Dilemele Președintelui Timofti

            Astăzi, la modul real, soarta țării este în mâinile a câtorva persoane. Unii au ajuns pe mapamondul puterii politice datorită proceselor democratice, alții fiind produsul perioadei și a vremurilor prin care trecem. Președintele Nicolae Timofti este unul din aceștia. Se regăsește pe olimpul politic de la Chișinău grație formei rațional-legale de legitimare a puterii. Președintele este șeful statului. Așa scrie în Constituție.

            De Președintele țării depinde acum, poate chiar în aceste clipe încotro va merge țara următorii patru ani. Am fost unul din cei care au susținut investirea președintelui Nicolae Timofti. Opinie pe care mi-am expus-o deschis în spațiul public. Multă lume îl contesta. Recunosc nici nu știam, măcar, cum arată la față. Dar, am făcut-o din mai multe motive. Nu personale și nici de ordin material.

            Era evident că, țara nu mai poate suporta nesfârșitele crize și confruntări politice. Speram că, alegerea unui președinte va calma spiritele și țara se va pune pe treabă. Toți de la președinte până la student și elev.

            Credeam că, o persoană din domeniul dreptului are capacitatea să discearnă și în probleme de politică. Important era să se conducă atât de litera, cât și de spiritul legilor. Or, problema statului de drept era și este una prioritară pentru noi. O știam nu numai din teorie, dar și din practica noastră. De acea, mă gândeam că, este binevenită o persoană din domeniu.

            Mai vroiam cred că, un judecător, care pe lângă faptul că și-a făcut faima de specialist competent, afirmându-se și în calitate de promotor al valorilor naționale, își vă păstra în continuare verticalitatea, onestitatea și simțul patriotic. De acea, ținând cont de contextul creat credeam că Nicolae Timofti este o persoana acceptabilă pentru moment. L-am susținut sincer și necondiționat. Nu am fost singurul.

            Dar, s-o luăm pe rând. Mare a fost dezamăgirea să constatăm după câțiva ani că, la modul serios pe treabă s-au pus doar hoții. Și nu doar cei de buzunare. Hoți de la putere. Volens nolens, Președintele statului, din oficiu, se face vinovat de toată debandada. Ba mai mult, unora le-a prins și ordine. Putem, doar, să intuim pentru care merite. Suntem unica țară în Europa unde hoților și rataților, cu atâta ușurință, li se oferă cele mai înalte distincții de stat. Mă gândesc la cei care, chiar, și-au meritat decorațiile. Avem eroii noștri în conflictul de pe Nistru, avem atâția cetățeni deștepți, talentați, harnici și onești care, chiar, sunt vrednici de toate  onorurile de stat.  Cum privesc ei, oare, la ce se întâmplă? Eu m-ași simți umilit.

            Dle Președinte Nicolae Timofti, până acum nu ați râvnit, neapărat, să fiți cap de știre cum au făcut-o alții. Cel puțin, în spațiul public nu v-ați străduit să vă faceți cu orice preț vizibil. Unora asta le-a plăcut, altora mai puțin. Mulți își doreau un președinte jucător. Era o chestie de deprindere. Noi știm, chiar, de unde vine asta. Băieții v-au spus că funcția de Președinte nu este una politică. A-ți luat-o pe bune. Poate, chiar, v-ați bucurat. Deși, Vă asigur, funcția Dumneavoastră este cea mai politică din țară. Sunteți Președintele Republicii Moldova!

            Dle Președinte Nicolae Timofti, acum este timpul să vă reabilitați. Sunteți în fața unei dileme istorice.  Aveți șansa să rămâneți un președinte care a schimbat în bine destinul acestei țări. Sau puteți să faceți jocul oligarhilor și să vă complăceți în complimentele și laudele băieților din prejmă. Sinceritatea lor ar fi bine s-o testați, totuși.  De acord, ei vă garantează încă un termen la președinție. Sunt sigur că, sunteți conștient de faptul că, odată cu acest confort personal veți culege și dizgrația celor care vor veni, dar și a celor care au avut de pătimit. Mă gândesc la buneii Dvoastră care, de altfel,  ca și buneii mei, fiind deportați au avut de suferit din partea unui regim nedrept.

