(La o aniversare)[i]
Aniversările şi
sărbătorile constituie un bun prilej pentru bilanțuri, evaluări şi planuri de
viitor. A vorbi despre Republica Moldova din această perspectivă este simplu și, în același timp, complicat.
Simplu, dacă e să pornim de la vârsta fragedă a statului și complicat atunci
când încercăm să analizăm şi explicăm parcursul acestor 23 de ani. Biografia
propriu zisă a Republicii Moldova se suprapune şi coincide, practic, vârstei
unei generații. O parte dintre noi am fost martorii acestui parcurs şi cele mai
multe evenimente le-am trăit de la începuturi şi nu le cunoaștem numai din
manualele de istorie sau auzite. Au fost de toate: probleme cu care s-a
confruntat societatea la etapele devenirii și afirmării ca stat independent și suveran, succese care ne-au entuziasmat,
provocări care ne-au mobilizat, perspective care ne-au fascinat.
Această
comunicare nu se dorește a fi un tratat de istorie politică, ci o interpretare
a complexităţii evoluţiei politice a istoriei noastre recente. Ne-am propus să oferim
un cadru pentru analiza celor întâmplate şi neîntâmplate pe parcursul perioadei
de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut şi până astăzi. Sinteza
evenimentelor ne oferă date importante nu numai pentru a înțelege mersul
lucrurilor, dar şi pentru a le influenta inteligent.
Întreaga gamă de
subiecte care au marcat destinul câtorva generaţii poate fi abordată prin
prisma aspiraţiilor şi a materializării lor în evenimente și fapte concrete. Aspiraţiile
şi idealurile ne-au făcut să visăm frumos, motivându-ne acţiunile, atunci, la
sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90 şi tot ele ne fac să ne păstrăm
optimismul acum, în plin an 2014. Este firesc să visăm şi este înţelept să
raportăm năzuințele noastre la realităţi. De acea, aspiraţiile și realitatea le
vedem într-o strânsă legătură dialectică, plasate la rândul său într-un cadru
de referință marcat de trei dimensiuni temporale: trecut, prezent și viitor.
Experiența ne vine din trecut, existența ne este ancorată în prezent iar
speranțele ne sunt legate de viitor. Perspectiva dată ne oferă o înțelegere
realistă a modului în care a evoluat Republica Moldova în decursul scurtei sale
istorii, totodată, alimentându-ne cu doza de optimism necesară unei evoluții continue.
Ora bilanțurilor intermediare
Cadrul festiv de
astăzi este un bun pretext pentru a ne referi la realizări. Putem afirma că, Republica
Moldova a reuşit să îşi ocupe locul său în marea comunitate a ţărilor lumii care
numără astăzi 194 de state. Pe data de 2 martie 1992 noul stat a fost acceptat
în calitate de membru ONU. Pe parcursul acestor ani Republica Moldova a devenit
parte a unor importante organizații
internaționale cum ar fi: Consiliul
Europei, Organizația
Mondială a Comerțului,
Parteneriatul pentru Pace, Organizația
pentru Securitate și
Cooperare în Europa, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Internațională a Francofoniei, Procesul de
Cooperare în Europa de Sud-Est, etc. Astăzi ne bucurăm de vizita celor mai
importanți lideri
politici ai lumii. La rândul său reprezentanții puterii de la Chișinău sunt bineveniți în marile capitale ale lumii. Aceasta vorbește de recunoașterea Republicii Moldova nu numai
de jure, dar și de facto.
La ora actuală Republica
Moldova are deschise misiuni diplomatice şi oficii consulare acreditate în
peste 30 de state ale lumii, la rândul său Chişinăul găzduiește ambasade din cca 20 de state.
Produsele noastre tot mai mult sunt cunoscute și apreciate nu numai pe piețele tradiționale, dar tot mai îndrăzneţ
cuceresc altele noi.
O realizare
incontestabilă a Republicii Moldova este semnarea pe data de 27 iunie 2014, la Bruxelles
a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi ratificarea lui ulterioară în
Parlamentul țării pe 2 iulie curent.
Am putea să
prezentăm și o dinamică detaliată bazată pe date statistice care ne vor
confirma unele progrese realizate pe parcursul acestor ani. Preferam, totuși, adoptarea
unei tonalități mai puțin patetice, dar care să ne ajute în identificarea
problemelor și elaborarea soluțiilor.
