Despre opoziție fără patimă și părtinire

        Schimbări majore se întrevăd în politica din Republica Moldova. Urmează adevăratele reforme. Ele ne vor afecta pe fiecare în parte. La început mulți vor fi nemulțămiți. Beneficiile vor veni mai târziu. Până atunci, va trebui să trecem prin alegeri prezidențiale, unde bătălia se anunță aprigă.  De altfel, nu a mai rămas prea mult nici până la parlamentare. De acea este important un consens cât mai larg în Parlament asupra deciziilor care, evident, nu vor fi nici ușoare, nici populare. Este un obiectiv complicat, dificil, mai ales, când, populismul rămâne principala doctrină, fie şi neoficială, a partidelor de opoziție. Misiune grea, dar, sperăm, nu imposibilă.

            În acest context, rolul opoziției este enorm. Manualele de teorie politică o concep drept parte a puterii politice. Principială, dar în acelaşi timp flexibilă; pragmatică şi totodată onestă, criticând guvernarea, fără a luneca, însă, în criticism sau populism ieftin. Acestea ar fi calitățile unei opoziții mature. O astfel de opoziție responsabilizează guvernarea și o condamnă la performanță. În același timp servește drept alternativă politică reală și sursă de optimism politic pentru cetățeni între un mandat şi altul. Din această perspectivă ne propunem să analizăm evenimentele politice recente, dar și cele care vor urma.

            Trei evenimente au marcat spectrul politic autohton din ultimele zile. Mai întâi a fost apelul la dialog politic al Consiliului coaliţiei de guvernare către deputații partidelor declarate proeuropene.  Acțiunea majorității parlamentare se înscrie perfect în perspectiva enunțată mai sus. Un îndemn care trebuie să testeze cât de proeuropeni sunt, de fapt, proeuropenii noștri din opoziția parlamentară, mai cu seamă cei din PLDM și PPEM.

            Reacțiile au fost diferite. Liberal-democrații au găsit că scopul invitaţiei „este unul vag, general şi cinic”. De acea, fără a sta prea mult pe gânduri, reprezentanții PLDM au refuzat invitația. În acelaşi timp, au semnat moţiunea de cenzură a socialiştilor, îndreptată împotriva Guvernului Filip.

             Astfel, putem vorbim de cel de-al doilea eveniment care merită a fi remarcat - înaintarea moțiunii de cenzură împotriva activităţii guvernului. Parte a mecanismului democratic, moțiunea de cenzură ține de ingineria constituțională. Trebuie să recunoaștem, la noi, această pârghie importantă din mecanismul unui regim democratic a fost folosită în mod excesiv. Până la banalizare. Chiar şi atunci când opoziţia era conştientă că nu are nici o șansă. A făcut-o din populism, încercând să-și menţină vizibilitatea în spațiul public. Legislația unor state, (Germania, Spania) prevede moțiuni de cenzură constructive: odată cu moțiunea de cenzură, este propus sau chiar trebuie desemnat viitorul prim-ministru. Interesantă practică. Vom reveni la acest subiect, poate, cu altă ocazie.

             Totuși, dacă majoritatea parlamentară accepta propunerea PLDM de a-l invita pe premier în Parlament cu un raport despre activitatea din ultimele 6 luni, poate nu se ajungea la moțiune. Până una-alta, socialiștii au rămas consecvenți în populismul lor. La rândul său, Guvernul are șansa să puncteze reușit și să obțină chiar un câștig de imagine. Unicul perdant pare a fi PLDM-ul. Prin semnarea unei moțiuni (care, pe lângă demisia Guvernului, mai cere dizolvarea Parlamentului și bineînțeles anticipatele, iar aceasta poate avea ca urmare schimbarea vectorul politicii externe a țării), au făcut un joc prost. Aceasta nu dă bine la imaginea unui partid care se declară proeuropean. Unica rațiune care le mai poate explica votul, este că, în perspectiva alegerilor, formațiunea încearcă să preia din mesajul populist al socialiștilor și al partidului lui Usatâi, spre a redirecţiona ulterior „dividendele” spre Maia Sandu.

            Cel de-al treilea eveniment de menționat este reacția Partidului Popular European din Moldova la propunerea lansată de majoritatea parlamentară. Formațiunea și-a manifestat deschiderea pentru dialog și, mai degrabă, va accepta invitația. Aceasta se întrevedea din declarațiile făcute de către liderul formațiunii, Iurie Leancă, imediat după întâlnirea cu membrii Consiliului coaliției de guvernare. Politicianul a lăsat să se înțeleagă că o implicare mai activă a opoziției parlamentare ca factor constructiv este sugerată și de partenerii de dezvoltare. Poziția liderului formațiunii a fost susținută de Consiliul Național al PPEM, care a decis să ofere mandatul necesar Biroului politic al partidului pentru inițierea discuțiilor cu majoritatea parlamentară. Din asta procesul democratic de la noi are doar de câștigat. PPEM-ul dispune de potențial şi expertiză în monitorizarea procesului de implementare a Acordului de Asociere. Fără a se implica nemijlocit în actul guvernării, Iurie Leancă și echipa sa pot influența procesele din poziția de opoziție constructivă. Rolul ei este de a monitoriza, analiza, supraveghea și a bate alarma atunci când e cazul.  Doza de credibilitate pe care o are Leancă în capitalele europene permite de a păstra Republica Moldova pe agenda politicilor europene. În același timp, aceasta ar mobiliza guvernarea pentru aplicarea cât mai exemplară a obligațiunilor asumate. PPEM-ul poate rupe clișeele moldovenești și dovedi ca atare că opoziția poate fi nu doar distructivă, populistă și iresponsabilă, dar și constructivă, creativă și credibilă. Adică parte a puterii politice, după cum menționam mai sus.

            Practica ne demonstrează că reformele reale sunt greu acceptate de societate. Cu atât mai mult reformele întârziate. Ele dor, dar sunt inevitabile. Parafrazând o cunoscută zicală vom spune: Mai bine un sfârșit dureros decât o durere fără sfârșit. Mai ales că orice sfârșit poate oferi șansa unui nou început.

         Împreună cu acțiunile guvernării, comportamentul opoziției este unul decisiv pentru reușita elaborării și promovării reformelor. De modul și ritmul cu care opoziția de pe malul Bacului va reuși să depășească sindromul „cu cât mai rău, cu atât mai bine”, provocat de instinctul politic primar, depinde cât de repede sistemul nostru politic va da semne de însănătoșire. Societatea se poate nu doar strica, dar și vindeca de la cap.

P.S. Aici aveți varianta de pe Deschide.md: http://deschide.md/ro/news/editorial/29771/Alexandru-Solcan--Despre-opozi%C8%9Bie-f%C4%83r%C4%83-patim%C4%83-%C8%99i-p%C4%83rtinire.htm#.V5XOp5MxwV8.facebook