            La moment, s-a creat situația când orice nominalizare în afara de Iurie Leancă va pune numele Dvoastră în rândul persoanelor detestate ale istoriei noastre mai mult sau mai puțin recente. Este o chestie de principiu. Iurie Leancă, cu toate rezervele pe care le avem față de această candidatură, cu toate criticele pe care le merită pentru unele decizi de care se face responsabil, rămâne persoana cea mai credibilă, atât în rândul cetățenilor, cât și a partenerilor europeni. Acceptând să candideze pentru un nou mandat, ex-premierul Leancă își asumă o mare responsabilitate. O face conștient. Știind cât de greu va fi.

            Urmărind ultimele declarații, ne dăm seama de faptul că sub presiunea evenimentelor, dar, vreau să cred că, și a bunului simț Iurie Leancă a cedat. Poți să faci față unei brute, doar dacă iești o brută.

            Îndrăznesc să Vă sugerez să înaintați candidatura dlui Iurie Leancă de câte ori va fi nevoie. Până la epuizare. Constituția Vă permite. Lăsați-l să vină cu un guvern al său. Unul tehnocrat. La moment situația este de așa natură, încât toți cei cu musca pe căciulă, până la urmă, îl vor vota. Pur și simplu nu vor avea încotro. Alegerile anticipate ar fi un dezastru și mai mare pentru ei.

            Încă nu este totul pierdut. Domnule Președinte, acum este important să nu vă grăbiți cu nominalizarea. Știm, vor face presiuni masive pentru a obține ce-și doresc. După atâta tărăgănare, acum vor invoca că timpul nu mai așteaptă. Este o tactică cunoscută. Da, țara are nevoie de guvern. Dar nu de orice guvern. Mai consultați partenerii noștri occidentali. Luați o pauză. Reflectați. Vedeți dacă nu cumva faceți jocul oligarhilor.

            Nu-mi fac iluzii. Am și eu o vârstă. Probabil, cei din anturajul Dvoastră nu vor pune pe masa acest text. Bănuiesc că, unora nu le convine. Dar, să o lăsăm pe conștiința lor. Vrem, cu toții, în continuare, să sperăm într-un rege bun.

            Nu credeam că voi ajunge, să retrăiesc timpurile când exprimarea opiniei să reprezinte un test de curaj și de bun simț. Cel mai mult îmi doresc ca de la catedră în fața unor tineri deștepți și frumoși să-mi împart cunoștințele și experiența ce ține de fenomenul politic. Să încercăm împreună să înțelegem că politica, în sine, nu este nici rea nici bună, dar este exact așa cum o facem noi. Aș mai vrea, să ajung vremurile, când împreună să dezlegăm miracolul povestii noastre de succes. Poveste, devenită realitate, adică istorie.

            Recunosc, este cam emotivă această abordare. Semn a rațiunii eșuate? O fi. Doar, oameni suntem …

Piesa „Guvernul Leancă-2”, pe scena Parlamentului

Pe măsura apropierii de data limită a votării în Parlamentul Republicii Moldova a guvernului Leancă-2 observăm cum creşte presiunea exercitată asupra lui Iurie Leancă. Se sugerează tot mai insistent că ar fi bine să renunţe. S-o lase baltă. Motivul este la suprafaţă: nu are asigurat numărul necesar de voturi.

Nu mai surprinde pe nimeni nici faptul că îndemnurile vin din partea mass-media şi a formatorilor de opinie din anturajul liderului PLDM-ist Vlad Filat. Nu vedem ca liderii celor două partide care s-au grăbit să constituie o alianţă minoritară să se agite în discuţii interminabile cu liberalii pentru a le obţine votul. Mesajul lor către Iurie Leancă este unul clar. Fără nici un echivoc. Te-am nominalizat. Ţi-ai dorit asta. Descurcă-te cum poţi. Noi nu avem nici o treabă.

De ce se întâmpla astfel? La ce ar trebui să ne aşteptăm în continuare? Întrebări existenţiale pentru viitorul tării. Dar, mai ales, răspunsul la ele.

De ce se întâmplă asta?  Răspunsul este evident pentru toată lumea cât de cât interesată de actualitatea politică de la noi şi care încearcă să se informeze din mai multe surse. Numai cine nu vrea, nu vede şi nu-şi dă seama că liderii celor două partide care au constituit alianţa AME  nu şi-l doresc pe Iurie Leancă în fruntea unui viitor guvern. N-are rost să mai răscolim toată istoria cum s-a ajuns aici. Totu-i clar. Cel puţin, cine a vrut să înţeleagă a înţeles. Încercările de-a da vina pe liberali sau pe comunişti le lăsam pe seama celor care le-au lansat. Nu merită să pierdem timpul cu argumente care, de fapt, nici nu-i interesează.

