miercuri, 27 august 2014

Republica Moldova între aspirații și realități

(La o aniversare)[i]

Aniversările şi sărbătorile constituie un bun prilej pentru bilanțuri, evaluări şi planuri de viitor. A vorbi despre Republica Moldova din această perspectivă este simplu și, în același timp, complicat. Simplu, dacă e să pornim de la vârsta fragedă a statului și complicat atunci când încercăm să analizăm şi explicăm parcursul acestor 23 de ani. Biografia propriu zisă a Republicii Moldova se suprapune şi coincide, practic, vârstei unei generații. O parte dintre noi am fost martorii acestui parcurs şi cele mai multe evenimente le-am trăit de la începuturi şi nu le cunoaștem numai din manualele de istorie sau auzite. Au fost de toate: probleme cu care s-a confruntat societatea la etapele devenirii și afirmării ca stat independent și suveran, succese care ne-au entuziasmat, provocări care ne-au mobilizat, perspective care ne-au fascinat.
Această comunicare nu se dorește a fi un tratat de istorie politică, ci o interpretare a complexităţii evoluţiei politice a istoriei noastre recente. Ne-am propus să oferim un cadru pentru analiza celor întâmplate şi neîntâmplate pe parcursul perioadei de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut şi până astăzi. Sinteza evenimentelor ne oferă date importante nu numai pentru a înțelege mersul lucrurilor, dar şi pentru a le influenta inteligent.
Întreaga gamă de subiecte care au marcat destinul câtorva generaţii poate fi abordată prin prisma aspiraţiilor şi a materializării lor în evenimente și fapte concrete. Aspiraţiile şi idealurile ne-au făcut să visăm frumos, motivându-ne acţiunile, atunci, la sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90 şi tot ele ne fac să ne păstrăm optimismul acum, în plin an 2014. Este firesc să visăm şi este înţelept să raportăm năzuințele noastre la realităţi. De acea, aspiraţiile și realitatea le vedem într-o strânsă legătură dialectică, plasate la rândul său într-un cadru de referință marcat de trei dimensiuni temporale: trecut, prezent și viitor. Experiența ne vine din trecut, existența ne este ancorată în prezent iar speranțele ne sunt legate de viitor. Perspectiva dată ne oferă o înțelegere realistă a modului în care a evoluat Republica Moldova în decursul scurtei sale istorii, totodată, alimentându-ne cu doza de optimism necesară unei evoluții continue.

Ora bilanțurilor intermediare
Cadrul festiv de astăzi este un bun pretext pentru a ne referi la realizări. Putem afirma că, Republica Moldova a reuşit să îşi ocupe locul său în marea comunitate a ţărilor lumii care numără astăzi 194 de state. Pe data de 2 martie 1992 noul stat a fost acceptat în calitate de membru ONU. Pe parcursul acestor ani Republica Moldova a devenit parte a unor importante organizații internaționale cum ar fi: Consiliul Europei, Organizația Mondială a Comerțului, Parteneriatul pentru Pace, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Internațională a Francofoniei, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, etc. Astăzi ne bucurăm de vizita celor mai importanți lideri politici ai lumii. La rândul său reprezentanții puterii de la Chișinău sunt bineveniți în marile capitale ale lumii. Aceasta vorbește de recunoașterea Republicii Moldova nu numai de jure, dar și de facto.
La ora actuală Republica Moldova are deschise misiuni diplomatice şi oficii consulare acreditate în peste 30 de state ale lumii, la rândul său Chişinăul găzduiește ambasade din cca 20 de state. Produsele noastre tot mai mult sunt cunoscute și apreciate nu numai pe piețele tradiționale, dar tot mai îndrăzneţ cuceresc altele noi.
O realizare incontestabilă a Republicii Moldova este semnarea pe data de 27 iunie 2014, la Bruxelles a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi ratificarea lui ulterioară în Parlamentul țării pe 2 iulie curent.
Am putea să prezentăm și o dinamică detaliată bazată pe date statistice care ne vor confirma unele progrese realizate pe parcursul acestor ani. Preferam, totuși, adoptarea unei tonalități mai puțin patetice, dar care să ne ajute în identificarea problemelor și elaborarea soluțiilor.

