Anticipatele între obsesie și miză geopolitică

           Maurul și-a făcut treaba, maurul poate să plece! Nemulțumirea firească a oamenilor a pus presiune pe cei de la guvernare. Acum vor fi nevoiți să facă reforme. Nu mai au încotro. Nici nu mai pot da vina pe altcineva. Acesta-i principalul bilanț al protestelor. Nu sunt sigur că acesta era scopul adevărat a regizorilor din culise. După cum și presupuneam, obiectivul celor din spatele platformei era de-a converti nemulțumirea maselor în capital politic. Schema era una simplă: platformă civică – partid politic – alegeri anticipate – acapararea puterii. La început totul mergea bine. Partidul a fost creat. Conform scenariului, urmau anticipatele. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Este greu de menținut mult timp în opoziție un partid cu lideri ambițioși și avizi după putere. Accesul la resursele puterii devenise o chestie vitală. Nu mai conta nici vectorul geopolitic. Acum ori niciodată. Încet dar sigur platforma se îndreaptă spre obștescul sfârșit. Ea și-a îndeplinit misiunea. Muntele a născut un partid politic.

            Unde dai și unde crapă. Escaladarea confruntărilor de pe scena din centrul Chișinăului a avut și urmări cu totul neașteptate pentru cei cu scenariul. Susținerea mai mult sau mai puțin deschisă a protestelor i-a jucat festa lui Vlad Filat. Pe măsură ce avansau investigațiile privind delapidările de la BEM, liderul PLDM-ist devenea tot mai hazardat în confruntarea cu principalul său rival, Vlad Plahotniuc. La un moment dat, pe la mijlocul lui 2015, se hotărâse să dea lovitura. În luptă a fost aruncat întreg arsenalul care era la îndemână: deputați, formatori de opinie, jurnaliști, oameni de artă, liberi profesioniști. S-a tras din greu din toate mijloacele aflate la dispoziție: partide, ONG-uri, televiziuni, radio-uri, ziare, portaluri, rețele de socializare. Bilanțul intermediar al confruntării dintre cei doi Vlazi este punerea lui Filat sub acuzare. De acum încolo, o bună perioadă de timp, întreg corul de susținători va cânta un singur refren: ”Vrem anticipate!”. Pericolul iminent care venea pe dimensiunea geopolitică era ridiculizat.

            Forța a treia și conservele ei expirate. A treia forță interesată în anticipate este ”partenerul” nostru strategic din Est. Acesta pentru a-și menține aici influența, din cele mai vechi timpuri, folosește toate resursele disponibile. Unele sunt la vedere și se manifestă deschis. Altele din contra  au fost puse la conservat pentru vremuri grele. 

            Toate sondajele din ultima vreme plasează partidele pro-ruse drept câștigători detașați în eventualele alegeri anticipate. Liderii acestora, Renato Usatîi și Igor Dodon apar drept politicieni cu cea mai mare încredere în rândurile cetățenilor. În cazul lor, opțiunea pentru anticipate poate fi înțeleasă. Firească este și opțiunea pentru anticipate a cetățeanului simplu. Adus la disperare acesta vrea alegeri. Nu-l mai interesează ce va fi după. El este contra unei clase politice, aflate la guvernare, care a dezamăgit.

             În același timp, în scenă au fost scoși și alți actori. Ei nu își declarau pe față opțiunea pro-estică. Din contra. După câte granturi europene și americane devorase aceștia, orice om normal îi percepea doar ca promotori ai vectorului european. Acum tot ei declară că din dragoste pentru valorile europene sunt gata să arunce țara în niște anticipate cu final previzibil. Miza-i mare. Poate fi ultima șansă. De aceea au fost deschise mai multe conserve. Ele s-au dovedit expirate. Și-au dat arama pe față și unii ”monștrii sacri” ai societății civile.

            Înghesuială la ieșire. Pentru a provoca anticipatele, rămânând totodată în câmpul legal ”proeuropenii” noștri au hotărât să dea lovitura de unde nimeni nu se aștepta – dinspre Președinție. Conform scenariului Președintele Nicolae Timofte trebuia să nominalizeze la funcția de premier persoane, care din punct de vedere politic aveau puține șanse de izbândă. Dacă printr-un miracol, totuși,  persoana nominalizată ar fi fost aleasă, atunci trebuia să facă jocul celor trei forțe, având același obiectiv – provocarea anticipatelor. Rolul principal îi revenise dlui Ion Sturza. Dar, hotărârea Curții Constituționale a dat peste cap tot scenariul. Ezitarea apoi decizia Președintelui de-al nominaliza pe Pavel Filip a pus capacul la toate. Planul A pentru anticipate eșuase.

            Tulburarea apelor și mutările neașteptate pe scena politică de pe malul Bâcului au dejucat schemele urzite undeva în afară. Instinctul de conservare al unei persoane a fost mai tare decât interesul geopolitic al unei întregi rețele. Victime colaterale: s-au deconspirat figuri grele.

             Planul B, reieșind din declarațiile protagoniștilor, nu exclude și acțiunile mai dure cu blocarea principalelor artere rutiere. Noul guvern, instaurat între timp, pare pregătit pentru acest scenariu. Deși ultimul epizod încă nu a fost jucat, pentru mulți finalul este previzibil. Unii au luat-o spre ieșire până la căderea cortinei. Vor să reușească primii. La garderobă.

            Din DA în DA. Un DA pleacă și altul vine. În loc de Demnitate acesta promite Dreptate. Adevărul a rămas. Dar, la sigur că va fi altul. Normal. Totu-i relativ. Absolute sunt doar mișcările tectonice ale actorilor din spațiul politic autohton. Să vedem unde va crăpa de data aceasta. Regele a murit! Trăiască regele!