La ce ar trebui să ne aşteptăm în continuare? În situaţia creată, Iurie Leancă rămâne unul dintre personajele-cheie în spectacolul declanşat în politica de la Chişinău. Este foarte important cum va proceda candidatul nominalizat. Nu cred că îl invidiază prea multă lume. Daţi să reflectăm. Vom încerca să descriem câteva posibile scenarii de derulare a evenimentelor, din perspectiva dlui Iurie Leancă. Care de fapt și este unul din protagoniștii politici ai momentului.

Scenariul 1 - Dramă cu final fericit. Guvernul Leancă-2 nu acumulează numărul necesar de voturi. Urmează a doua rundă. Iurie Leancă este nominalizat în mod repetat. Între timp se constituie o alianţă PLDM-PD-PL. Opoziţia în persoana PCRM-ului primeşte instituţiile de control şi asigură la timpul respectiv alegerea Preşedintelui. Lucrurile intră în normalitate. Are loc reducerea numărului de ministere. Pe direcțiile vulnerabile sunt invitați specialiști străini care în condițiile unor societăți cu probleme similare au realizat performanță, rămănând în același timp integri. Guvernul, procuratura și justiția se apucă serios de treabă pentru implementarea prevederilor Acordului de Asociere. 

Scenariul 2 - Dramă. Guvernul Leancă-2 nu acumulează numărul necesar de voturi. Nu mai este nominalizat repetat. Este pus în aplicare un plan elaborat, probabil, de cei trei Vladimiri încă până la alegerile din 30 noiembrie 2014. Adrian Candu este ales prim-ministru şi cineva de la PLDM - preşedinte al Parlamentului. Nu este exclus să fie chiar Vlad Filat. Despre aderare la UE nu se mai vorbeşte. Ar trebui să ne mulţumim doar cu ancorarea. Adică – mimarea reformelor. Inevitabil, în PLDM se produce o ruptură. Iurie Leancă rămâne un politician care va mai avea un cuvânt de spus în politica moldovenească.

Scenariul 3 – Dramă în două acte. De fapt, este o variantă a scenariului 2. Numai că aici Iurie Leancă va fi înlăturat sau va fi nevoit să-și dea demisia ceva mai târziu. Astăzi, în ajunul alegerilor din parlament, după întâlnirea cu premierul nominalizat  liderul comunist, V. Voronin face o declarație ambiguă prin care nu mai condiționează votul de persoana lui Iurie Leancă. Chiar dacă admitem că deputații PCRM vor vota un guvern cu Iurie Leancă în frunte, ei vor fi doar o piedică în promovarea reformelor reale care pot fi doar nepopulare. Prin urmare, Iurie Leancă nu poate miza în serios pe comuniști dacă vrea să schimbe lucrurile cu adevărat.  Iurie Leancă va avea de ales: sau renunță la reforme serioase, sau pleacă. Mai degrabă a doua. De aici se aplică nominalizările din scenariul 2. Este varianta de rezervă. Aplicată pentru a arunca praf în ochii lui Merkel. Nu va ține mult.

Scenariul 4 - Tragedie. Sub presiunea care se exercită asupra lui, Iurie Leancă nu rezistă. Renunţă la luptă. Se retrage până a fi votat în Parlament pe motiv că nu a reuşit să-şi asigure o majoritate. Sau refuză a doua nominalizare care-i va fi făcută de ochii lumii, sau sub presiunea europenilor. Mai departe se aplică scenariul 2. În cazul dat, actualul prim-ministru în exerciţiu îşi va semna certificatul propriului deces politic. Odată cu el vor fi îngropate şi multe speranţe, devenite acum iluzii.

Avem patru scenarii pentru dl Iurie Leancă. De fapt, scenarii pentru noi. După cum ne-o demonstrează practica din toate variantele posibile, la noi se merge pe cel mai prost. Oricum, nu ne rămâne decât să sperăm că, măcar de data aceasta, vom asista la o dramă cu final fericit.

Între timp, PD-ul se dă în spectacol cu nominalizările făcute pentru ministerele care le revin conform împărțelii din alianța AME. Avem și miniștri străini. Asta-i tare. Pe noi ne au în continuare de idioți, iar pe europeni - de proști.

