2. Chinurile (re)facerii
Procesul de schimbare a sistemului
electoral este pe cale să demareze. A câta oară?... A fost făcut primul pas.
Președintele partidului, care și-a asumat responsabilitatea pentru actul
guvernării și care controlează majoritatea parlamentară, a anunţat intenția
formațiunii sale de a modifica sistemul electoral existent în favoarea formulei
majoritare. Este o idee mai veche: documentul a fost elaborat în birourile
Partidului Democrat încă de pe la sfârșitul 2011 - începutul 2012. De atunci au
mai fost câteva încercări de-a reface sistemul electoral, dar, de fiecare dată,
fără succes. Acum, democrații par puși serios pe treabă.
Ţinem să amintim că, într-o
interpretare succintă, sistemul electoral nu constituie altceva decât „un
mecanism pentru transformarea voturilor în demnităţi publice” (Fisichella,
2007), mai exact – „felul în care voturile
sunt transformate în locuri parlamentare” (Sartori, 2008). Pe lângă aceasta,
sistemul electoral „determină dacă alegătorul votează pentru un partid sau
pentru persoane”. De fapt, este vorba de cine controlează selectarea
candidaților, iar diferența principală se face între votul „pentru persoană”
sau nu. Parametrii principali ai sistemului electoral sunt: formula electorală,
mărimea circumscripţiei electorale, structura votului, pragul electoral,
mărimea instituţiei eligibile. Aceste variabile amestecate şi îmbinate în mod
diferit, produc o diversitate extrem de mare a sistemelor electorale. „O
chestiune încurcată”, cum le spune Sartori.
Înainte de a intra în meandre, este
important să fixăm unele date de bază. Toată literatura de specialitate este
unanimă: problemele ce țin de modificarea sistemului electoral nu trebuie
tratate cu superficialitate. Pe termen lung, „odată instalate, sistemele
electorale devin «factori cauzali» care produc, la rândul lor, consecințe
proprii”. De aceea „problema centrală nu este dacă va exista sau nu o elită politică
sau chiar o clasă politică profesionistă, ci cum sunt aleşi aceşti
reprezentanţi şi cum vor fi menţinuţi răspunzători pentru acţiunile lor”
(Schmitter, Lynn Karl, 2002).
Se menționează, pe bună dreptate, că
nu există sisteme electorale bune sau proaste,
ci potrivite sau mai puțin potrivite unei societăți. Cu mici excepții, valabile
pentru democrațiile consacrate, mai putem adăuga ca nu există sisteme
electorale veșnice. În legătura cu asta, Giovanni Sartori, care este o somitate
în domeniul teoriei democrației și a politicii comparate, menționa: „niciun
sistem electoral nu este mai bun în mod absolut și permanent”.
Prin urmare, pentru evitarea
angajării în crearea unor „forme fără fond”, nu trebuie neglijat cadrul general
în care se încearcă plasarea unei schimbări. O cunoscută teză din teoria
politică spune că „sistemele electorale nu se pot construi din proprie voință
și nu se pot schimba la discreție”. Elementul principal de la care se va porni
(și factorul care determină funcționalitatea și gradul de adecvare a unui
sistem electoral) este cultura politică. Dacă aplicăm clasificarea elaborată de
G. Almod și S. Verba, atunci în cultura politică a cetățenilor Republicii
Moldova prevalează componenta parohială și dependentă. Este cunoscut, însă, că o democrație
funcțională are la bază, în primul rând, o cultură politică participativă.
Concluzia generală exprimată de mediul academic cu referire la problema dată
este că „mecanismul culturii politice a societăţii în transformare, inclusiv moldoveneşti,
trebuie supus în întregime exigenţelor democratizării, curăţat de excesiv, de
partenalism, catastrofism, intoleranţă, fragmentarism” (Saca V., 2004).
Deși în literatura de specialitate
se invocă, cel mai des, rolul determinant al culturii politice în derularea
proceselor și funcționarea instituțiilor, este menționat și caracterul activ al
sistemelor electorale în formarea atitudinilor și comportamentelor politice ale
cetățenilor. Așadar, pe lângă impactul direct asupra sistemelor de partide din societate,
sistemul electoral, îndeosebi, prin formula sa electorală, poate influența, pe
termen lung, trăsăturile culturii politice a cetățenilor. Un sistem electoral
bazat, în exclusivitate, pe scrutin majoritar în două tururi, aplicat în
circumscripții uninominale vine, în realitate, să perpetueze caracterul
preponderent parohial al culturii politice a populației. Interesul local va
prevala asupra celui național. Cetățeanul va fi menținut în mreaja instinctelor
paternaliste, provocând un comportament, spuneam, parohial și dependent, în
detrimentul celui participativ.
În același context, după cum
menționam, este cunoscut impactul formulei electorale asupra sistemului de
partide din societate, care, la rândul său, prin trăsăturile și
particularitățile sale, determină natura sistemului politic, gradul lui de
democratizare. Pe lângă faptul că pot condiționa numărul de partide, sistemele
electorale influențează și activitatea propriu-zisă a partidelor politice.
Totodată, funcționalitatea unui sistem electoral bazat pe formula proporțională
este determinată de gradul de funcționalitate a democrației în cadrul
partidelor însăși. Prin urmare, în cazul
unui sistem electoral proporțional cu liste blocate, sistemul politic generat
de aceasta nu este altceva decât o reproducere la scară națională a situației
existente în sânul partidelor. Reprezintă, oare, partidele politice de la noi
veritabile instituții democratice? Răspunsul este evident. De aici și
necesitatea schimbării.
Astăzi, toți recunosc importanța
unui consens cât mai larg între cei interesați. Practic, toate forțele politice
recunosc deficiențele actualului sistem electoral, de unde și necesitatea
modificării lui. Mărul discordiei rezidă în răspunsul la două întrebări legate
una de alta: „cine?” și „când?”. Opoziția afirmă că actualul Parlament, ales în
baza sistemului electoral existent, nu este legitim, de aceea sistemul nu
trebuie și nu poate fi schimbat. De aici deducem că, dacă în următorul scrutin
parlamentar, desfășurat în baza actualei formule, opoziția va câștiga
alegerile, atunci parlamentul va fi legitim şi, prin urmare, sistemul electoral
va fi bun (odată ce asigură legitimitatea!!!), drept care… va putea fi
schimbat. Această logica promovată de opoziția intransigentă nu prea oferă
spațiu pentru consensul atât de necesar în discuțiile privind modificarea
sistemului electoral.
Sperăm că, după publicarea
proiectului noului sistem electoral, vor avea loc dezbateri publice, cu
antrenarea reprezentanților partidelor politice, societății civile, mediului
academic și a persoanelor competente. Credem că decizia adoptată va fi
cumpătată și echilibrată, iar consensul la care, sperăm, se va ajunge, va
asigura gradul de legitimitate, necesar evoluţiei stabile a societății.
(va
urma…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu