într-o democrație, putem fi pro sau contra proiectului comasat. Caracterul politic al subiectului discutat presupune, prin definiție, existența anumitor interese, care vor determina adoptarea deciziei finale. Important e să fie respectate principiile și rigorile democratice. Reprezentanții unei părți a opoziției se opun, în continuare, modificării sistemului electoral, optând doar pentru o îmbunătățire cosmetică a celui existent. Cu toate acestea, faptul că varianta comasată este rezultatul votului a 74 de parlamentari, din cei 101, ne dă motiv să vorbim de un consens suficient de larg. Consensul a îmbrăcat haina sistemului electoral mixt, în varianta publicată pe site-ul parlamentului. Urmează să fie dezbătută, definitivată, trimisă pentru expertiză la Comisia de la Veneția și, în cele din urmă, adoptată.
Mixtul comparat. Pentru discuțiile și dezbaterile care vor urma pe marginea proiectului publicat, considerăm oportună abordarea comparată a elementelor-cheie care se conțin în proiectul publicat. Ne vom limita la prevederile sistemelor electorale mixte din Lituania, Ungaria și Ucraina, considerându-le ca fiind relevante și comparabile cu varianta comasată, propusă spre discuție. Afirmând asta, plecăm, mai ales, de la realitățile noastre și de la similitudinea cu problemele și provocările prin care au trecut sau mai trec societățile din țările respective. Proiectul comasat de sistem electoral, prezentat în Parlamentul de la Chișinău, este, în mare parte, asemănător actualului model de alegere a deputaților în Rada Supremă din Ucraina, în baza căruia s-a desfășurat doar un singur scrutin – cel din 26 octombrie 2014. Totodată, în fiecare dintre aceste țări mixtul își are propriul design, iar acest fapt ne poate oferi sugestii pentru elaborarea documentului final.
Proporțiile mixtului. Sistemul electoral mixt, după cum se știe, este un hibrid constituit din combinația celor două formule aplicate în selectarea corpului legislativ: majoritară și proporțională. De menționat că, în cazul proiectului comasat – dar și în țările despre care discutăm – proporția este de 50/50, cu excepția Ungariei, unde se alocă și mandate compensatorii. În practica internațională sunt folosite și alte proporții. În Japonia, de exemplu, este aplicată formula 60/40, adică 60 la sută din deputați  sunt aleși în circumscripții uninominale, iar 40 la sută – pe liste de partid. Aplicarea proporției date în cazul Republicii Moldova ar reduce mărimea unei circumscripții uninominale de la cca 60 de mii de alegători la 50 de mii, fapt care ar facilita apropierea deputatului de alegători.
Formula majoritară. Varianta proiectului comasat prevede că, în circumscripțiile uninominale, alegerile au loc într-un singur tur. Cu alte cuvinte, pentru a fi ales, este suficientă doar o majoritate simplă de voturi. Această metodă a fost aplicată și la ultimul scrutin parlamentar din Ucraina. Teoria spune că alegerile majoritare cu un tur, în care se aplică majoritatea simplă, provoacă votul strategic. Alegătorul, dacă nu dorește să-și irosească votul, este constrâns din capul locului să-și concentreze opțiunea asupra candidatului cu șanse, fiind astfel determinat să-și exprime preferințe „calculate”, mai conştiente, în orice caz.
În Lituania și Ungaria, la alegerile în circumscripțiile uninominale, câștigătorul va trebui să acumuleze majoritatea absolută, iar aceasta presupune, în cazul unor circumscripții, organizarea turului doi de scrutin, la balotaj fiind admiși doar primii doi candidați: cei mai bine plasați în primul tur. Uninominalul cu două tururi complică procesul de organizare a alegerilor și mărește costurile. Sub aspect politic, însă, „sistemul dublului tur de scrutin este un sistem în sine” (G. Sartori). În primul tur, alegătorii își exprimă primele lor preferințe: se comportă, de fapt,  ca în sistemul proporțional. Înțelegerile dintre partide în favoarea candidaţilor puternici se realizează numai între tururi şi au o valoare mai mult tactică. De regulă, sunt penalizate extremele, creându-se premisele necesare deplasării politicului spre centru, ceea ce avantajează crearea  unui cadru stabil de aplicare a politicilor.