Povara tranziției interminabile
Încercând să rămânem realiști, vom constata că nu a fost uşor. Republica Moldova parcurge anevoios perioada tranziţiei economice. Șocurile macroeconomice puternice înregistrate au fost generate cu precădere de  întârzierile în promovarea reformelor structurale. Drept rezultat, pe parcursul acestor 23 de ani dezvoltarea economică a cunoscut unele creșteri, dar şi descreşteri îngrijorătoare. Datele statistice din tabelul de mai jos vin să ne-o confirme.

Tabel 1. Creșterea/descreșterea economică

An
Creșt./descreșt.
economică
An
Creșt./descreșt.
economică
An
Creșt./descreșt.
economică
1991
-7,5%
2001
+6,1%
2011
+6,4%
1992
-29,0%
2002
+7,8%
2012
-0,7%
1993
-1,2%
2003
+6,6%
2013
+8,9
1994
-30,9%
2004
+7,4%
1995
-1,4%
2005
+7,5%
1996
-5,9%
2006
+4,8%
1997
+1,6%
2007
+3,0%
1998
-6,5%
2008
+7,8%
1999
-3,4%
2009
-6,5%
2000
+2,1%
2010
+6,9%
















Ritmurile de creştere economică s-au răsfrânt direct asupra nivelului de trai al populaţiei. Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, veniturile disponibile ale populaţiei în anul 2013 au constituit 1681,4 lei lunar în medie pe o persoană, fiind în creştere cu 11,4% faţă de anul precedent.

Tabel 2.  Veniturile disponibile ale populaţiei
An
2009
2010
2011
2012
2013
Venituri disponibile
(medii lunare pe o persoană)
 lei

1166,1

1273,7

1444,7

1508,8

1681,4
      
Tabel 3. Evoluția salariului mediu lunar
An
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
Lei (MDL)
1.103,1
1.318,7
1.697,1
2.065,0
2.529,7
2.747,6
2.971,6
3.193,9
3.477,7
3.765,1

Valoarea minimului de existenţă în anul 2013 a fost de 1612,3 lei. Sunt relevante datele care prezintă raportul veniturile populaţiei şi minimul de existenţă (Tabelul 4)
Tabelul 4. Co-raportul dintre veniturile populaţiei şi minimul de existenţă în anul 2013
2013
Veniturile disponibile ale populaţiei, medii lunare pe o persoană, lei
1681,4
Salariul mediu lunar pe economie al unui angajat, lei 
3765,1
Co-raportul dintre veniturile medii lunare disponibile pe o persoană şi valoarea medie a minimului de existenţă, %
104,3
Co-raportul dintre salariul mediu lunar pe economie al unui angajat şi valoarea medie a minimului de existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă, %
220,2

Putem vorbi, bineînțeles, despre anumite succese. Datele statistice ne obligă să fim critici şi realişti. Să recunoaştem: avem puţine motive de satisfacţie când ne referim la mărimea PIB-ul raportată la fiecare dintre noi, iar de aici și la nivelul de bunăstare a cetățenilor. La acest capitol mai puține realizări, iar de aici și provocările cu care se confruntă societatea noastră la etapa actuală. 
Pe lângă dificultățile de natură socială și economică mai avem și altele. O problemă cu care se confruntă societatea este constituirea statului de drept. Conform „Raportului de competitivitate globală 2010-2011”, la compartimentul independenţa justiţiei, Moldova era plasată pe poziţia 130 din 139 de state. Corupţia rămâne un fenomen destul de răspândit în Republica Moldova. Comparativ cu alte state din regiune nivelul corupţiei în Republica Moldova este unul sporit. Conflictul transnistrean nesoluţionat este un factor esenţial care încetineşte dezvoltarea, atât pe malul drept, cât şi pe malul stâng al Nistrului.
Desigur, nu ne este străin sentimentul de mândrie că suntem cetățenii acestei țări. Aici ne-am născut, aici ne sunt părinții și strămoșii, aici este locul unde încercăm să ne găsim rostul și unde vrem să revenim mereu. În același timp, am trișa dacă am face abstracție de frustrările care ne macină pe parcursul acestor ani. De cele mai multe ori natura acestor nemulţumiri se află în necorespunderea realităţii cu aspiraţiile şi eforturile investite.

