De-a dreptul fenomenală capacitatea
politicienilor noştri de-a genera probleme. Aşa, pe loc gol. Din nimic. Chiar
şi acolo unde lucrurile sunt clare şi evidente. O fac dintr-un instinct
cultivat pe parcursul anilor. Provoacă în permanenţă probleme pe care numai ei
le pot soluţiona. Evenimentele de după 30 noiembrie 2014 ne-o confirmă. Te-ai
declarat pro-european? Ai obţinut o majoritate? Suflecă mânicile şi apucă-te de
treabă! Joacă cu cărţile pe masă! În loc de asta, suntem martorii unui
comportament lamentabil al liderilor celor două partide care au constituit
alianţa cu abrevierea sugestivă AME (chiar daca a doua zi au înghesuit “P”-ul, tot a lor e). Le convine. Se tulbură
apele, iar de acolo poţi scoate multe, inclusiv, bănci.
Cancelarul german Angela Merkel, depăşită de schemele băieţilor de pe
malul Bâcului, şi-a trimis emisarul pentru a se informa direct, de la sursă. Nu
este un semnal bun pentru proaspăta alianţă. Nu cred că mai pot pune cuiva
„macaroane pe urechi”. Cu atât mai mult, nemţilor.
Până la votarea noului guvern la şedinţa Parlamentului preconizată
pentru vineri, 6 februarie (amânată intre timp pe marți, 10 februarie), toată
atenţia şi toate discuţiile sunt axate pe persoana lui Iurie Leancă şi pe
Partidul Liberal. Cum şi era de aşteptat, PCRM nu va fi partidul care va
susţine din umbră reformele nepopulare de care are atât de mult nevoie ţara.
Primele proiecte depuse în parlament de comunişti trădează un populism exagerat
şi primitiv. Adevărat, nimeni din liderii actualei alianţe nici nu-şi doreşte
aceste reforme. Băieţii nu îşi mai doresc integrare. Se vor doar ancorați.
Persoana-cheie, în jurul căreia încearcă să se facă toate combinațiile
şi aranjamentele politice, la moment este Iurie Leancă. Copilul nedorit al
alianței noi formate, Iurie Leancă, nu
poate să placă oligarhilor pentru popularitatea pe care o are și pentru poziția
separată pe multe aspecte ce ţin de promovarea politicilor. Brandul
prim-vicepreşedintelui PLDM-ist care a adus nu puţine voturi în alegerile
recente, acum liderii AME şi-l doresc doar pe raftul muzeului politic de pe
Bâc. Pe de altă parte, ratingul actualului premier în exerciţiu este prea mare
pentru a face uşor abstracție de el. Probabil, Iurie Leancă nu este prototipul
politicianului ideal. Presupunem că, la rândul său, de voie, de nevoie sau din
naivitate a mers şi la unele compromisuri. Dar, în politică ca și în viață
totu-i relativ, adică comparativ. Pe fundalul liderilor celor două partide,
Iurie Leancă câştigă. Are ceea ce au risipit ceilalți cu atâta uşurinţă -
simpatia oamenilor. Deși, manipulați și turmentați, cetăţenii încă nu și-au
pierdut definitiv capacitatea de a cerne grâul de neghină. Multă lume bună îşi
leagă de numele lui Iurie Leancă ultimele fărâme de speranță care le-au mai
rămas pentru continuarea cursului european şi modernizarea ţării.
Iurie Leancă este liderul care indirect a adus voturi nu numai pentru
partidul său. Votantul rațional lua în calcul și posibilele alianțe. Se
declarase, doar, în campanie, că Leancă va fi candidatura PLDM-ului pentru
funcţia de prim-ministru într-o eventuală alianță pro-europeană. Au făcut-o sau
nu la sugestia occidentalilor, acum nu mai contează. A picat bine, aducând
voturi. Unii au votat același PD dintr-un pragmatism strict personal, dar cu
siguranța că în cel mai rău caz Iurie Leancă va fi viitorul premier, iar Igor
Corman – Președintele Parlamentului. Tandem care conlucrase destul de bine în
perioada de până la alegerile din noiembrie 2014.
Trebuie să recunoaştem că Iurie Leancă în ultima perioadă a comis mai
multe greșeli tactice. Cum ar fi inițierea unor acţiuni pentru care, încă, nu
avea acoperirea politică şi instituţională necesară. Mă refer, de exemplu, la
invitarea unei companii de audit americane pentru a investiga furtul de la BEM.
