(ipoteze pentru un studiu analitic)
Prin evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chișinău, Kremlinul vroia să rezolve două obiective. Primul, să-l ”învețe minte” pe Voronin pentru
neascultare (în urma ne semnării planului Kozak),
prin demonstrarea ineficienței lui de
a face față situației. Al
doilea obiectiv, era de a compromite protestele, care se pregăteau și puteau ușor trece într-o ”revoluție orange”. Moscova preluase inițiativa.
Dar, la Chișinău, lucrurile n-au mers în conformitate cu planul elaborat de tehnologii politici
de la Kremlin. Poate Voronin s-a temut, dezamăgindu-l pe Putin a câta oară...
Poate opoziția a dat dovadă de un comportament
neașteptat... Până la urmă, s-a ajuns la ”votul de aur”, care așa și nu a
fost găsit, iar lucrurile la Chișinău au luat o turnură
mai puțin convenabilă Moscovei.
Acum, în 2013, pentru a menține Ucraina în zona intereselor
sale Putin i-a promis lui Ianukovici marea și sarea. Era clar, că Ucraina va fi o povară prea grea pentru Rusia poate, chiar, una imposibilă - o valiză fără mâner.
Pentru a stăpâni situația Rusia era interesată ca în țara vecină lucrurile să scape de sub control. A fost aplicată tehnologia descinderii în forță.
Acțiunile trupelor speciale din noaptea de 29 spre 30
noiembrie 2013 de la Kiev nu aveau alt scop decât să sfideze opinia publică!
Era evident, că un asemenea comportament al autorităților va leza demnitatea cetățenilor și va stârni indignarea, chiar, și a celora care nu aveau de gând să iasă în stradă, iar numărul protestanților va
crește.
Scenariu cunoscut: în fața maselor revoltate sunt plasați provocatori, care fac ca evenimentele să scape de sub control. Furia mulțimii naște acțiuni, care compromit toată mișcarea
proeuropeană a ucrainenilor. Acum, probabil, pe toate canalele, vom
vedea în toată goliciunea mânia răzbunătoare a mulțimii dezlănțuite, care este la fel de urâtă și
condamnabilă.
Destabilizarea situației poate avea două finalități.
Prima, acțiunile pe alocuri ilegale, actele de huliganism și vandalism inevitabile unor asemenea proteste deschide
calea unui regim autoritar care obține
legitimitate la o mare parte a populației.
Astfel, Ucraina rămâne pe o perioadă îndelungată sub influența Rusiei,
iar Putin va putea spune, că promisiunile sale
n-au fost înțelese corect de către liderul de la Kiev. S-a mai întâmplat!
Cel de-al doilea scenariu posibil, constă în faptul că Ianukovici va fi nevoit să cedeze.
Cu sau fără el, Ucraina merge spre Europa. Așa cum așteptările unei populații cu o
mentalitate paternalistă sunt foarte mari, decepțiile sunt inevitabile. De situația creată vor beneficia
adversarii eurointegrării atât din
Ucraina, cât și din
afara ei. Va urma valul invers, care va aduce la Kiev forțe, ce vor încerca să schimbe vectorul geopolitic al țării.
Ambele scenarii favorizează Moscova, deşi primul va
fi, desigur, unul preferabil pentru Kremlin. Vom trăi și vom vedea, că doar despre ipoteze vorbim.
P.S. Imaginea reprezentativă: Salvador Dali "Presimţirea războiului civil".
Este doar o presimţire!