Recursul la istorie
Recursul la istorie este obligatoriu. Pentru oamenii, care de-a lungul timpului au populat teritoriu de astăzi al Republicii Moldova, geopolitica a fost și rămâne mai mult decât un domeniu al științei politice. Este un destin. Câteva date de referință au marcat soarta acestui pământ: 1812, 1918, 1940, și, desigur, 1991. În diferite perioade semnificația acestor evenimente a fost diferită. Nu fac excepție nici timpurile pe care le trăim. Până în ziua de astăzi aprecierile unor momente din istorie asupra parcursului nostru continuă să dezbine atât mediul științific, cât și societatea, constituind, în același timp, un suport pentru clivajele politice și dilemele identitare.
Schimbările începute în fostul imperiu sovietic din a doua jumătate a anilor 80 a secolului trecut au fost desfăşurate sub lozincile democratizării. În mod direct Republica Moldova este rezultatul destrămării URSS. Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că regimul sovietic a fost unul totalitar constituit pe principii ideologice. Procesele de democratizare inițiate de M. Gorbaciov purtau un caracter obiectiv, constituind, de fapt, un răspuns la necesitățile de schimbare a sistemului existent. În calitate de model serveau societăţile occidentale, care obţinuse succese în asigurarea libertăţii şi bunăstării. Anume aceasta și-o doreau cel mai mult cetățenii: libertate sau bunăstare. Aveam şi un mod al nostru de-a interpreta aceste noţiuni fundamentale. Libertatea o percepeam, mai degrabă, ca lipsa unor constrângeri directe, iar bunăstarea o înţelegeam, aproape, în exclusivitate ca rezultat a unei redistribuiri egale. Veneam dintr-un sistem care cultivase decenii la rând mentalitatea paternalistă. Fericirea părea undeva alături, după colţ.
Nu a durat mult şi, cum era firesc, au urmat deziluziile. Modelul democratic occidental dădea la noi cu totul alte rezultate. După un deceniu de speranţe şi aşteptări valorile liberale au cedat în fața problemelor cotidiene și a constrângerilor materiale. Timpul rezervat schimbărilor expirase, energetica mobilizatoare se epuizase. În consecință, pentru o bună parte a societăţii trecutul totalitar începu să pară mai sigur şi mai prosper. Ca rezultat, pe scena politică revin forţele care s-au identificat cu acest trecut. Dar, spunea filosoful: nu te poți scufunda de două ori în apa aceluiaşi râu.
A urmat o perioadă când, pe alocuri, unele lucruri s-au schimbat. Nu de fiecare dată în bine. Ritmurile de creştere economică care au fost înregistrate erau insuficiente pentru a satisface aşteptările şi necesităţile societăţii. Dacă ţinem cont că pe plan global a fost perioada unui avânt economic, putem afirma că, de fapt, a fost o perioadă a şanselor ratate. Populaţia de data aceasta şi-a exprimat dezacordul prin încercarea de-şi câştiga bucata de pâine şi aşi găsi rostul prin alte părţi. Cotele migraţiei încep să devină alarmante. Până astăzi depopularea țării rămâne una din provocările majore.
În 2009 speranţele multora se îndreptase către noua generaţie de politicieni care îşi făceau loc pe scena politică de la Chişinău. Între timp, deşi multe lucruri s-au schimbat decepţiile persistă. Adevărata schimbare încă nu s-a produs. Democraţia n-a devenit una funcţională. Pe parcursul acestor ani s-au încercat mai multe forme democratice de guvernământ, de la republică prezidenţială la cea parlamentară şi încă mai suntem în căutare. Prosperitatea lasă şi ea de dorit. Cu un PIB pe cap de locuitor de 2400 dolari pe an conform datelor FMI, Republica Moldova rămâne ultima clasată dintre ţările europene. Chiar dacă la capitolul mărimea salariului avem unele succese, până la un trai decent pentru marea majoritate a populației mai avem. Sărbătoarea se amână!
Din această scurtă retrospectivă a aspiraţiilor şi realităţilor vedem că deşi s-au perindat timpuri şi oameni, problemele au rămas aceleaşi. De ce prin alte părţi s-a reuşit, iar la noi mai puţin? Evident că, problemele nu sunt la suprafaţă, iar pentru a explica lucrurile este necesar de identificat factorii determinanţi. Paradigma modernizării poate servi drept suport pentru un demers teoretic şi practic.