Probabil, miza pe susținerea occidentului. Băieții s-au alarmat. Dar, l-au
tolerat pe Iurie Leancă atâta timp, cât era mașina care aducea voturi.
Au trecut alegerile. Glontele a fost indulgent. Acum Leancă încearcă să
fie pus pe linie moartă. Maurul își făcuse treaba, maurul trebuie să plece –
sau gândit băieții. Soluția era PCRM-ul cu V. Voronin în frunte. Comuniștii nu
prea au de pierdut. Toată lumea va înțelege de ce comuniștii nu vor să-l voteze
pe Leancă în fruntea guvernului. Iar,
Voronin personal va fi bine pe lângă băieți. Va încerca chiar să recupereze din
electorat prin afirmaţii şi proiecte populiste. Confortabilă poziţie.
Totul mergea conform planului. Liberalii - marginalizaţi, iar prin intermediul
mass-media și al formatorilor de opinie din dotare, chiar stigmatizaţi. Băieții
împart totul la doi, iar PL-ul în frunte
cu Mihai Ghimpu se face vinovat de toate. Constrâns de factori cunoscuţi,
liderul PLDM l-a înaintat pe Iurie Leancă la postul de premier din partea
formaţiunii, asigurându-se din timp că PCRM-ul nu va vota. Este gata şi scuza:
noi am vrut, da iată Voronin…
Delicată este situația în care a fost plasat Partidul Liberal. S-a scris
destul la temă. Inclusiv de cei care o făceau la comandă. Vom face abstracție
de marea majoritate a acestor afirmații. Ele nu au nimic comun cu logica
elementară, nemaivorbind de bunul simț. Delicată, fiindcă potențialii parteneri
de coaliție nu-i vor pe liberali. Le-ar strica aranjamentele. Pentru a devora
din ce a mai rămas.
De aceea Partidul liberal apare drept un actor politic important în
acest moment. Numai ei pot strica planurile oligarhilor. Vor vota liberalii un
guvern chiar şi în frunte cu Leancă, dar în care nu se regăsesc? Complicată
întrebare. Şi mai complicat e răspunsul. În mod normal, liderii AME ar trebui
să acţioneze în mănuşi pe lângă cei de la PL. Măcar până le obţin votul. Ei pot
face asta. Noi ştim. În realitate, știindu-i caracterul impulsiv şi emotiv,
toate acțiunile băieților sunt îndreptate ca să-l scotă pe Mihai Ghimpu din
balamale. Au solicitat votul liberalilor pentru un eventual guvern Leancă-2
prin intermediul unei postări pe Facebook. Totodată, au avut grijă să plaseze
pe umerii PL-ului toată responsabilitatea pentru cursul european în cazul în
care deputaţii liberali nu vor vota un guvern al unei alianţe în care nu au
fost acceptaţi. Tare, nu? Este o vorbă pe la noi despre cine ridică prima
prăjina. Au procedat la fel.
Dacă se tot vorbește de guvern minoritar, atunci ar trebui să fie unul
tehnocrat. Nu cu miniştri delegaţi de
partide. Mai mult ca atât, viitorul guvern, dacă va purcede la adevăratele
reformele, va fi unul de sacrificiu. Măsurile nepopulare vor ştirbi din imaginea
partidelor. În interesul ambelor partide din actuala alianţă este să ofere Dlui
Iurie Leancă libertatea deplină în formarea guvernului. Evident că oligarhii
vor altceva, nu reforme.
Cum vor proceda liberalii? Vor avea de luat o decizie grea. Foarte grea.
Asupra lor planează experienţa negativă a celor care l-au votat pe Vladimir
Voronin în 2005. Dar, analogiile nu de fiecare dată rezistă. Una este să te dai
de dreapta şi să votezi pentru stânga şi alta să-ţi dai votul pentru un guvern
care se declară pro-european. Sunt binevenite şi consultaţiile pe care le-au
iniţiat liberalii cu ambasadorii europeni acreditaţi la Chişinău.
Votând guvernul Leancă-2, PL-ul va avea numai de câştigat. Va apărea drept adevăratul salvator al cursului european. Va da o şansă ţării. Gestul va fi apreciat de electoralul proeuropean. Mingea va fi pe terenul lui Iurie Leancă. Acesta va fi nevoit să joace pe un câmp minat. Este, oare, actualul premier gata pentru asta? Vom trăi şi vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu