În loc de prefață.
După cum menţionam într-o
postare mai veche, pe lângă multitudinea de chestiuni importante pe care le
condiționează sistemul electoral, în esență, totul poate fi redus la faptul că,
încercând să găsim o soluţie prin ”Cum alegem?” (în sens de mecanism), în
realitate abordăm o problemă politică primordială: ”Pe cine alegem?”. De aici și practica celor angajați în
modificarea sistemelor electorale, care sfârșesc, ca regulă, prin adoptarea
modelului perceput de ei ca fiind în avantajul lor imediat. Republica Moldova
nu reprezintă o excepție.
Un pic de teorie.
Fără a ne aprofunda în teoretizări, vom menționa doar
unele momente de fond ce se conțin în literatura de specialitate și care nu ar trebui neglijate de cei
angajați în lansări de inițiative și
adoptări de decizii cu referire la sistemului electoral. Or, a greși în teorie
însemnă același lucru și în
practică.
Ţinem să amintim că într-o interpretare succintă sistemul
electoral nu constituie altceva decât „un mecanism pentru transformarea voturilor în demnităţi
publice”(Fisichella D.). Parametrii principali ai sistemului electoral sunt:
formula electorală, mărimea circumscripţiei electorale, structura votului,
pragul electoral, mărimea instituţiei eligibile. Aceste variabile pot fi de diferite tipuri şi lua forme diferite, dar şi îmbinate în mod diferit, produc o diversitate extrem de mare a sistemelor electorale.
Toată literatura de specialitate este unanimă: problemele legate de
modificarea sistemului electoral nu trebuie tratate cu ușurință. Pe termen
lung, ”odată instalate, sistemele electorale devin ”factori cauzali” care
produc, la rândul lor consecințe proprii” (G. Sartori). De aceea este important ca
deciziile să fie adoptate în baza unui cât mai larg consens, fiindcă
marchează dezvoltarea societății pe mult timp înainte. Încercările de-a
argumenta modificarea sistemului electoral prin defavorizarea opoziției sau
unui anumit partid politic sunt contraproductive și descalificante.
Se menționează, și pe bună seamă, că nu există sisteme electorale bune sau proaste ci
adecvate sau mai puțin adecvate. Cu
unele excepții, valabile pentru democrațiile consacrate (ex. Marea Britanie și SUA), mai putem adăuga că nu există sisteme
electorale veșnice. Cu secole în urmă, impulsionat de optimismul său în
legătură cu revoluțiile din Franța și
America, Thomas Jefferson, unul dintre "părinții fondatori" ai
Statelor Unite, afirma că ar fi de dorit ca
fiecare generație să aibă revoluția ei. Pornind de la spiritul acestei
afirmații, un recunoscut teoretician în ale democrației, R. Dahl este de părere
că n-ar fi o idee rea ca într-o țară
democratică să se convoace la fiecare douăzeci de ani o reuniune de specialiști
în domeniul constituțional, lideri politici și
cetățeni instruiți, pentru a evalua constituția statului nu numai din
perspectiva experienței proprii, ci și
din aceea a cunoștințelor în continuă creștere dobândite în urma experiențelor
celorlalte țări democratice.
O
altă teză care o desprindem din literatura de specialitate este aceea că sistemele electorale
nu se pot construi din proprie voință și nu se pot schimba la discreție.
Pentru evitarea angajării în crearea unor „forme fără fond” nu trebuie neglijat
cadrul general în care se încearcă plasarea unei schimbări. Un factor important de care se
va ține cont este cultura politică a populației. Cu toate că, mai des se
invocă rolul determinant al culturii politice în derularea proceselor și
funcționarea instituțiilor, este de menționat și caracterul activ al
sistemelor electorale în formarea atitudinilor și comportamentelor
politice ale cetățenilor.
Dacă aplicăm
clasificarea elaborată de G. Almod și
S. Verba, atunci în cultura politică a cetățenilor Republicii Moldova
prevalează componenta parohială și
dependentă. Este cunoscut, însă, faptul că o democrație funcțională
are la bază, în primul rând, o cultură politică participativă.
Ce avem?
Actualul sistem electoral din Republica Moldova și-a cam trăit traiul, fapt recunoscut
atât de marea majoritate a reprezentanților clasei politice, cât și de specialiștii în domeniile
socio-umane. Sistemul bazat pe
formula electorală proporțională absolută aplicat la noi necesită schimbare.
Model care avantajează partidele politice, el și-a
jucat rolul său, creând cadrul necesar pentru instituirea şi dezvoltarea
multipartitismului politic.
Absolutizarea modelului proporțional a
scos în evidență de-a lungul timpului mai multe lacune. Parlamentarii aleșii în
cadrul acestui tip de scrutin, pe liste de partid închise, mai sunt numiți ”caii lui Caligula”,
dacă e să utilizăm calificativul atribuit de către G. Sartori. Împăratul roman
Caligula și-a numit calul
senator, iar în politica electorală expresia ”calul lui Caligula”
înseamnă că orice ”nimeni” (până și
un cal) poate fi ales. Nu
trebuie să generalizăm. În rândul aleșilor sunt persoane demne și competente, dar modalitatea de
accedere în parlament în mod obiectiv îi face dependenți de liderii de partid,
iar de aici și comportamentul
respectiv.
Ce ni se propune?
Proiectul de modificare propus – cu scrutinul majoritar în două tururi și votul în circumscripții uninominale
– deşi porneşte de la intenţii salutabile, constituie, din păcate, o altă
extremă. Cu toate că, formula majoritară are unele avantaje: simplitate,
legătură direct ales-alegător, conține, însă, mai multe dezavantaje.