Votul proporțional. Proiectul comasat prevede desfășurarea alegerilor într-o singură circumscripție plurinominală, pe liste de partid, numită circumscripție națională. Cu alte cuvinte, ceilalți 50 deputați vor fi aleși prin aplicarea modelului actual de alegere a celor 101 parlamentari. În Lituania și Ucraina, de asemenea, votul proporțional se organizează într-o singură circumscripție națională. În Ungaria, sistemul proporțional se aplică prin împărțirea țării în 20 de  circumscripții plurinominale.
De menționat că, în majoritatea statelor unde se folosește sistemul proporțional pur, țara este împărțită în mai multe circumscripții plurinominale. Acest fapt exclude existența doar a unei sau, în cel mai bun caz, a câtorva personalități notorii, a căror imagine publică le permite să joace rolul de locomotive electorale, trăgând după sine, în Parlament, persoane mai puțin cunoscute și, ca atare, mai puţin credibile. Existența mai multor circumscripții plurinominale le impune partidelor, ca primordială, problema calității listelor electorale în toate circumscripțiile, inclusiv înaintarea unor reprezentanţi ai elitelor locale. Ne adjudecăm astfel şi un factor obiectiv pentru atragerea și promovarea – de către partide, asta trebuie subliniat – a persoanelor competente și integre.
Listele electorale. Proiectul comasat prevede liste blocate. Trebuie menționat că, în condițiile unei singure circumscripții naționale, impactul votului preferențial asupra calității corpului legislativ este minim, deoarece în opțiunile alegătorilor se vor regăsi aceleași 2-3 persoane, care vor aduce în Parlament o listă plină cu anonimi. Proiectul mai propune ca persoana inclusă în lista de candidaţi pentru alegerile în baza circumscripţiei naţionale să poată candida și într-o singură circumscripţie uninominală, din partea aceluiaşi concurent electoral sau în calitate de candidat independent. Spre deosebire de proiectul înregistrat în Parlamentul de la Chișinău, legislația din Ucraina stabilește că, la alegerile în Radă, o persoană poate candida doar pe lista de partid sau într-o circumscripție uninominală. Varianta ucraineană pare mai potrivită pentru noi din aceleași considerente: reduce rolul „locomotivelor electorale” asupra rezultatului final și stimulează preocuparea partidelor pentru calitatea listelor de candidați în general.
În proiectul comasat se mai stipulează alocarea unui anumit număr de mandate parlamentare în baza votului majoritar uninominal: atât pentru cetățenii din localitățile din stânga Nistrului, cât și pentru persoanele din afara țării. În Ucraina, conform unei decizii a Curții Constituționale de la Kiev, cetățenii ucraineni aflați peste hotare nu pot vota pentru candidații majoritari. Prin urmare, aceștia primesc un singur buletin de vot: doar pentru circumscripția națională.
Pragul electoral. Votul proporțional presupune existența pragului electoral. Proiectul comasat păstrează actualul prag electoral, adică 6%  pentru un partid sau o organizație social-politică, 9 % pentru un bloc electoral format din 2 partide sau organizaţii social-politice și  11%, pentru un bloc electoral format din 3 şi mai multe partide sau organizații social-politice. În Lituania, partidele participă la procesul de distribuire a mandatelor care rezultă din scrutinul de listă, doar dacă depășesc pragul de 5% din voturile exprimate de alegători (7% pentru coaliții). În Ucraina și Ungaria pragul minim pentru partide, de asemenea, este de 5 la sută din voturile valabil exprimate. Consider oportună pentru Republica Moldova micșorarea pragului electoral până la 5% pentru partide și 7% pentru coaliții. Aceasta ar spori gradul de reprezentativitate a sistemului electoral, în genere cam diluat, printr-o eventuală adoptare a variantei mixte.
