Și vom povesti nepoților…

Mea culpa! Textul de mai jos a fost publicat pe acest blog într-o zi de sâmbătă, 2 februarie 2013, urmare a unui șir de evenimente agitate din istoria noastră recentă, când  unul din politicienii de astăzi încerca să obțină dividende politice și să dea lovitura în urma unei tragedii. Înainte de campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, am șters postarea pentru a nu dăuna. Regret, am greșit!

            Kk...cioși! Acesta este cuvântul cheie! Nu credeam că  voi apela vre-o dată la acest argou. În copilărie, acolo la țară, kk...cioși erau numiți mincinoșii, lașii, fățarnicii și netrebnicii.

            Este calificativul pe care și l-au ales (martorii spun că în timpul unei şedinţe AIE-2 unul dintre vlazi l-ar fi numit pe celălalt kk...cios, lucru care a provocat o adevărată altercaţie)!

            Cohorte de manipulatori, mereu loiali, conduși de același credo:”Totdeauna și niciodată!” își iau în serios ”misia”. Toți aceștia nu fac altceva decât  să ne convingă cine este mai… kk...cios! De la ei vin și încurajările: nu te lăsa!, nu ceda!, dăi!, i-o trage!… În mare căutare sunt lichelele!  Este vremea lor!

            De aici și specificul democrației noastre - una… kk...cioșă!

            Îmi vine în minte o memorabilă caracterizare a democrației oferită de către bătrânul și înțeleptul Abraham Lincoln, dar care aplicată realităților de la noi o putem defini drept o „o guvernare a kk...cioșilor, de către kk...cioși, şi pentru kk...cioși”!. Trist, dar... relevant! Trist, totuși!

            Până nu demult credeam, mai bine zis, vroiam să cred, că acest argou marchează acțiunile clasei politice de la Chișinău numai din ultimele săptămâni. Doar o retrospectivă superficială ne coboară pe pământ: a fost o amăgire...!

            Mai adecvată ar fi o altă abreviere: AK-1 și AK-2! Dar nu combinația din A,I și E.

            O spun cu durere! Dar, având, cred eu, și dreptul moral. Am crezut, am îndemnat (lumea să-i voteze), am încercat să conving (că sunt mai buni), am promovat, am iertat, am răbdat, am tolerat chiar… I-am tratat ca pe niște copii care, vezi tu,  mai fac și pozne. I-am mai și dojenit, ușor, pe alocuri. Mulți am fost din ăștia!

            A investit cine și ce a putut, dar toți - o mare, mare, mare speranță.

            Dar… am fost trași! Cu toții! Fără excepție! Brutal și pervers! Moldovenește, vorba poetului.

            Iluzii deșarte... care trebuie să ți le asumi, ca pe o greșeală, ca pe un eșec!

            Nu este o scuză nici constatarea că ceilalți, foștii, sunt și mai mizerabili, și mai ipocriți. O fi!

            De la o vreme ne tot lamentăm, dându-ne în piruete verbale pentru a găsi explicații cât de cât rezonabile și sclipiri de bun-simț la toate porcăriile și șmecheriile urzite și aplicate. Până la urmă realizăm că ei, de fapt, ajung a se complace în ipostaza în care s-au identificat, - cea de kk...cioși.

            Unicul lucru pe care-l putem constata cu siguranță din scurta noastră istorie ”independentă” este că în politică la noi vine cine vrea, dar rămân și devin lideri doar kk...cioșii.

            Și ce va fi...? Nimica nu va fi...! Vor trece ani în pândele naturii, vorba unui alt poet. Probabil, unii, mai cu discernământ, vor fi măcinați de sentimentul că îmbătrânesc mai proști decât s-au născut.

            Și vom povesti nepoților despre cum am crezut că făurim un nou capitol al istoriei noastre moderne,  dar a ieșit unul al kk...cioșilor …

            Dixi et animam levavi!

sâmbătă, 2 februarie 2013