La modul practic, ținând cont de realitățile R. Moldova,
aceasta ar însemna împărțirea țării
în 101 circumscripții uninominale, adică mai puțin de 26 mii votanți fiecare
(la ultimele alegeri locale în listele electorale au fost înscriși cca 2,6 mln.
alegători). Pentru a fi ales din primul tur sunt suficiente numai 13 mii de
voturi, iar în turul doi chiar și
mai puține - o majoritate
simplă.
Pe fundalul
așteptărilor paternaliste ale populației ca manifestare a unei culturi politice
preponderent parohiale și
dependente aceasta ar permite accederea în Parlament a unor persoane
”dubioase”. Modelul propus creează premize
pentru aprofundarea oligarhizării clasei politice prin macaronizarea (oferirea pachetelor cu produse
alimentare în schimbul voturilor) procesului
electoral.
Prin urmare, proiectul cu votul uninominal în condițiile
R. Moldova de astăzi suferă, cel puțin, de trei carențe grave:
1. Conservă cultura
politică parohială a cetățenilor, prin promovarea politicilor centrate pe
localism și pe servirea ”circumscripției”.
2. Permite impunerea
practicilor oligarhice.
3. Fragmentarea
politică exagerată a forului legislativ a
tării, iar de aici și ineficiența
guvernării.
Trebuie să recunoaștem, că modelul majoritar este
considerat de specialiști drept unul care asigură o guvernare eficientă în
detrimentul reprezentativității. De menționat, însă, că în aceste cazuri, se
are în vedere, sistemul majoritar cu un singur tur, adică majoritatea relativă.
Formula dată are un impact asupra numărului de partide, favorizând marile
partide și generând sisteme cu
două sau trei partide și, ca
regulă, guverne monocolore.
Alte variante.
Adecvată realităților Republicii Moldova poate fi o variantă intermediară
- sistemul mixt, care încercă să combine în forme diferite atât votul majoritar
cât şi reprezentarea proporţională. În principiu, acest sistem presupune
alegerea unei parţi a deputaţilor în circumscripții uninominale cu vot
majoritar, iar a celeilalte părți – în circumscripții plurinominale cu
aplicarea unei metode proporționale. Fiecare alegător are la dispoziţie 2
voturi – unul pentru un candidat individual din circumscripţia uninominală, iar
celălalt pentru lista de partid.
Un sistem proporțional
cu liste de partid deschise, prin care cetățenii să aleagă 51 de deputați
mai întâi de toate ar păstra partidele politice în calitate de instituţii şi
mecanisme de selecţie, recrutare şi reprezentare a intereselor sociale. Condiția
listelor deschise, unde alegătorul unui partid ar decide locul pe listă al
candidaților propuși, pe de o parte va spori calitatea și competența celor aleși, iar pe de
alta va spori eficiența și gradul
de mobilitate a partidelor politice. Acest mecanism este practicat pe larg
într-un șir de state din UE.
Alți 50 deputați urmează să fie aleși în circumscripții
uninominale cu vot majoritar în două tururi. Mărimea circumscripția electorale
în comparație cu un sistem majoritar absolut va crește dublu și va număra circa 52 mii de
alegători. Pentru a trece din primul tur un candidat va avea nevoie de peste 26
mii de voturi. În aceste condiții accederea în
Parlament în exclusivitate cu ajutorul resurselor financiare va constitui, mai
degrabă, o excepție decât o normă.
Mai mult ca atât, candidații din
circumscripțiile uninominale, în marea lor parte, după cum ne-o demonstrează și practica internațională, vor
prefera suportul partidelor politice, solicitând nominalizarea și susținerea de către acestea, prin
tot ce înseamnă ”promovare electorală”. Totodată,
candidații aleși, chiar cu susținerea partidelor, vor dispune de un
grad mai mare de independență și
autonomie în adoptarea deciziilor. Din
aceasta vor avea de câștigat atât cetățenii cât și regimul democratic, în general,
prin afirmarea partidelor politice în calitatea lor definitorie de sisteme
politice deschise. Acesta ar produce o reală reconfigurare a întreg spațiului
public de la noi și ar crea
premize pentru formarea unei culturi politice participative.
Printre dezavantajele sistemelor electorale mixte se menționează
faptul că este un sistem
relativ complex, care poate crea confuzie în rândul electoratului. De
acord, dar acest impediment poate fi depășit prin conjugarea eforturilor.
Prezintă interes și
alte modele. Cum ar fi, de exemplu, sistemul proporțional
cu mai multe circumscripții plurinominale (de ex. 10) în baza listelor deschise.
Merită a fi discutate și
alte aspecte ce țin de alegeri și sistemul electoral cum ar fi: micșorarea numărului
de deputați în forul legislativ superior al țării,
oportunitatea votului obligatoriu, coborârea vârstei de vot dacă nu la 16,
atunci la 17 ani, ținând cont
de ritmului accelerat de dezvoltare și
socializare a tineretului, generat în mare parte de accesul la noile media de
informare.
În loc
de încheiere.
Adoptarea unui sistem electoral adecvat va determina în
mare parte, după cum menţionam, calitatea regimului democratic pe care îl vom
edifica în perioada imediat următoare. Formula electorală votată va fi hârtia
de turnesol, atât pentru liderii partidelor parlamentare, cât și pentru
deputați, care va marca gradul de
depășire a condiţiei de politician și de însușire a calității de om politic.
