Evenimentele din 7 aprilie 2009, de asemenea, au fost
precedate de niște alegeri – alegerile parlamentare. Pretextul a fost frauda
electorală. Voronin trebuia pedepsit pentru „samovolnicia”, care și-a permis-o în
relația cu Kremlinul, mă refer la respingerea planului Kozak, România - discreditată,
iar forțele democratice – compromise.
Acum, când lucrurile cu greu, dar ușor încep să intre în
normalitate, când sistemul economic, cel financiar-bancar și cel social dau
semne de înviorare, lucru recunoscut de organismele financiare internaționale,
când sunt făcute publice schemele complicate care au dus la frauda bancară cu
implicarea mai multor factori importanți din Rusia - hop, apare iarăși o criză
politică pe motiv electoral. De data asta,
nemulțumirea față de decizia luată de magistrați este direcționată spre cei de la guvernare.
Orice analiză elementară, care pornește de la banalul –
„cui convine?” - așează lucrurile la loc. Nu contează. Lumea este chemată la
protest. Se fac auzite și voci care instigă la violență. Printre organizatorii protestelor se regăsesc și protagoniștii evenimentelor din aprilie 2009. Alții
ațâță din culise și pe rețelele de socializare.
Dacă planul va reuși, pe termen lung, știm cu ce se va
termina. Fiindcă a mai fost.
La protest, sunt sigur, va fi multă lume bună, oameni
sinceri și de bună credință. Pe 7 aprilie 2009, de asemenea, ieșiseră multă,
multă lume bună...
Nu sunt de acord cu decizia instanțelor de judecată de a anula
rezultatele alegerilor primarului de Chișinău, însă, având în vedere considerentele enunțate, voi ignora protestul de
duminică, 1 iulie 2018, orele 14.00 din Piața Marii Adunări Naționale.
Mi-am
luat țeapa în aprilie 2009. Nu mai vreau încă una.
