Majoritatea opiniilor
pornesc de la faptul că, lucrurile sunt la vedere și ne rămâne doar să le
interpretăm și comentăm. Se exploatează şi unele stereotipuri mai noi despre
cumpăratul şi vândutul politicienilor.
Propun să privim
evenimentele şi dintr-o altă perspectivă. O ipoteză ce face abstracţie de
aparenţe, fără informaţii suplimentare şi care se bazează doar pe intuiţie. Un posibil scenariu. Un joc al minţii. Luaţi-o
drept pe o provocare, dacă vreţi.
Context. Principalele partide sunt deja
în campanie electorală. Se testează temele, se inventariază resursele, se monitorizează
adversarii, se identifică ţintele. După stabilirea datei de desfășurare a
scrutinului parlamentar, campania creşte în intensitate. Lupta pentru alegători
intră într-o nouă fază.
PCRM
în calitatea sa de principal partid de opoziție încearcă să stoarcă beneficii
electorale din toate eșecurile guvernărilor de după 2009. Comuniştii, la un
moment dat, au înțeles că nici nu este nevoie să facă mare lucru. Electoratul
va veni singur. O confirmă și sondajele. Cu toate acestea, există marea probabilitate
ca PCRM nu va reuși de unul singur să obțină majoritatea parlamentară. În
coaliție comuniștii nu vor, dar probabil nici nu pot să guverneze. Îi paște soarta
unei permanente opoziții, iar dacă pe dimensiunea europeană lucrurile vor merge
bine, chiar, și inevitabila pierdere a electoratului. Pentru ei problema este
una existenţială: acum sau niciodată!
Dacă
urmărim retorica formatorilor de opinie ancorați partidelor din arcul
guvernamental, observăm că se merge pe promovarea mesajul răului cel mic. Adică
câte lacune n-ar avea actualele partide aflate la putere, oricum, sunt mai buni
decât comuniștii. O fi! Pe de altă parte, unii alegători care au votat actualele
partide de la guvernare și sunt dezamăgiți, ar fi gata să voteze opoziția, dar
cel mai mult îi deranjează la comuniști mesajul antieuropean.
Stratageme. Înțelegând aceasta
comuniștii recurg la o stratagemă electorală. Se improvizează o dezbinare în
cadrul partidului. Acum îl vedem pe liderul de partid, V. Voronin optând pentru
vectorul european al ţării, care ar necesita doar unele corecţii. O altă parte a
conducerii PCRM având nume grele, precum M. Tcaciuc, I. Muntean, O. Petrenco,
chipurile, s-ar opune, rămânând fideli aderării la Uniunea Vamală. De toate
pentru toți! Intraţi şi ne votaţi!
Rebelii rămân
în partid și au rolul de-a păstra electoratul tradiţional pentru a nu-i scăpa
la I. Dodon, R. Usatâi și alții. O altă parte a partidului, grupați în jurul preşedintelui
V. Voronin vor avea scopul de-ai absorbi de eurointegriștii nemulţumiţi de
actuala guvernare. De aceea nimeni nu a părăsit partidul comuniştilor, iar pe
lista electorală a PCRM se vor regăsi atât unii cât și alții. Pentru opinia publică
aceasta va fi interpretată drept o manifestare a democrației de partid.
La
întrebarea de ce au procedat anume astfel, avându-se în vedre poziţia separată
a unora şi pedeapsa care a urmat din partea celorlalţi, exponenţii ambelor
tabere din cadrul PCRM au un singur răspuns: în scopuri electorale. De data
aceasta, cred că, nu trișează.
De aceea,
consider premature prohodurile la adresa PCRM. Nu mor câinii când vor caii,
vorba unui ministru de pe malul Bâcului.