Despre statutul deputatului. Ținând cont de specificul alegerilor în cadrul circumscripțiilor uninominale şi spre a evita desfășurarea unor alegeri parțiale, care, evident, implică o serie de costuri și eforturi suplimentare, considerăm oportună abordarea, în cadrul dezbaterilor și a subiectului cu privire la modificarea art. 3 (b) din Legea despre statutul deputatului în Parlament, care ar exclude prevederea despre incompatibilitatea mandatului de deputat cu funcția de membru al Guvernului. Astfel, ca în cazurile Marii Britanii și României, parlamentarii noștri ar putea să facă parte din executiv fără a-și pierde calitatea de deputat.
Păcat, totuși, că o parte a opoziției s-a autoexclus de la discuțiile constructive privind modificarea sistemului electoral. Este evident că doar o simplă îmbunătățire a formulei electorale existente nu este soluția suficientă pentru revitalizarea actualului sistem politic de la noi. Plusvaloare în dezbaterile legate de identificarea unui sistem electoral potrivit ar fi adus, de exemplu, înaintarea în Parlament a unui proiect de sistem electoral proporțional, dar total diferit de cel care se aplică acum, și anume un sistem proporțional cu mai multe circumscripții plurinominale. Despre asta, însă, vom putea discuta abia, după, cel puțin, un ciclu electoral, dacă va fi voință politică, desigur.

joi, 6 aprilie 2017

R. Moldova în căutarea unui sistem electoral adecvat (VI)

6. Exerciții de matematică politică

Cum ar trebui construit acel sistem electoral, care ar produce cea mai bună reprezentare a preferinţelor tuturor cetăţenilor şi ar conduce la cele mai adecvate politici publice şi aranjamente instituţionale? Este o întrebare la care încă din anii 40-50 a secolului trecut încercau să găsească un răspuns reprezentanții teoriei alegerii sociale.
Există oare un sistem electoral, corect matematic şi fezabil politic? Cei interesați de problemă au încercat să găsească soluția prin plasarea subiectului la hotarul dintre științele sociale și cele exacte, apelând la perspectiva matematică. În 1951, economistul și politologul Kenneth Arrow (apropo, descendent din evrei români din părțile Iașului), laureat al Premiului Nobel, a demonstrat că un sistem electoral ideal este imposibil din punct de vedere matematic. În teoria alegerii sociale, „Teorema imposibilității lui Arrow” (sau „Paradoxul lui Arrow”) afirmă că nu există o formă democratică de votare, care să permită o alegere socială tranzitivă și rațională.
Însușind, de data asta, și din perspectiva științelor exacte, că nu există sisteme electorale bune sau rele, ci potrivite sau mai puțin potrivite, este binevenită o analiză a experienței acumulate de alte state. Or, mintea noastră, dacă nu compară, nu judecă, spunea Alexis de Tocqueville. De aceea, ne vom opri la unele exemple relevante, din punctul nostru de vedere, și care merită toată atenția în preocuparea de a modifica sistemul electoral existent la noi. Vom examina experiența Estoniei, Olandei Germaniei și Lituaniei. Alegerea este motivată de referințele care se fac la sistemul electoral dintr-o țară sau alta, precum și de aprecierile care se regăsesc în literatura de specialitate.
Estonia și Olanda. Deseori, în spațiul public se aduce drept exemplu sistemul electoral din Estonia. În această țară, ca și la noi, sunt 101 deputați, aleși prin aplicarea unei formule proporționale. Acolo, însă, întreaga țara nu este o singură circumscripție plurinominală, precum la noi, dar este împărțită în 11 circumscripții plurinominale, iar estonienii își exprimă opțiunea prin vot preferențial obligatoriu. Alegătorul, primind buletinul de vot, va scrie pe el, în mod necesar, numărul de ordine doar al unui candidat care concurează în circumscripția respectivă. Sunt aleși candidații care au obţinut un număr de voturi mai mare pentru numărul de mandate ce revin circumscripţiei respective.