Exerciții de sado-masochism politic sau Iurie Leancă, copilul nedorit al alianței AME

            De-a dreptul fenomenală capacitatea politicienilor noştri de-a genera probleme. Aşa, pe loc gol. Din nimic. Chiar şi acolo unde lucrurile sunt clare şi evidente. O fac dintr-un instinct cultivat pe parcursul anilor. Provoacă în permanenţă probleme pe care numai ei le pot soluţiona. Evenimentele de după 30 noiembrie 2014 ne-o confirmă. Te-ai declarat pro-european? Ai obţinut o majoritate? Suflecă mânicile şi apucă-te de treabă! Joacă cu cărţile pe masă! În loc de asta, suntem martorii unui comportament lamentabil al liderilor celor două partide care au constituit alianţa cu abrevierea sugestivă AME (chiar daca a doua zi au înghesuit  “P”-ul, tot a lor e). Le convine. Se tulbură apele, iar de acolo poţi scoate multe, inclusiv, bănci.

            Cancelarul german Angela Merkel, depăşită de schemele băieţilor de pe malul Bâcului, şi-a trimis emisarul pentru a se informa direct, de la sursă. Nu este un semnal bun pentru proaspăta alianţă. Nu cred că mai pot pune cuiva „macaroane pe urechi”. Cu atât mai mult, nemţilor.

            Până la votarea noului guvern la şedinţa Parlamentului preconizată pentru vineri, 6 februarie (amânată intre timp pe marți, 10 februarie), toată atenţia şi toate discuţiile sunt axate pe persoana lui Iurie Leancă şi pe Partidul Liberal. Cum şi era de aşteptat, PCRM nu va fi partidul care va susţine din umbră reformele nepopulare de care are atât de mult nevoie ţara. Primele proiecte depuse în parlament de comunişti trădează un populism exagerat şi primitiv. Adevărat, nimeni din liderii actualei alianţe nici nu-şi doreşte aceste reforme. Băieţii nu îşi mai doresc integrare. Se vor doar ancorați.

            Persoana-cheie, în jurul căreia încearcă să se facă toate combinațiile şi aranjamentele politice, la moment este Iurie Leancă. Copilul nedorit al alianței noi formate,  Iurie Leancă, nu poate să placă oligarhilor pentru popularitatea pe care o are și pentru poziția separată pe multe aspecte ce ţin de promovarea politicilor. Brandul prim-vicepreşedintelui PLDM-ist care a adus nu puţine voturi în alegerile recente, acum liderii AME şi-l doresc doar pe raftul muzeului politic de pe Bâc. Pe de altă parte, ratingul actualului premier în exerciţiu este prea mare pentru a face uşor abstracție de el. Probabil, Iurie Leancă nu este prototipul politicianului ideal. Presupunem că, la rândul său, de voie, de nevoie sau din naivitate a mers şi la unele compromisuri. Dar, în politică ca și în viață totu-i relativ, adică comparativ. Pe fundalul liderilor celor două partide, Iurie Leancă câştigă. Are ceea ce au risipit ceilalți cu atâta uşurinţă - simpatia oamenilor. Deși, manipulați și turmentați, cetăţenii încă nu și-au pierdut definitiv capacitatea de a cerne grâul de neghină. Multă lume bună îşi leagă de numele lui Iurie Leancă ultimele fărâme de speranță care le-au mai rămas pentru continuarea cursului european şi modernizarea ţării.

            Iurie Leancă este liderul care indirect a adus voturi nu numai pentru partidul său. Votantul rațional lua în calcul și posibilele alianțe. Se declarase, doar, în campanie, că Leancă va fi candidatura PLDM-ului pentru funcţia de prim-ministru într-o eventuală alianță pro-europeană. Au făcut-o sau nu la sugestia occidentalilor, acum nu mai contează. A picat bine, aducând voturi. Unii au votat același PD dintr-un pragmatism strict personal, dar cu siguranța că în cel mai rău caz Iurie Leancă va fi viitorul premier, iar Igor Corman – Președintele Parlamentului. Tandem care conlucrase destul de bine în perioada de până la alegerile din noiembrie 2014.    

