1. Dacă vrem să
depășim criza politică, partidul trebuie să desemneze un premier.
2. Dacă partidul desemnează un premier, el va trebui să facă ce i se spune la partid.
3. Dacă premierul va face ce i se va spune la partid, nu vor fi realizate reforme esențiale și nici nu vom obține suport extern.
4. Dacă nu vor fi realizate reforme esențiale și nu vom obține suport extern, lucrurile vor merge din rău în mai rău.
5. Dacă lucrurile vor merge din rău în mai rău, oamenii disperați vor ieși în stradă.
6. Dacă oamenii vor ieși în stradă, guvernarea va fi nevoită să ia măsuri radicale.
7. Dacă guvernarea va lua măsuri radicale, vor fi afectate interesele celor de la partid.
8. Dacă vor fi afectate interesele celor de la partid, relațiile premier - lider de partid se vor deteriora.
9. Dacă relațiile premier - lider de partid se vor deteriora, guvernul nu va mai avea suportul necesar și va fi demis.
10. Dacă guvernul va fi demis, urmează iarăși criza politică.
Tot așa din criză în criză…
Dialectica? Hegel?...
Nici vorbă! Cerc vicios!...
Concluzie 1 (una firească!): ori reforme esențiale, ori demisia. Din start!
Decizia premierului desemnat (unul principial și integru!): mai bine nu mă bag!
Naivă logică?
De acord!
De ce?
Fiindcă, între timp, băieții șmecheri mai falimentează o întreprindere de stat, mai pun pe brânci o bancă, mai spală niște bani, se mai căpătuiesc din trafic de influență sau contrabandă etc.
Concluzie 2 (a băieților șmecheri!): crizele lungi și dese – cheia marilor succese!