Povara tranziției interminabile
Încercând să
rămânem realiști, vom constata că nu a fost uşor. Republica Moldova parcurge
anevoios perioada tranziţiei economice. Șocurile macroeconomice puternice
înregistrate au fost generate cu precădere de întârzierile în promovarea reformelor
structurale. Drept rezultat, pe parcursul acestor 23 de ani dezvoltarea
economică a cunoscut unele creșteri,
dar şi descreşteri îngrijorătoare. Datele statistice din tabelul de mai jos vin
să ne-o confirme.
Tabel
1. Creșterea/descreșterea economică
An
|
Creșt./descreșt.
economică |
An
|
Creșt./descreșt.
economică |
An
|
Creșt./descreșt.
economică |
1991
|
-7,5%
|
2001
|
+6,1%
|
2011
|
+6,4%
|
1992
|
-29,0%
|
2002
|
+7,8%
|
2012
|
-0,7%
|
1993
|
-1,2%
|
2003
|
+6,6%
|
2013
|
+8,9
|
1994
|
-30,9%
|
2004
|
+7,4%
|
||
1995
|
-1,4%
|
2005
|
+7,5%
|
||
1996
|
-5,9%
|
2006
|
+4,8%
|
||
1997
|
+1,6%
|
2007
|
+3,0%
|
||
1998
|
-6,5%
|
2008
|
+7,8%
|
||
1999
|
-3,4%
|
2009
|
-6,5%
|
||
2000
|
+2,1%
|
2010
|
+6,9%
|
Ritmurile de
creştere economică s-au răsfrânt direct asupra nivelului de trai al populaţiei.
Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, veniturile
disponibile ale populaţiei în anul 2013 au constituit 1681,4 lei lunar în medie
pe o persoană, fiind în creştere cu 11,4% faţă de anul precedent.
Tabel 2.
Veniturile disponibile ale populaţiei
An
|
2009
|
2010
|
2011
|
2012
|
2013
|
Venituri
disponibile
(medii
lunare pe o persoană)
lei
|
1166,1
|
1273,7
|
1444,7
|
1508,8
|
1681,4
|
Tabel 3. Evoluția salariului mediu lunar
An
|
2004
|
2005
|
2006
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
2011
|
2012
|
2013
|
1.103,1
|
1.318,7
|
1.697,1
|
2.065,0
|
2.529,7
|
2.747,6
|
2.971,6
|
3.193,9
|
3.477,7
|
3.765,1
|
Valoarea minimului
de existenţă în anul 2013 a fost de 1612,3 lei. Sunt relevante datele care
prezintă raportul veniturile populaţiei şi minimul de existenţă (Tabelul 4)
Tabelul
4. Co-raportul dintre
veniturile populaţiei şi minimul de existenţă în anul 2013
2013
|
|
Veniturile disponibile ale
populaţiei, medii lunare pe o persoană, lei
|
1681,4
|
Salariul mediu lunar pe
economie al unui angajat, lei
|
3765,1
|
Co-raportul dintre
veniturile medii lunare disponibile pe o persoană şi valoarea medie a
minimului de existenţă, %
|
104,3
|
Co-raportul dintre salariul
mediu lunar pe economie al unui angajat şi valoarea medie a minimului de
existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă, %
|
220,2
|
Putem vorbi, bineînțeles, despre anumite succese. Datele
statistice ne obligă să fim critici şi realişti. Să recunoaştem: avem puţine
motive de satisfacţie când ne referim la mărimea PIB-ul raportată la fiecare
dintre noi, iar de aici și la nivelul de bunăstare a cetățenilor.
La acest capitol mai puține realizări, iar de aici și
provocările cu care se confruntă societatea noastră la etapa actuală.
Pe lângă dificultățile de natură socială și
economică mai avem și altele. O problemă cu care se confruntă societatea este
constituirea statului de drept. Conform „Raportului de competitivitate globală
2010-2011”, la compartimentul independenţa justiţiei, Moldova era plasată pe
poziţia 130 din 139 de state. Corupţia rămâne un fenomen destul de răspândit în
Republica Moldova. Comparativ cu alte state din regiune nivelul corupţiei în
Republica Moldova este unul sporit. Conflictul transnistrean nesoluţionat este
un factor esenţial care încetineşte dezvoltarea, atât pe malul drept, cât şi pe
malul stâng al Nistrului.
Desigur, nu ne este străin sentimentul de
mândrie că suntem cetățenii acestei țări.