            Trebuie să recunoaştem că Iurie Leancă în ultima perioadă a comis mai multe greșeli tactice. Cum ar fi inițierea unor acţiuni pentru care, încă, nu avea acoperirea politică şi instituţională necesară. Mă refer, de exemplu, la invitarea unei companii de audit americane pentru a investiga furtul de la BEM. Probabil, miza pe susținerea occidentului. Băieții s-au alarmat. Dar, l-au tolerat pe Iurie Leancă atâta timp, cât era mașina care aducea voturi.

            Au trecut alegerile. Glontele a fost indulgent. Acum Leancă încearcă să fie pus pe linie moartă. Maurul își făcuse treaba, maurul trebuie să plece – sau gândit băieții. Soluția era PCRM-ul cu V. Voronin în frunte. Comuniștii nu prea au de pierdut. Toată lumea va înțelege de ce comuniștii nu vor să-l voteze pe  Leancă în fruntea guvernului. Iar, Voronin personal va fi bine pe lângă băieți. Va încerca chiar să recupereze din electorat prin afirmaţii şi proiecte populiste. Confortabilă poziţie.

            Totul mergea conform planului. Liberalii -  marginalizaţi, iar prin intermediul mass-media și al formatorilor de opinie din dotare, chiar stigmatizaţi. Băieții împart totul la doi, iar PL-ul  în frunte cu Mihai Ghimpu se face vinovat de toate. Constrâns de factori cunoscuţi, liderul PLDM l-a înaintat pe Iurie Leancă la postul de premier din partea formaţiunii, asigurându-se din timp că PCRM-ul nu va vota. Este gata şi scuza: noi am vrut, da iată Voronin…

            Delicată este situația în care a fost plasat Partidul Liberal. S-a scris destul la temă. Inclusiv de cei care o făceau la comandă. Vom face abstracție de marea majoritate a acestor afirmații. Ele nu au nimic comun cu logica elementară, nemaivorbind de bunul simț. Delicată, fiindcă potențialii parteneri de coaliție nu-i vor pe liberali. Le-ar strica aranjamentele. Pentru a devora din ce a mai rămas.

            De aceea Partidul liberal apare drept un actor politic important în acest moment. Numai ei pot strica planurile oligarhilor. Vor vota liberalii un guvern chiar şi în frunte cu Leancă, dar în care nu se regăsesc? Complicată întrebare. Şi mai complicat e răspunsul. În mod normal, liderii AME ar trebui să acţioneze în mănuşi pe lângă cei de la PL. Măcar până le obţin votul. Ei pot face asta. Noi ştim. În realitate, știindu-i caracterul impulsiv şi emotiv, toate acțiunile băieților sunt îndreptate ca să-l scotă pe Mihai Ghimpu din balamale. Au solicitat votul liberalilor pentru un eventual guvern Leancă-2 prin intermediul unei postări pe Facebook. Totodată, au avut grijă să plaseze pe umerii PL-ului toată responsabilitatea pentru cursul european în cazul în care deputaţii liberali nu vor vota un guvern al unei alianţe în care nu au fost acceptaţi. Tare, nu? Este o vorbă pe la noi despre cine ridică prima prăjina. Au procedat la fel.

            Dacă se tot vorbește de guvern minoritar, atunci ar trebui să fie unul tehnocrat.  Nu cu miniştri delegaţi de partide. Mai mult ca atât, viitorul guvern, dacă va purcede la adevăratele reformele, va fi unul de sacrificiu. Măsurile nepopulare vor ştirbi din imaginea partidelor. În interesul ambelor partide din actuala alianţă este să ofere Dlui Iurie Leancă libertatea deplină în formarea guvernului. Evident că oligarhii vor altceva, nu reforme.

            Cum vor proceda liberalii? Vor avea de luat o decizie grea. Foarte grea. Asupra lor planează experienţa negativă a celor care l-au votat pe Vladimir Voronin în 2005. Dar, analogiile nu de fiecare dată rezistă. Una este să te dai de dreapta şi să votezi pentru stânga şi alta să-ţi dai votul pentru un guvern care se declară pro-european. Sunt binevenite şi consultaţiile pe care le-au iniţiat liberalii cu ambasadorii europeni acreditaţi la Chişinău.

             Votând guvernul Leancă-2, PL-ul va avea numai de câştigat. Va apărea drept adevăratul salvator al cursului european. Va da o şansă ţării. Gestul va fi apreciat de electoralul proeuropean. Mingea va fi pe terenul lui Iurie Leancă. Acesta va fi nevoit să joace pe un câmp minat. Este, oare, actualul premier gata pentru asta? Vom trăi şi vom vedea.