Vinul care ne unește

(În căutarea unei idei naționale)

Politica tot mai mult miroase a vin. Dintr-o licoare adorată şi de zei vinul revine drept monedă de schimb în proiectele geopolitice.

În semn de protest și solidaritate vom face cu toții un ”efort” și în loc de apă, ceai, cafea sau suc vom bea vin!

Consumul de vin poate influenţa benefic şi atmosfera politică pe interior. Eşti dezamăgit de guvernare? Trage un păhar! Aşa-i, că nu-i chiar atât de rău?! Şi reformele, parcă, merg bine, şi promisiunile sunt îndeplinite. Şi proprietăţile statului – întregi, şi poporul - sătul!

Dacă nu te ia din prima mai închini unul sau câteva pahare. Acum nu mai simţi cum mâna bieților şmecheri, care trecând prin BEM şi Aeroport îţi scotocește prin buzunare. Ai impresia că te mângâie şi pe loc îţi devin foarte dragi.

După câteva pahare, chiar şi manipulatorii încep să creadă în cea ce spun, iar noi, cu toții, cuprinşi de euforie cădem în lumea lor. Unii pot să lăcrimeze. Alţii trăiesc o profundă stare de catharsis.

Oamenii mai în vârstă ne spun că este creștinește să închini din când în când. Repede, însă, sunt cuprinși de nostalgii şi încep să-şi amintească de fraţii de altă dată cu regrete că nu le mai place vinul nostru.

Şi la copii e bine de dat puţin vin. O ştiu toţi moldovenii. Devin mai ascultători, mai tăcuţi. Adorm repede fără să aştepte să le spunem poveştile pe care demult le-am uitat.

Mai rău dacă bea vin opoziţia. Pe loc devine agresivă şi cere să fie schimbaţi toţi cei puşi de Vlad(ici), inclusiv paharnicul şi stolnicul. Dar repede se liniştesc şi în febra mahmurelii roagă doar să fie mai bine păziţi.

Mai staţi pe gânduri?! „Răpiţi păharele cu palma”!

„Frumoase vremi”!

Bibamus Ex !!!