sâmbătă, 18 mai 2013

Sindromul ucigaş.

Un sindrom face ravagii în spaţiul politic moldovenesc. Din 1990 încoace tot asistăm la prohodul unui sau altui partid politic. Parcă mai ieri formaţiunea emana vitalitate și optimism, iar astăzi stă întinsă pe laița politicii autohtone cu lumânări aprinse la căpătâi.

Deşi sunt diferite cauzele şi motivele care au măcinat sănătatea, erodat vigoarea și stors vlaga celui decedat, autopsia politologică la care au fost supuse cadavrele, arată că aproape toate au fost răpuse definitiv de o maladie grea şi incurabilă - sindromul Taras Bulba.

Caracteristici: atacă raţiunea liderului formaţiunii care, identificându-se cu părintele fondator, începe să acționeze după principiul: ”Eu te-am făcut, eu te omor!”.

Efecte: un partid, mai devreme sau mai târziu, îşi găseşte obştescul şi politicul sfârşit în strânsoarea la început plină de tandreţe şi gingăşie, apoi sufocantă şi fatală a unui lider obsedat.

Virusul este transmis prin intermediul politicienilor, atacă cu precădere partidele politice, iar consecinţele nefaste sunt suportate de întreaga societate.

Perioada de incubaţie variază de la caz la caz, dar, ca regulă, se activizează odată cu  accederea la putere.

Toate acestea se desfăşoară, sub privirile la început entuziasmate și combative, iar mai apoi apatice și neputincioase a miilor de membri și simpatizanți. În timp, aceștia optează pentru statutul de „fost”, dar preferă să nu afişeze relaţia.

Moartea politică, însă, nu survine brusc. Cu cât strânsoarea liderului este mai puternică cu atât partidul îşi dă duhul mai repede. Dar, oricum, agonia mai durează. Timp în care liderul se lamentează, deseori, chiar, delirează.

Fostul lider de partid poate reveni destul de repede în viaţa publică. Acum suferă de amnezie.

De data aceasta apare, mai des, în alte ipostaze: moralizator, expert în stasiologie (studiul sociologic sau politologic al partidelor politice) sau dacă a avut şansa şi a falimentat cu succes un domeniu, ocupând o înaltă funcţie publică, atunci se vede util societăţi şi îşi împarte experienţa în faţa unui auditoriu motivat sau a camerelor de luat vederi.

Nici o mustrare de conştiinţă!  De pocăinţă - nici vorbă!

Și tot așa din 1990 încoace… 




Teoria „Spirala tăcerii” și basarabenii

  Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se ț...