Operația anti-Vilnius: strategii, stratageme şi actori

(suport pentru studiu praxiologic)

            Scopul strategic: compromiterea eforturilor de integrare europeană a Republicii Moldova şi atragerea ei în proiectul eurasiatic.

Obiectiv strategic: eşecul summit-ului de la Vilnius pentru R. Moldova. În loc de Zonă de liber schimb - o criză politică „aprofundată şi cuprinzătoare”.

Metode: escaladare; tensionare; dezbinare; manipulare; şantaj; exploatarea sentimentelor, orgoliilor, ambiţiilor egoiste, intrigilor, rivalităţilor etc.

            Mijloace: Toate. De la cele mai brutale, cinice şi primitive la cele mai inteligente, rafinate şi subtile.

Toate acestea se conţine în paradigma geopolitică a Rusiei faţă de Republica Moldova - un demers plin de vigoare şi agresiv ce îşi propune să schimbe actuala orientare de politică externă, bazată pe axa Chişinău–Bruxelles.

Din punct de vedere operaţional, geopolitica Moscovei faţă de Chişinău este una activă, proactivă şi multidimensională. Ofensiva are loc pe mai multe planuri. Vom enumera aici doar câteva dintre cele mai vizibile coordonate ale sale care au prins contur în ultima perioadă, dar, şi unii actori, mai mult sau mai puţin vizibili, antrenaţi în campanie:

            - Escaladarea conflictului din raioanele din stânga Nistrului, avându-i drept protagoniști pe administrația separatistă de la Tiraspol, coloana a cincea din partea dreaptă a Nistrului, minţile înfierbântate de la Chişinău;

            - Legea cu privire la egalitatea de șanse, adoptată în cadrul măsurilor cerute de UE pentru liberalizarea vizelor. Atenţia va fi deturnată de la esenţa documentului, accentele fiind puse într-un mod  banal şi primitiv pe aspectele ce ține de drepturile minorităților sexuale. Se mizează mult pe Biserica Ortodoxă Rusă.

- Exploatarea factorului etnic. Grupul-țintă îl constituie alolingvii. Vor fi provocați la proteste contra unor decizii nepopulare care, într-o formă sau altă, vor afecta interesele tuturor cetățenilor, inclusiv, şi cele ale etniilor conlocuitoare, cum ar fi închiderea unor școli de predare în limba rusă din motive de optimizare. Se va manipula din gros. Printre iniţiatori vor fi diferite ONG-uri, societăţi de prietenie, probabil, nici Ambasada FR la Chișinău nu va fi doar un spectator pasiv.

- Critica politicilor aplicate în Uniunea Europeană și propagarea Comunităţii euroasiatice. Se va specula pe probleme obiective cu care se confruntă unele state din UE și se va promova cu insistenţă doctrina euroasiatică. Pe post de „experţi” vor fi folosiți apologeții Rusiei din rândul unor lideri politici (foști și actuali), formatori de opinie, nostalgicii, precum și ideologii deschişi sau deghizați ai Kremlinului care se dau drept Mesia sau guru, tot felul de rogozini sau dughini.

- Specularea pe problemele cotidiene ale oamenilor, pe eşecurile AIE-1 şi AIE-2, pe aşteptările şi speranţele  exagerate ale populaţiei care, în esenţă, trădează mentalitatea paternalistă a majorităţii cetăţenilor. În această activitate va fi mobilizată opoziția parlamentară cât și cea extraparlamentară de orientare prorusească.

- Tensionarea relațiilor interetnice folosind drept sperietoare alipirea la România. Cu multă abilitate vor fi exploatate sentimentele sincere, ale multor cetăţeni, de ataşament la valorile românismului. Nu este exclus să fim martorii unor noi ”Marșuri ale Unirii”, organizate, uneori, acolo unde sunt cel mai puţin aşteptate. Important este să se incinte spiritele, să se mobilizeze oponenţii şi să se provoace violențe.

- Un factor destabilizator la îndemâna duşmanilor eurointegrării este Găgăuzia. Sunt cunoscute simpatiile proruseşti a marii majorităţi a populaţiei din autonomia teritorială. Ultimele evenimente cu semnăturile pentru independenţă este un prim semnal de alarmă.

            Ar fi, cel puţin, neserios să tratăm derularea evenimentelor din ultima perioadă, orientate spre tensionarea situaţiei, drept o simplă coincidenţă. Evident, lucrurile sunt coordonate și bine dirijate dintr-un centru unic. Se acționează sistemic cu aplicarea tehnologilor distructive.

De fapt, pregătirea pentru desfăşurarea operaţiei a început mai demult. Evenimentele evoluează pe o pantă ascendentă. Apogeul activismului va fi atins în septembrie - noiembrie 2013. Ne aşteaptă vremuri agitate! O toamnă când vom fi nevoiţi să numărăm şi … cucuiele!

Ce-i de făcut?

Răspunsul trebuie să fie unul adecvat, adică strategic. Acțiunile vor fi orientate spre anticipare, prevenite și neutralizate.

Se impune conjugarea eforturilor. Crearea unei celule de (anti)criză, probabil, pe lângă Preşidenţie, care va încerca să analizeze problemele şi să coordoneze acţiunile tuturor ramurilor puterii, instituțiilor statului, forţelor politice interesate şi a societăţii civile pentru a face faţă provocărilor.

Astfel încât să ne asigurăm succesul în noiembrie 2013, la Vilnius.

Spre „bucuria” şi „satisfacţia”, partenerului nostru din Est, mare şi strategic.