Aici ne-am născut, aici ne sunt părinții și strămoșii, aici
este locul unde încercăm să ne găsim rostul și unde vrem să revenim mereu. În
același
timp, am trișa dacă am face abstracție de frustrările care ne macină
pe parcursul acestor ani. De cele mai multe ori natura acestor nemulţumiri se
află în necorespunderea realităţii cu aspiraţiile şi eforturile investite.
Recursul la istorie
Recursul la
istorie este obligatoriu. Pentru oamenii, care de-a lungul timpului au populat teritoriu
de astăzi al Republicii Moldova, geopolitica a fost și rămâne mai mult decât un
domeniu al științei politice. Este un destin. Câteva date de referință au
marcat soarta acestui pământ: 1812, 1918, 1940, și, desigur, 1991. În diferite
perioade semnificația acestor evenimente a fost diferită. Nu fac excepție nici
timpurile pe care le trăim. Până în ziua de astăzi aprecierile unor momente din
istorie asupra parcursului nostru continuă să dezbine atât mediul științific,
cât și societatea, constituind, în același timp, un suport pentru clivajele
politice și dilemele identitare.
Schimbările începute
în fostul imperiu sovietic din a doua jumătate a anilor 80 a secolului trecut
au fost desfăşurate sub lozincile democratizării. În mod direct Republica
Moldova este rezultatul destrămării URSS. Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială
faptul că regimul sovietic a fost unul totalitar constituit pe principii
ideologice. Procesele de democratizare inițiate de M. Gorbaciov purtau un caracter obiectiv,
constituind, de fapt, un răspuns la necesitățile de schimbare a sistemului existent. În calitate de
model serveau societăţile occidentale, care obţinuse succese în asigurarea
libertăţii şi bunăstării. Anume aceasta și-o doreau cel mai mult cetățenii:
libertate sau bunăstare. Aveam şi un mod al nostru de-a interpreta aceste
noţiuni fundamentale. Libertatea o percepeam, mai degrabă, ca lipsa unor
constrângeri directe, iar bunăstarea o înţelegeam, aproape, în exclusivitate ca
rezultat a unei redistribuiri egale. Veneam dintr-un sistem care cultivase
decenii la rând mentalitatea paternalistă. Fericirea părea undeva alături, după
colţ.
Nu a durat mult
şi, cum era firesc, au urmat deziluziile. Modelul democratic occidental dădea la
noi cu totul alte rezultate. După un deceniu de speranţe şi aşteptări valorile
liberale au cedat în fața
problemelor cotidiene și
a constrângerilor materiale. Timpul rezervat schimbărilor expirase, energetica
mobilizatoare se epuizase. În consecință, pentru o bună parte a societăţii
trecutul totalitar începu să pară mai sigur şi mai prosper. Ca rezultat, pe
scena politică revin forţele care s-au identificat cu acest trecut. Dar, spunea
filosoful: nu te poți scufunda de două ori în apa aceluiaşi râu.
A urmat o
perioadă când, pe alocuri, unele lucruri s-au schimbat. Nu de fiecare dată în
bine. Ritmurile de creştere economică care au fost înregistrate erau
insuficiente pentru a satisface aşteptările şi necesităţile societăţii. Dacă
ţinem cont că pe plan global a fost perioada unui avânt economic, putem afirma
că, de fapt, a fost o perioadă a şanselor ratate. Populaţia de data aceasta
şi-a exprimat dezacordul prin încercarea de-şi câştiga bucata de pâine şi aşi
găsi rostul prin alte părţi. Cotele migraţiei încep să devină alarmante. Până
astăzi depopularea țării rămâne una din provocările majore.
În 2009
speranţele multora se îndreptase către noua generaţie de politicieni care îşi
făceau loc pe scena politică de la Chişinău. Între timp, deşi multe lucruri s-au
schimbat decepţiile persistă. Adevărata schimbare încă nu s-a produs. Democraţia
n-a devenit una funcţională. Pe parcursul acestor ani s-au încercat mai multe forme
democratice de guvernământ, de la republică prezidenţială la cea parlamentară
şi încă mai suntem în căutare. Prosperitatea lasă şi ea de dorit. Cu un PIB pe
cap de locuitor de 2400 dolari pe an conform datelor FMI, Republica Moldova
rămâne ultima clasată dintre ţările europene. Chiar dacă la capitolul mărimea
salariului avem unele succese, până la un trai decent pentru marea majoritate a
populației mai avem. Sărbătoarea se amână!
