Un sindrom face ravagii în spaţiul
politic moldovenesc. Din 1990 încoace tot asistăm la prohodul unui sau altui
partid politic. Parcă mai ieri formaţiunea emana vitalitate și optimism, iar astăzi stă întinsă pe laița politicii autohtone
cu lumânări aprinse la căpătâi.
Deşi sunt diferite cauzele şi motivele
care au măcinat sănătatea, erodat vigoarea și stors vlaga celui
decedat, autopsia politologică la care au fost supuse cadavrele, arată că
aproape toate au fost răpuse definitiv de o maladie grea şi incurabilă - sindromul Taras Bulba.
Caracteristici: atacă
raţiunea liderului formaţiunii care, identificându-se cu părintele fondator, începe să acționeze după principiul: ”Eu te-am făcut, eu te omor!”.
Efecte: un partid,
mai devreme sau mai târziu, îşi găseşte obştescul şi politicul sfârşit în
strânsoarea la început plină de tandreţe şi gingăşie, apoi sufocantă şi fatală
a unui lider obsedat.
Virusul este transmis prin intermediul
politicienilor, atacă cu precădere partidele politice, iar consecinţele nefaste
sunt suportate de întreaga societate.
Perioada de incubaţie variază de la
caz la caz, dar, ca regulă, se activizează odată cu accederea la putere.
Toate acestea se desfăşoară, sub privirile
la început entuziasmate și combative, iar mai
apoi apatice și neputincioase a
miilor de membri și simpatizanți. În timp, aceștia optează pentru
statutul de „fost”, dar preferă să nu afişeze relaţia.
Moartea politică, însă, nu survine
brusc. Cu cât strânsoarea liderului este mai puternică cu atât partidul îşi dă
duhul mai repede. Dar, oricum, agonia mai durează. Timp în care liderul se
lamentează, deseori, chiar, delirează.
Fostul lider de partid
poate reveni destul de repede în viaţa publică. Acum suferă de amnezie.
De data aceasta apare, mai des, în
alte ipostaze: moralizator, expert în stasiologie (studiul sociologic sau
politologic al partidelor politice) sau dacă a avut şansa şi a falimentat cu
succes un domeniu, ocupând o înaltă funcţie publică, atunci se vede util
societăţi şi îşi împarte experienţa în faţa unui auditoriu motivat sau a
camerelor de luat vederi.
Nici o mustrare de
conştiinţă! De pocăinţă - nici vorbă!
Și tot așa din 1990 încoace…