La etapa a doua a distribuiri mandatelor pentru fiecare partid politic, se realizează o listă de candidaţi la nivel naţional, care sunt dispuşi în ordinea descrescătoare a voturilor acumulate. Toate voturile obţinute în cele 11 circumscripţii se însumează pentru fiecare partid în parte, pragul electoral constituind 5% din voturile valabil exprimate. Pe baza sumelor obţinute, aplicându-se algoritmul d'Hondt, modificat, se stabileşte numărul de mandate „compensatorii”, ce revin fiecărui partid. Acestea sunt atribuite candidaţilor în ordinea în care ei figurează pe listele naţionale, făcându-se abstracţie de candidaţii care au obţinut deja mandate la nivelul circumscripţiilor.
Unii fac trimitere la modelul Olandei, unde, pentru Camera inferioară a legislativului, se aplică, de asemenea,  un sistem de reprezentare proporţională, cu scrutin de listă şi vot preferenţial, doar că este organizat la nivelul unei singure circumscripţii, care este întreg teritoriul ţării. Alegătorul votează o listă de candidaţi, având posibilitatea să acorde un vot preferenţial unuia dintre candidaţii de pe lista respectivă. De fapt, modelul olandez nu se prea deosebește de cel care funcționează astăzi în Republica Moldova. De aceea, aplicarea sistemului olandez în condițiile noastre ar însemna, practic, o mimare a schimbării, iar carențele actualului sistem electoral de la noi se vor regăsi cu prisosință și în „noul” sistem electoral, de data asta „modificat”.
Germania. Foarte apreciat este sistemul electoral german, care este numit, pe drept cuvânt, „proporțional personalizat” (Nohlen, Kaase). Unii teoreticieni califică sistemul electoral german, aplicat în alegerile pentru Bundestag, ca unul semi-mixt, deoarece „este majoritar-proporțional la intrare, dar nu și la ieșire” (Sartori). Această variantă se caracterizează prin faptul că alegătorii dispun de două voturi, unul pentru un candidat din circumscripția sa electorală, ales într-un scrutin majoritar, într-un singur tur, celălalt – pentru scrutinul proporţional. În primul caz, alegătorul votează un candidat concret, iar cel de-al doilea – o listă de partide.
Rezultă două categorii de mandate: obținute în fiecare circumscripţie şi alese pe listele naţionale ale fiecărui partid. Numărul circumscripțiilor uninominale constituie jumătate din numărul total al parlamentarilor. Restul de 50% din mandate se alocă fiecărui partid proporțional numărului de voturi oferite pentru lista partidului. Decisive sunt rezultatele obţinute în scrutinul proporţional, acestea funcţionând ca etalon al reprezentării în fiecare circumscripţie. Astfel, sistemul electoral german introduce în cadrul unui sistem proporțional caracteristici ale sistemului uninominal, îmbinând avantajele ambelor, prin aceasta eliminând unele dezavantaje si efecte negative ale sistemului majoritar uninominal.
Lituania. Merită toată atenția sistemul electoral aplicat în Lituania. În această țară, sistemul electoral este unul mixt. Din cei 141 parlamentari, 71 sunt aleşi în circumscripţii uninominale, iar alții 70 sunt aleşi pe liste, într-un scrutin desfăşurat la nivel naţional într-o singură circumscripţie electorală. Alegătorul primeşte două buletine de vot: unul, pentru circumscripţia uninominală şi unul, pentru circumscripţia plurinominală (naţională). Alegătorul poate să intervină în lista candidaților pentru circumscripția uninominală şi să stabilească o altă ordine pentru candidaţi, având dreptul de a exprima voturi „preferenţiale” pentru maximum cinci candidaţi.
