Efectele
politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite
în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se țin de cuvânt, cetățenii tac și fac.
De la
proclamarea independenței, alegerile pe aceste plaiuri au reprezentat și clipe ale răzbunării. Cetățenii, rămași singuri cu buletinul și ștampila de vot, i-au sancționat
pe politicienii care au dezamăgit. Așa a fost mereu pe aici. Alternanța la
guvernare este o trăsătură a procesului democratic de la noi. Deseori s-a votat
irațional, în detrimentul propriilor interese, doar dintr-un instinct de
răzbunare.
Miza supremă a
exercițiului electoral de pe 20 octombrie 2024 a fost referendumul
constituțional, care, de fapt, nu era nici necesar, nici oportun. Rezultatul
este mult sub așteptări. Actuala guvernare a avut toate pârghiile și trebuie să
și-l asume! Dacă nu vor fi trase concluziile necesare și vor continua doar să
caute dușmani pe interior și exterior, n-au nici o șansă să obțină scorul dorit
la exercițiul electoral parlamentar de anul viitor, care contează cu adevărat.
Urmează turul
doi la prezidențiale. Cred că nu trebuie să facem crize
de nervi, nici de isterie. Conform Constituției suntem o republică
parlamentară. Atribuțiile președintelui sunt limitate. Un președinte jucător,
după cum ne demonstrează istoria recentă, poate fi cauza unor crize politice
în lanț.
Republica
Moldova are nevoie de un Președinte care să se conformeze Constituției, dar nu să și-o
subordoneze. Candidatul care va convinge mai bine că va respecta Legea Supremă și că își va exercita onest atribuțiile, va
câștiga alegerile!