De ce modernizarea?
Noi și modernizarea este o temă aparte. Ea este prea vastă pentru a încerca s-o abordăm într-un cadru festiv. Vom menționa doar că, constituirea națiunilor și a statelor care în mare parte sau suprapus acestora s-a produs urmare a proceselor de modernizare.
Instituirea unei democrații funcționale și a unei bunăstări a populației în Republica Moldova depinde în mod direct de succesul proiectului de modernizare. Este cunoscut faptul că, în majoritatea statelor occidentale cu regimuri democratice funcționale procesele de democratizare au urmat celor de liberalizare. Condiționată de dezvoltarea economică, facilitată de existența în cadrul societății a mai multor centre de putere, libertatea a ajuns în Occident cu mult înaintea democrației. Procesul a cuprins toate domeniile vieții sociale, a durat câteva secole și a constituit parte a modernizării politice.
Dacă în Occident, libertatea a precedat democratizării, la noi - invers. Libertatea, obținută în urma reformelor gorbacioviste și a dezintegrării URSS, era, abordată deseori de către cetățeni ca haos și incertitudine și mai puțin drept o ”necesitate înțeleasă” (Spinoza). Condiția cetățeanului după căderea regimului totalitar sovietic amintea, mai degrabă, euforia și entuziasmul  sclavului eliberat. În scurt timp, valorile liberale au cedat în fața problemelor cotidiene și a constrângerilor materiale. Mentalitatea paternalistă și un întreg cortegiu de deziluzii au deschis calea nostalgiilor, care au pus stăpânire pe o bună parte a societății. Aceasta a marcat profund și competiția politică. În pofida suportului și a experienței oferite de către țările avansate, traiectoria curbată a schimbărilor amintește  mersul unei roți pătrate.
Un impact dezastruos asupra proceselor modernizării firești l-a avut proiectul comunist de sorginte sovietică. De acolo se trag multe din provocările cu care continuă se confrunte statul Republica Moldova la etapa actuală și multitudinea de crize care au cuprins întreg spectru a relațiilor social-economice, politice, culturale etc.
Nocivitatea regimului totalitar comunist în comparație cu cele cunoscute constă în faptul că a distrus principala sursă de motivare social-economică a individului – proprietatea privată, fără de care ”cetățeanul” rămâne un simplu obiect al relațiilor social-politice. De fapt, pe parcursul întregii perioade de după destrămarea regimului sovietic nu facem altceva decât să restabilim mersul firesc la lucrurilor. Dar istoria ne-a demonstrat că este ușor de realizat naționalizarea totală și cu mult mai dificil de readus simțul proprietarului, iar cetățeanului - sentimentul civic. Formarea unei culturi politice participative în locul celei preponderent parohiale existente s-a dovedit o misiune imposibilă a societății din Republica Moldova. 

Formarea elitelor și spiritul civic
În lipsa unei modernizări autentice care ar sta la baza libertății individuale a cetățeanului, proiectul de  democratizare în Republica Moldova a fost și rămâne unul al elitelor. În ce măsură elitele noastre de după 1991 și-au conștientizat și realizat misiunea este o întrebare complicată. Mă refer, în primul rând, la elita politică, dar mai ales la liderii politici pe care i-am avut pe parcursul acestor 23 de ani.
O elită competentă nu apare pe loc gol. Este rezultatul unor eforturi și sacrificii. Calitatea, după cum știm, este produsul unei cantități ce atinge masă critică. Misiunea școlii superioare rămâne în continuare una nobilă și importantă, totodată. Fiind parte a elitei intelectuale a societăţii, reprezentând domenii diferite suntem responsabili și de formarea unor elite pe măsura necesităților societății. De noi, în mare parte, depinde calitatea acestei elite și reușita proiectului numit Republica Moldova.
După, cum ne-o demonstrează realitățile noastre nu este suficient să pregătim doar buni specialiști. Avem nevoie de cetățeni. De formarea spiritului civic depinde prezentul, dar și viitorul acestei țări. Va exista, desigur, mereu o cerință de specialiști calificați în toate domeniile. Dar, vedeți cum se întâmplă că, absolvenţii noștri sunt apreciați peste hotare, regăsindu-se prin alte țări mai avansate sub aspect social-economic și tehnologic decât noi. Suntem buni și, deseori, foarte buni fiecare în parte, dar nu reușim să constituim o colectivitate de succes, uniți sub autoritatea statului. Oricât de mulți și de buni specialiști vom pregăti, în lipsa unui rost aici, acasă, ei vor pleca în alte părți de unde puţin probabil că vor reveni.
De acea, una din problemele primordiale care stău în fața noastră, a reprezentanților mediului universitar,  este cultivarea civismului. Sarcină pe care trebuie să ne-o asumăm cu toţii, dar în mod special, cei din domeniul specialităţilor şi a disciplinelor socio-umane. În promovarea acestui obiectiv, pentru început este important ca, blocul disciplinelor umaniste să-şi regăsească locul în planurile de studii la toate specialităţile.

