luni, 26 ianuarie 2015

Kafka pe malul Bâcului

            Rezultatul negocierilor le-am așteptat răbdători și cuminți. Naivi de felul nostru, credeam că după șocul trăit în campania electorală, liderii partidelor proeuropene se vor apuca de treabă serios și cu spor. Vă dați seama cât de mult se amuză ei acum. Naivitatea noastră este înţeleasă de ei drept un indiciu al prostiei. Aici va trebui să le dăm dreptate.
            Timp de șapte săptămâni se întâlneau în diferite formate și discutau ceva. Naivii (a se înțelege proștii) de noi speram că discută cum să schimbe lucrurile în bine. Aveau și o experiență acumulată. Chiar dacă este una proastă, oricum, necesară. Informații despre mersul negocierilor lipseau. Aşa se înţeleseseră în de ei. Deși, nu lipseau scurgerile dirijate. Cum ar fi faptul că funcția de prim-ministru un partid n-ar mai vrea-o, dar vrea alta mai puțin importantă, însă pe care ar putea-o ocupa chiar liderul formațiunii. Ne testau reacția. Noi rămâneam calmi. Eram preocupați mai mult de scrisorile pe care ni le readresa Moș Crăciun cu doleanţele celor apropiaţi şi dragi. Moșul a reușit să vină și să plece iar politicienii noștri tot discutau. O să ne propună ceva grandios - ne gândeam. Ceva după care toți într-un glas să spunem: daaa!, asta daaa!. Vedem că puteți învăța. A greși este omenește. Aveţi tot sprijinul nostru. Împreună vom reuși. 
            Când, în sfârşit, au apărut în faţa noastră am rămas stupefiați. Practic, nici o schimbare. Modesta propunere a liberalilor de-a reduce numărul ministerelor de la 16 la 13 a fost torpilată ca neconstructivă și neactuală. Iar ideea de a invita un procuror străin a fost tratată ca extremistă și sfidare a demnității naționale. Am înțeles că, să umbli cu mâna întinsă pe la marile curţi europene este normal, iar să inviți specialiști care să te ajute cum să te descurci singur este umilitor și nepatriotic. Totul rămâne pe vechi. De ce, atunci, au avut nevoie de, tocmai, șapte săptămâni? Acum nu mai pomenesc de principii și valori. Ele, deja, ne sunt cunoscute. Au rămas aceleași.
            Am mai văzut şi cele 14 puncte ale liberalilor scrise pe genunchi de cineva din echipă. Multe din ele sunt actuale și necesare, dar formulate și argumentate cam stângaci. În loc să le îmbunătăţească le-au ridiculizat. Nici un cuvânt despre esența lor. La pachet, împreună cu apa murdară au aruncat și pruncul, vorba lui Hegel.
            E de remarcat şi  modalitatea de desfășurare a negocierilor. Principalii protagoniști vin din sfera business-ului. Ei pot negocia. Au aplicat metoda japoneză. Adică tragi de timp la maxim ca apoi, când resursele temporale sunt epuizate, exerciți presiuni asupra părții adverse. De data asta nu a mers. Dar, cel puțin, au pe cine da vina. Partenerul nu este flexibil, nu vrea să cedeze, imposibil de ajuns la vre-o înțelegere.
            Asta-i tot ce-au putut naște negociatorii în formatul PLDM-PD-PL timp de şapte săptămâni. Așteptam un program serios al noii alianțe. Cu reforme pe domenii, optimizări dureroase și finalități clare. Uitați-vă, dragi concetățeni,care este situaţia reală. Vrem să facem asta. Iată cum o vom face. Va dura atâta. În rezultat vom avea asta. Avem nevoie de susţinerea voastră. Ne va fi greu, dar cu efort conjugat vom reuşi. În loc de toate acestea am auzit un discurs cu aceleaşi clişee şi limbaj de lemn.
            Optimizările puteau fi  începute, chiar, cu reducerea numărului de ministere, care in anii guvernării au ajuns filiale de partid. Pentru a elimina orice suspiciuni de perpetuare a hoțiilor și delapidărilor prin ministere, propun să aplicăm principiul rotației. Adică, diferite ministere revin partidelor de la guvernare prin rotaţie. Oricum funcția de ministru este una politică, dați și vom face rotația cel puțin o dată la doi ani. În acelaşi timp, ministrul îşi va păstra statutul de deputat. Avem exemplul României. Astfel ministrul va putea să participe plenar la discutarea actelor normative ce ţin de domeniul de care se face responsabil. Cu atât mai mult că în ministere se introduce funcţia de secretar de stat. Ca excepţie, prin consens, pentru activitate eficientă şi competentă un ministru ar putea fi păstrat şi după rotaţie. Atunci prin ministere vor fi angajaţi tehnocraţi pe principii profesionale nu subiective sau de partid. Ce ziceți dragi parlamentari proeuropeni? Asta, așa, pentru început. Transmiteţi-ne un mesaj: uitați-vă vrem să schimbăm lucrurile şi începem, chiar, de la noi.
            De ce să nu aducem specialiști străini care și-au demonstrat profesionalismul și integritatea? Să-i punem acolo unde avem probleme: procuratură, vamă, fisc, anticorupție. Deja am reușit să ne convingem de faptul că este greu, practic imposibil, să fii principial și corect, onest și integru, rămânând totodată un bun părinte, nepot și fin în țara cu 99 de cumetri pe cap de locuitor.
            Uimitor de repede au decurs negocierile cu PCRM. Impresia că cei trei Vladimiri se înțeleg din priviri. Desigur că, sunt rezultatul unor înțelegeri prealabile departe de ochii presei. Liderii au hotărât să meargă pe varianta  „guvern minoritar” cu susținerea tacită a comuniștilor. Mari sunt riscurile unei asemenea conjuncturi. Hazardate chiar. Decât procuror străin, s-au gândit liderii, mai bine mai tragem de timp. Fracțiunile au spus ”da”. Vor încerca iarăşi lipsa schimbărilor reale să fie acoperite de propaganda și manipularea de la televiziunile din dotare.
            Noi, naivii (a se citi proștii) incurabili ne conduceam de declaraţiile din campanie şi  vedeam ca firească o alianță PLDM-PD-PL cu suportul unei opoziții constructive, cum se declarase cei de la PCRM. Pentru aceasta să li se ofere comuniştilor Curtea de Conturi, CEC-ul. Alte instituții de control. Normal, doar nu avem ce ascunde. Care-i problema? Lasă să controleze și să verifice cât vor. Noi doar suntem curați. Noi vrem în Europa. Tot spuneţi că sunteţi sinceri, convingeți-ne prin fapte.
             La sfârșitul săptămânii trecute, ne-am delectat din plin de primele ședințe ale Parlamentului nou ales. Impresie că spiritul lui Kafka pogorâse pe malul Bâcului. Actorii din teatrele noastre pot să se dea în tot felul de spectacole. Cei de la circ - în piruete imaginabile. Pot să invite cei mai renumiți regisori. Degeaba. Nu vor reuși niciodată un amestec atât de fascinant de tragic şi comic, sublim şi grotesc. Fiindcă parlamentarii noștri nu joacă. Ei sunt firești și naturali.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Teoria „Spirala tăcerii” și basarabenii

  Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se ț...