Din această
scurtă retrospectivă a aspiraţiilor şi realităţilor vedem că deşi s-au perindat
timpuri şi oameni, problemele au rămas aceleaşi. De ce prin alte părţi s-a
reuşit, iar la noi mai puţin? Evident că, problemele nu sunt la suprafaţă, iar
pentru a explica lucrurile este necesar de identificat factorii determinanţi. Paradigma
modernizării poate servi drept suport pentru un demers teoretic şi practic.
De ce modernizarea?
Noi și modernizarea este o temă aparte.
Ea este prea vastă pentru a încerca s-o abordăm într-un cadru festiv. Vom menționa doar că, constituirea națiunilor și a statelor care în mare parte
sau suprapus acestora s-a produs urmare a proceselor de modernizare.
Instituirea unei
democrații funcționale și a unei bunăstări a
populației în Republica Moldova depinde în mod direct de succesul proiectului
de modernizare. Este cunoscut faptul că, în majoritatea statelor occidentale cu
regimuri democratice funcționale
procesele de democratizare au urmat celor de liberalizare. Condiționată de dezvoltarea economică,
facilitată de existența
în cadrul societății
a mai multor centre de putere, libertatea a ajuns în Occident cu mult înaintea
democrației. Procesul a cuprins toate
domeniile vieții sociale,
a durat câteva secole și
a constituit parte a modernizării politice.
Dacă în
Occident, libertatea a precedat democratizării, la noi - invers. Libertatea, obținută în urma reformelor
gorbacioviste și a
dezintegrării URSS, era, abordată deseori de către cetățeni ca haos și incertitudine și
mai puțin drept o ”necesitate înțeleasă”
(Spinoza). Condiția
cetățeanului după căderea regimului
totalitar sovietic amintea, mai degrabă, euforia și entuziasmul
sclavului eliberat. În scurt timp, valorile liberale au cedat în fața problemelor cotidiene și a constrângerilor materiale.
Mentalitatea paternalistă și
un întreg cortegiu de deziluzii au deschis calea nostalgiilor, care au pus
stăpânire pe o bună parte a societății.
Aceasta a marcat profund și competiția politică. În pofida suportului și a experienței oferite de către țările avansate, traiectoria
curbată a schimbărilor amintește mersul
unei roți pătrate.
Un impact
dezastruos asupra proceselor modernizării firești l-a avut proiectul comunist de sorginte sovietică.
De acolo se trag multe din provocările cu care continuă se confrunte statul
Republica Moldova la etapa actuală și multitudinea de crize care au cuprins
întreg spectru a relațiilor social-economice, politice, culturale etc.
Nocivitatea
regimului totalitar comunist în comparație cu cele cunoscute constă în faptul
că a distrus principala sursă de motivare social-economică a individului –
proprietatea privată, fără de care ”cetățeanul”
rămâne un simplu obiect al relațiilor
social-politice. De fapt, pe parcursul întregii perioade de după destrămarea
regimului sovietic nu facem altceva decât să restabilim mersul firesc la
lucrurilor. Dar istoria ne-a demonstrat că este ușor de realizat naționalizarea totală și cu mult mai dificil de readus simțul
proprietarului, iar cetățeanului
- sentimentul civic. Formarea unei culturi politice participative în locul
celei preponderent parohiale existente s-a dovedit o misiune imposibilă a
societății din Republica Moldova.
Formarea elitelor și spiritul civic
În lipsa unei
modernizări autentice care ar sta la baza libertății individuale a cetățeanului, proiectul de democratizare în Republica Moldova a fost și rămâne unul al elitelor. În ce
măsură elitele noastre de după 1991 și-au
conștientizat și realizat misiunea este o
întrebare complicată. Mă refer, în primul rând, la elita politică, dar mai ales
la liderii politici pe care i-am avut pe parcursul acestor 23 de ani.
O elită competentă
nu apare pe loc gol. Este rezultatul unor eforturi și sacrificii. Calitatea, după cum
știm, este produsul unei cantități ce atinge masă critică. Misiunea școlii
superioare rămâne în continuare una nobilă și importantă, totodată. Fiind parte a elitei intelectuale
a societăţii, reprezentând
domenii diferite suntem responsabili și
de formarea unor elite pe măsura necesităților societății. De noi, în mare
parte, depinde calitatea acestei elite și reușita proiectului numit
Republica Moldova.
După, cum ne-o
demonstrează realitățile noastre nu este suficient să pregătim doar buni
specialiști. Avem
nevoie de cetățeni. De formarea spiritului civic depinde prezentul, dar și
viitorul acestei țări.