Educația și noua paradigmă de dezvoltare
Creşterea economică din Republica Moldova din ultimul deceniu bazată pe consum şi remitenţe expune economia ţării la o serie de vulnerabilităţi. Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”, care exprimă viziunea de dezvoltare pe termen lung, propune schimbarea propriu-zisă a modelului de creştere economică, şi anume: necesitatea înlocuirii modelului inerţial de creştere, bazat pe consumul alimentat de remitenţe, în favoarea unui model dinamic, orientat spre atragerea investiţiilor, precum şi dezvoltarea industriilor exportatoare de bunuri şi servicii.
Se vorbeşte despre necesitatea unei noi paradigme de dezvoltare. Or, pentru schimbarea modelului de dezvoltare a ţării, este important să fie înlăturate, în mod prioritar, acele bariere care împiedică activitatea investiţională. Pe această cale au fost identificate 4 probleme critice: educaţia, drumurile, accesul la finanţe şi mediul de afaceri. Pornind de la aceasta, sistemului educaţional îi revine un rol prioritar în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”.
Ultimul timp, la toate nivelurile se afirmă faptul că, educația este o prioritate națională în Republica Moldova. Ne-o dorim cu toții. Sporirea calității educației este cea mai sigură cale de a mișca țara înainte și de a edifica un viitor european. Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei muncii este imperativă, se menţionează în Strategia „Moldova 2020”. Pentru realizarea viziunii strategice, politica în domeniul educaţiei prevede adoptarea unei noi legislaţii în domeniul învăţământului, racordată la experienţele europene, fapt, care va permite efectuarea reformei structurale şi instituţionale în domeniu, ţinându-se cont de principiul eficienţei şi calităţii.
Mari sunt așteptările legate de adoptarea noului Cod al Educaţiei, pe care îl vedem parte integrantă a proiectelor de modernizare a țării. Sperăm că nu se vor adeveri temerile că legea adoptată ar conţine, pe alocuri, şi bombe cu efect întârziat, care ar putea provoca stări de haos în sistemul educațional și imixiuni în autonomia universitară.
Integrarea europeană este opţiunea strategică făcută de Republica Moldova. Este o decizie obiectivă dictată de priorităţile de dezvoltare a ţării  care cuprinde toate domeniile vieţii sociale. În scurt timp, țara noastră urmează să înceapă punerea în aplicare a prevederilor Acordului de Asociere, un proces complex de modernizare a ţării ce va dura mulţi ani de acum încolo. Avem suportul politic şi financiar a partenerilor europeni pentru a implementa cu succes angajamentele asumate prin acest acord.
La sfârşitul acestui an ne aşteaptă un examen important: alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Va fi un test atât pentru clasa politică, dar, în deosebi, pentru cetățenii care vor urma să decidă viitorul acestei țări: va fi unul al modernizării deschis de perspectiva europeană sau unul al soluțiilor de moment care va perpetua baterea pasului pe loc.
Pentru a încheia pe o notă optimistă, îmi exprim convingerea că, un efort comun susţinut, la sigur, va da roadele așteptate. Astfel încât într-un timp nu prea îndepărtat vom aduce aici, la noi acasă buna guvernare și prosperitatea.



[i] Tezele discursului rostit la şedinţa solemnă a Senatului Universităţii de Stat din Moldova

Un comentariu:

  1. din pacate alegerile parlamente practic intotdeauna sunt teste pentru politicieni.....23 de ani

    RăspundețiȘtergere

„Deja vu” cu țepe

Evenimentele din 7 aprilie 2009, de asemenea, au fost precedate de niște alegeri – alegerile parlamentare. Pretextul a fost frauda elector...