Dacă din însemnările alegătorului pe buletinul de vot nu rezultă clar cui îi sunt adresate voturile preferenţiale, votul rămâne valabil, dar se ia în considerare ordinea propusă de partid. La nivelul circumscripţiei plurinominale, alegerile se consideră valide, dacă la ele participă peste un sfert din numărul total de alegători. Mandatele se distribuie partidelor în mod proporţional, fiind repartizate între candidaţii aceleiași liste în dependență de punctajul obţinut.
În Lituania pragul electoral pentru partide în cadrul scrutinului de listă este de 5% din voturile exprimate de alegatori și de 7% pentru coaliţii. Dacă, după aplicarea pragurilor, alegătorii ar urma să fie reprezentaţi în Parlament într-o proporție mai mică de 60% din cei care s-au prezentat la urne, atunci partidul cu cele mai multe voturi din cele aflate sub prag, câştigă dreptul de a participa la distribuirea mandatelor.
Realizând că, din punct de vedere matematic, niciun sistem electoral nu este perfect, multă lume interesată – de la savanții teoreticieni la politicienii pragmatici – este preocupată să identifice un sistem electoral dacă nu ideal, atunci măcar funcțional, capabil să favorizeze constituirea unei clase politice formate din personalități competente, integre și reprezentative, servind, la rândul său, drept suport real pentru o bună guvernare. Ținem să amintim că „niciun sistem electoral nu este mai bun în mod absolut și permanent”, iar decizia în favoarea unui sau altui model, chiar dacă va rezulta din calcule, inclusiv matematice, va fi una politică și trebuie tratată ca atare.

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Republica Moldova în căutarea unui sistem electoral adecvat (V)

5. Sistemul mixt

Sistemul electoral, aplicat atât în variantele sale majoritare, cât și proporționale, cunoaște, după cum am văzut, o sumedenie de forme și modele. Analizate separat, fiecare dintre ele au punctele lor tari, dar și vulnerabilitățile iminente. În esență, efectele formulei electorale aplicate depind de circumstanțele concrete de timp și de loc. Din preocuparea de a prelua tot ce este mai bun de la fiecare din sistemele menționate a apărut sistemul mixt. Cu toate că unii teoreticieni nu consideră sistemul mixt ca unul separat, dar în funcție de gradul de mixare a celor două componente, acesta se regăsește în practica multor state, de aceea trebuie luat în calcul.
Sistemul electoral mixt încearcă să combine în forme diferite atât votul majoritar, cât şi reprezentarea proporţională. În principiu, acest sistem presupune alegerea unei părți a deputaţilor în circumscripții uninominale cu vot majoritar, iar a celeilalte părți – în circumscripții plurinominale, cu aplicarea unei metode proporționale. Fiecare alegător are la dispoziție două voturi: unul, pentru un candidat concret din circumscripția uninominală, iar celălalt, pentru o listă de partid. Luând în calcul variantele existente sisteme majoritare și proporționale, menționate în textele precedente, putem schița conturul unui eventual sistem mixt, adaptat la realitățile din Republicii Moldova.
Jumătate din numărul deputaților în parlament sunt aleși în baza unui sistem proporțional cu liste de partid „deblocate”, adică închise sau deschise. Prin această metodă cetățenii aleg 51 de deputați într-o singură circumscripție plurinominală. Amintim că, în cazul listelor închise, partidele vin cu o ordine prestabilită a candidaților, pe care alegătorul o poate modifica, iar, când listele sunt deschise, ordinea plasării candidaților este determinată de alegător. Această formulă ar putea avea, cel puțin, un impact dublu asupra politicului. Pe de o parte, sistemul proporțional, chiar și înjumătățit, ar păstra pentru partidele politice calitatea firească de actor principal al procesului politic. Pe de altă parte, în ambele variante de liste (închise/deschise), când alegătorul va putea influența locul pe listă al candidaților propuși, este de așteptat că, în mare parte, aceasta va spori calitatea și competența celor aleși, iar de aici și gradul de eficiență și mobilitate a partidelor politice.
