Dar… S-a
ridicat Valeriu Streleț. N-a făcut-o din capul lui. Și a dat totul peste cap. Să
le luăm pe rând.
Lucrurile
derulau de o asemenea manieră, încât, era evident că cei din PD sunt vioara
întâi. Liderul formal al PD-ului a început tot mai mult să ne amintească prin
declarațiile sale pe un alt Marian Lupu - cel din timpul şi perioada imediat
următoare evenimentelor din 7 aprilie 2009. La fel de dur, grav şi hotărât.
Chiar și după întrevederea de la Aeroport era evident că, deși ezita, Vlad
Filat merge pe mâna și face jocul liderului neformal al PD-ului, Vlad Plahotniuc.
Ultima perioadă liderul PLDM-ist devenise vulnerabil. Probabil, cineva care-i
dăduse cândva acceptul pentru afacerile
sale, acum încercă să scoată dividende din situația creată. Cum s-a ajuns aici?
Dați să reflectăm.
Experienţa
noastră de edificare a unei societăţi democratice ne sugerează că adevărata
valoare a unui partid poate fi aflată numai dacă după o perioadă de guvernare a
trecut prin purgatoriul opoziţiei. Traseul ar fi următorul: opoziție – guvernare
– opoziție... Schema este valabilă şi în cazul liderilor politici. Testul
alternanţei aplicat la nivel de partid sau de lider politic.
Afirmaţia
lordului Acton despre capacitatea puterii de-a seduce este arhicunoscută. Ne-am
convins nu o dată că a rezista în cazul dat este la limita posibilităților
umane. Aflarea în opoziţie după o perioadă de guvernare nu că este, doar, benefică
dar, după cum ne arată practica, și obligatorie pentru o formaţiune politică
din spațiul purto-nistrean. În primul rând, face bine integrității morale a
liderilor. Coboară ”zeii” şi ”fanaticii” cu picioarele pe pământ. După faptul
cum depășește perioada aflării în opoziție după ani de guvernare poți să îţi
dai bine seama de adevărata valoare și pondere a unui partid politic. Înțelegi
cine sunt persoanele devotate şi integre și care – false și amorale. Or, în partid lumea vine din vari motive,
inclusiv, materiale. Mai ales, dacă este vorba de un partid aflat la guvernare.
Supraviețuirea
politică în opoziţie după o perioadă de aflare la guvernare, în lipsa pârghiilor este o chestie.
În cazul dat ne referim la realitățile Republica
Moldova, unde mecanismele statului de drept funcționează aşa cum funcţionează. Se
includ selectiv și doar la indicațiile cuiva de pe Olimpul puterii. La noi
această experienţă o au doar câteva partide. Testul ”opoziție – guvernare –
opoziție” în diferite perioade l-au avut de susținut cei de la PCRM, PD şi PL.
Adevărat, PD –ul l-a trecut mai demult. Acum, practic, avem un alt partid, dar
oricum…
Partidul Liberal-Democrat
din Moldova nu a avut şansa unui asemenea exercițiu. Totul a mers ca pe roate. Poziționându-se
drept anticomunist, PLDM-ul a picat bine peste aşteptările unei bine părţi a
cetăţenilor nemulțumiți de mersul lucrurilor în țară şi derapajul spre
autoritarism a liderului comunist. Reuşind să adune în jurul său nume notorii
şi persoane bine pregătite din diferite domenii, liberal-democrații, chiar, la
primele alegeri la care s-a înscris a reuşit saltul spectaculos din partid de
opoziție extraparlamentară în una parlamentară. Deja, peste numai trei luni, în
urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, se va regăsi în
arcul puterii. De atunci şi până astăzi, trecând încă prin două scrutine
parlamentare, făcând parte din diferite variante de alianţe şi coaliţii, PLDM-ul
a fost mereu la guvernare.
Cât n-ar părea de paradoxal, dar perpetuarea la guvernare nu
a făcut bine partidului. Greu de rezistat. Ispitele erau prea mari. La un
moment dat apare senzația atotputerniciei, pierderea capacității de a discerne și
autocontrol. Acumularea ”păcatelor” pe
parcursul a mai multe guvernări limitează câmpul de manevră a liderilor. Ei
devin șantajabili. Problema controlului sistemului de drept devine una
existențială. Toate acestea explică comportamentul liderului PLDM din ultima
perioadă. Altul decât ne obișnuisem. Acum nesigur și debusolat. De fapt, sunt consecințele
aflării non-stop la guvernare şi, legate de aceasta, povara învinuirilor de furt,
corupţie şi delapidări de fonduri publice.
La moment,
în Republica Moldova cârmuiește real acela care controlează organele de drept:
procuratura şi justiţia. Liderul PLDM a înțeles asta, dar era târziu. Vă imaginați
că cineva, astăzi să renunţe de bună voie la aceste pârghii? Povești de adormit
electoratul. De aici şi reacţia bolnăvicioasă a democraților moldoveni la propunerea
cu procuror invitat din afară.
Mizele
celor de la PD-sunt mai mult decât clare. Dar cei de la PLDM?... De ce merg cu
PD-ul şi nu fac front comun cu PL-ul cum pare firesc? O poziţie fermă a
PLDM-ului ar fi impus PD-ul să se alăture. Nu a făcut-o. Din contra, Vlad Filat
a mers pe mâna lui Vlad Plahotnic. De ce oare? Cum credeţi? …
Mai întâi a
fost intransigența celor de la PL, exprimată de Mihai Ghimpu. Nu de fiecare
dată a făcut-o atât de coerent, cum ne-am fi dorit. Dar, suficient de clar.
Conta mai mult conținutul și mai puțin forma. Au urmat sugestiile europenilor.
Apoi ieșirile la microfon a lui Valeriu Streleț. Și pauze. Multe și
îndelungate. Sperăm să, le pice bine. Doar, noi, încă, mai ținem minte că,
pauzele lungi și dese sunt cheia marilor succese.
Înainte de
votul de astăzi din Parlament una este clar: PLDM-ul sau va fi în coaliție cu
PL, sau nu va fi de loc. Asta, dacă privim lucrurile pe termen lung. Dar, cum
altfel? Că doar ”La Mulți Ani!” ne-o dorim și ne-o tot spunem de vre-o trei
săptămâni încoace.P.S. Din surse ”demne de încredere” am aflat că pauzele și-au avut impactul. Împărțeala ar fi fost alta. De acord, tristă consolare să afli că nu vei fi spânzurat ci doar decapitat. Oricum există încă un suspans. Călăul poate da pe alături. Mai știi... În continuare viața bate filmul. (24.01.2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu