sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Victimele killerului

Gorbunțov a scăpat, nu și noi. Killerul a evadat din celulă. Văzându-se în libertate, ucigașul a început să provoace victime, în rețea. La propriu și la figurat. Tipul nici nu bănuia câte jertfe poate face. Cei mulți, dornici de senzații tari, încearcă să dezlege intriga. De fapt, deznodământul pare a fi clar. Tot suspansul rezidă în răspunsul la întrebarea: cine a comandat? Deocamdată ni se oferă doar două variante. Fiecare își alege scenariul după imaginație, simpatie și chip. Unicul lucru de care este nevoie - să ai la îndemână telecomanda sau mausul.
Avem, deja, victime și în rândul clasei politice. Au fost răpuși și unii lideri politici, mai bine zis, politicieni. Cei mai nerăbdători, chiar, au cerut demisii în lanț. Alții arată direct cine trebuie executat. În politica de pe malul Bâcului se prefigurează un nou clivaj: cine a comandat? Judecând după forfota creată și intensitatea cu care se promovează, clivajul comanditarului de asasinat, acesta îl poate eclipsa chiar și pe cel geopolitic. Sperăm că, de data asta, clivajul nu va duce la apariția unor noi formațiuni politice, odată ce, unele partide, deja înregistrate, exploatează la maximum, până la epuizare, atât subiectul, cât și electoratul.
Chestia cu clivajul politic trebuie luată în serios. De-a lungul timpului, comportamentul electoral al cetățenilor noștri trădează o dragoste masochistă pentru killeri. Din 1990 încoace, odată cu instituirea și la noi a democrației electorale, de fiecare dată ne alegem, cu multă meticulozitate, killerul. Încă nu am dat niciodată greș. Credeți că următoarele alegeri vor fi o excepție? Judecând după ce se întâmplă în spațiul public, slabă nădejde.
După toate cele văzute și auzite zilele acestea, dar și trăite de-a lungul anilor, filmele cu gangsteri și mafioți, cum ar fi „Nașul” sau ceva de genul „A fost odată în America”, par povești de adormit copii. La noi totdeauna viața a bătut filmul. Unde-s Al Pacino, Robert De Niro, Michael Douglas sau chiar seducătoarea Sharon Stone, pe lângă protagoniștii noștri, care nu joacă în filme, ci sunt pe bune?
Acum, după toată această mare forfoteală, să ne imaginăm că, ISIS își revendică comanda asasinatului mult discutat. Iată, o asemenea umilință, mulțimea indignată și politicienii ei nu le vor putea ierta niciodată militanților jihadiști.

Un comentariu:

Teoria „Spirala tăcerii” și basarabenii

  Efectele politice descrise de teoria „Spirala tăcerii”, de obicei, se fac mai bine simțite în alegeri. Dacă politicienii promit și nu se ț...