Va exista, desigur, mereu o cerință de specialiști calificați în toate domeniile. Dar, vedeți cum se întâmplă că, absolvenţii
noștri sunt apreciați peste hotare, regăsindu-se prin
alte țări mai avansate sub aspect
social-economic și tehnologic decât noi. Suntem buni și, deseori, foarte buni fiecare în
parte, dar nu reușim
să constituim o colectivitate de succes, uniți sub autoritatea statului. Oricât de mulți și de buni specialiști vom pregăti, în lipsa unui rost aici, acasă, ei vor
pleca în alte părți
de unde puţin probabil că vor reveni.
De acea, una din
problemele primordiale care stău în fața noastră, a reprezentanților mediului universitar, este cultivarea civismului. Sarcină pe care
trebuie să ne-o asumăm cu toţii, dar în mod special, cei din domeniul specialităţilor
şi a disciplinelor socio-umane. În promovarea acestui obiectiv, pentru început este
important ca, blocul disciplinelor umaniste să-şi regăsească locul în planurile
de studii la toate specialităţile.
Educația și noua paradigmă de dezvoltare
Creşterea
economică din Republica Moldova din ultimul deceniu bazată pe consum şi
remitenţe expune economia ţării la o serie de vulnerabilităţi. Strategia
Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”, care exprimă viziunea de dezvoltare pe
termen lung, propune schimbarea propriu-zisă a modelului de creştere economică,
şi anume: necesitatea înlocuirii modelului inerţial de creştere, bazat pe
consumul alimentat de remitenţe, în favoarea unui model dinamic, orientat spre
atragerea investiţiilor, precum şi dezvoltarea industriilor exportatoare de
bunuri şi servicii.
Se vorbeşte
despre necesitatea unei noi paradigme de dezvoltare. Or, pentru schimbarea
modelului de dezvoltare a ţării, este important să fie înlăturate, în mod
prioritar, acele bariere care împiedică activitatea investiţională. Pe această
cale au fost identificate 4 probleme critice: educaţia, drumurile, accesul la
finanţe şi mediul de afaceri. Pornind de la aceasta, sistemului educaţional îi
revine un rol prioritar în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”.
Ultimul timp, la
toate nivelurile se afirmă faptul că, educația este o prioritate națională în Republica Moldova. Ne-o dorim cu toții. Sporirea
calității educației este cea mai sigură cale de a
mișca țara înainte și
de a edifica un viitor european. Racordarea sistemului educaţional la cerinţele
pieţei muncii este imperativă, se menţionează în Strategia „Moldova 2020”. Pentru
realizarea viziunii strategice, politica în domeniul educaţiei prevede adoptarea
unei noi legislaţii în domeniul învăţământului, racordată la experienţele
europene, fapt, care va permite efectuarea reformei structurale şi
instituţionale în domeniu, ţinându-se cont de principiul eficienţei şi
calităţii.
Mari sunt așteptările
legate de adoptarea noului Cod al Educaţiei, pe care îl vedem parte integrantă a
proiectelor de modernizare a țării. Sperăm că nu se vor adeveri temerile că
legea adoptată ar conţine, pe alocuri, şi bombe cu efect întârziat, care ar
putea provoca stări de haos în sistemul educațional și imixiuni în autonomia
universitară.
Integrarea
europeană este opţiunea strategică făcută de Republica Moldova. Este o decizie obiectivă
dictată de priorităţile de dezvoltare a ţării care cuprinde toate domeniile vieţii sociale. În
scurt timp, țara noastră urmează să înceapă punerea în aplicare a prevederilor
Acordului de Asociere, un proces complex de modernizare a ţării ce va dura
mulţi ani de acum încolo. Avem suportul politic şi financiar a partenerilor europeni
pentru a implementa cu succes angajamentele asumate prin acest acord.
La sfârşitul
acestui an ne aşteaptă un examen important: alegerile parlamentare din 30
noiembrie 2014. Va fi un test atât pentru clasa politică, dar, în deosebi,
pentru cetățenii care vor urma să decidă viitorul acestei țări: va fi unul al modernizării
deschis de perspectiva europeană sau unul al soluțiilor de moment care va
perpetua baterea pasului pe loc.
Pentru a încheia
pe o notă optimistă, îmi exprim convingerea că, un efort comun susţinut, la
sigur, va da roadele așteptate. Astfel încât într-un timp nu prea îndepărtat
vom aduce aici, la noi acasă buna guvernare și prosperitatea.