Ceilalți 50 deputați urmează să fie aleși în circumscripții uninominale cu vot majoritar, în două tururi, adică absolut. Mărimea circumscripția electorale în comparație cu un sistem majoritar absolut va crește dublu și va număra circa 60 mii de alegători. Pentru a trece din primul tur, un candidat va avea nevoie de peste 30 mii de voturi. În aceste condiții, accederea în Parlament, cu ajutorul exclusiv al resurselor financiare, va constitui mai degrabă o excepție decât o normă.
Mai mult, candidații din circumscripțiile uninominale, în marea lor parte, după cum ne-o demonstrează practica internațională, vor prefera suportul partidelor politice, solicitând nominalizarea și susținerea de către acestea în cadrul circumscripțiilor prin tot ce înseamnă „promovare electorală”. Totodată, candidații aleși în circumscripții uninominale, chiar și cu susținerea partidelor, vor dispune de mai multă legitimitate de a-și susține punctul de vedere în adoptarea unei decizii, în cadrul fracțiunilor din care vor face parte ulterior. Dar, principalul, vor fi persoane în fond integre, competente, carismatice pentru care „politica este o profesie și o vocație”, vorba lui Max Weber.
În mod ipotetic, în urma aplicării sistemului mixt, vor avea de câștigat atât cetățenii, în particular, prin apropierea deputatului de alegător, cât și regimul democratic, în general, prin afirmarea partidelor politice în calitatea lor definitorie de sisteme politice deschise. Acesta ar crea oportunități pentru o reconfigurare reală a spațiului public de la noi și ar crea premise pentru formarea unei culturi politice participative și a unei elite politice responsabile.
Avantajele sistemelor electorale mixte: având două buletine de vot, cetăţenii pot opta pe două planuri: la nivelul circumscripţiei electorale şi la cel naţional. Cu două buletine de vot este mai uşor – pentru partidele minoritare – să obţină reprezentarea în Parlament. Teoria spune că sistemul mixt care, în proporţii diferite, combină cele două tipuri de scrutine (majoritar și proporțional), pare a rezolva într-o manieră acceptabilă atât problema reprezentării alegătorilor în organele legislative, cât şi formarea majorităţilor necesare guvernărilor stabile.
Printre dezavantajele sistemelor electorale mixte se menționează faptul că este un sistem relativ complex, care poate crea confuzie printre alegători. Acest impediment, însă, poate fi depășit prin conjugarea eforturilor în promovarea unor bune campanii de informare electorală a cetățenilor. Politologul italian G. Sartori consideră „aceste cuplări de majoritar și proporțional o căsătorie nereușită, o soluție contraproductivă” și propune să ne concentrăm mai bine atenția și asupra altor variante, asupra cărora vom mai reveni.
Prezintă interes și alte modele. De exemplu, sistemul proporțional cu mai multe circumscripții plurinominale, în baza listelor „deblocate” (închise/deschise). Merită a fi discutate și alte aspecte: coborârea vârstei de vot, dacă nu la 16, atunci la 17 ani. Ținând cont de ritmului accelerat de dezvoltare și socializare a tinerilor, generat cu precădere de accesul la noile mijloace de informare în masă, dar și de experiența unor state cu democrație avansată (Austria, Germania, Elveția), această propunere nu trebuie neglijată.
Aplicarea sistemului majoritar uninominal (care presupune mai multe circumscripții uninominale), dar și a celui proporțional, cu mai multe circumscripții plurinominale, în formule separate sau mixte, ar avea – în condițiile Republicii Moldova mai multe impedimente. Cel mai des, se invocă factorul transnistrean, diaspora și posibilitatea coruperii alegătorilor și/sau a deputaților. De acord, dar să nu uităm că politica, pe lângă faptul că reprezintă expresia socială a interesului individual și general, este considerată și o artă a posibilului. De aceea, în identificarea soluțiilor, este important să rămânem raționali și pragmatici.

Время нового политического проекта «Сильвия Раду» подошло...

        Время нового политического проекта «Сильвия Раду» подошло... Ну, кто же посмеет упрекнуть молдавское руководство в том, что на на...