Decalog pentru cetățeanul derutat

Prima poruncă: Să mergi la alegeri! Funcţia politică cea mai importantă este aceea de simplu cetăţean Este ziua când tu ești stăpânul acestei țări. Ia-ţi datoria în serios. Fără tine ţara nu este întreagă. Dă dovadă de demnitate.

A doua poruncă: Rămâi optimist! Chiar dacă nu de fiecare dată găseşti motive pentru asta. Posibil că, votul tău nu va schimba lucrurile anume așa cum ţi-o  doreşti. S-a mai întâmplat. Refuzul de-a vota, însă, la sigur nu va schimba lucrurile în bine. Nimic nu este mai puternic decât o idee a cărui timp a venit. Tu poţi da sens lucrurilor. Ai făcut-o nu odată. Acum e iarăşi ziua ta, n-o rata.

A treia poruncă: Votează viitorul! Lasă nostalgiile. Îmbracă-le în poveşti şi basme şi spune-le nepoților. Nu permite trecutului să te înghită. Posibil, ai toate motivele de-a privi cu teamă ziua de mâine. Nu dispera.  Cea mai frumoasă zi încă nu ai trăit-o. Ea depinde, chiar, de votul tău.

A patra poruncă: Alege liber! Binecuvântează libertatea. Este o valoare pentru care trebuie să lupți în fiecare zi. Eşti dezgustător când te complaci în ipostaza celui care roade osul aruncat de cineva. Sclavii fericiţi sunt cei mai înverşunaţi duşmani ai libertăţii. Înţelepciunea vine, deseori, pe calea deziluziilor. Mai e multă cale de făcut. Cel mai lung drum începe cu primul pas. Niciodată nu este târziu pentru un nou început. Optează pentru libertatea de a decide.

A cincea poruncă: Votează esența! Aparențele sunt amăgitoare. Judecă faptele şi nu vorbele. Promisiunile deşarte sunt mai nocive decât adevărul crud. Nu te lăsa sedus de vorbe goale. Grija demagogică nu ţine nici de foame nici de frig. A greşi este omenesc, dar a persevera în greşeală este ceva diabolic (Seneca). Iartă fără a luneca în scleroză. Corupţia, şantajul şi aroganţa nu are culoare politică. Discerne şi votează în cunoştinţă de cauză.

A şasea poruncă: Mizează pe tine! Încearcă să te descurci. Vei obţine mai mult decât îţi pot oferi alţii. Votează pe cine nu-ți va afecta planurile. Tu meriţi să trăiești bine. Probabil politicienii te-au dezamăgit. Jocurile politice pot fi ţinute în frâu doar de tine. Ai cerut puţinul şi ţi s-a dat şi mai puţin. Fii realist, propune-ţi imposibilul!

A şaptea poruncă: Votează pentru cei cu şanse! Ai grijă ca votul tău să nu se piardă. Informează-te, documentează-te, deşteaptă-te! Va trebui să închizi ochii la unele lucruri. Vezi, sa nu arunci pruncul odată cu apa murdară. Ai fost omul loialităţii fără margini şi politicienii s-au folosit de asta. Te-ai confruntat deseori cu ipocrizia şi ticăloşenia ordinară a celor pentru care ai mai votat.  Îngăduinţa este apanajul celor puternici. Fii puternic.

A opta poruncă: Votează echipe! Candidații independenți au puține șanse și mai puține pârghii. De acord: unii din ei, chiar, sunt buni. Unde-i unul nu-i putere. După alegeri să cerem mai insistent modificarea modalităţii de a alege. Să nu mai votăm doar liste, dar şi oameni.

A noua poruncă: Implică-te! Tot ce-i trebuie răului pentru a reiși. este ca oamenii buni să nu facă nimic. Îndeamnă şi pe cei de alături. Convinge să facă alegerea corectă. Nu poţi cere fără a oferi. Dă-ți votul pentru a putea pretinde. Împreună vom încerca să recuperam. Lasă lehametea acasă şi mergi la vot.

A zecea poruncă: Reflectează! Ai grijă ce faci cu votul tău. Să-ți transpire buletinul în mână până să-l arunci în urnă. Nu uita, aceasta-i ţara ta. Tu eşti stăpân aici. Este timpul tău. Înaintea de-a acţiona mai gândeşte-te o dată. Lasă inteligenţa să-ţi dicteze. Votează pentru a fi auzit.

Captivii ”răului cel mic”

             Metamorfozele răului politic. Nimic nou pe frontul apusului electoral. Campania a intrat direct spre linia de finiș. Zarurile au fost aruncate. Oligarhii nu au vrut să cedeze acum pentru a recupera mai apoi. Se simt vulnerabili. Nu vor să riște. Accesul la pârghii a devenit o problemă existențială.

            Lumea bună încearcă să se mobilizeze. O face prin consolare. Se îndeamnă reciproc să aleagă răul cel mic. Avem o problemă. La noi răul cel mic are o proprietate. Odată instalat la putere el suferă o metamorfoză rapidă. În scurt timp „răul mic” se transformă în unul mare. Aşa că, acum, la noi „răul cel mic”, de fapt, e Mare. De aici și elanul, entuziasmul şi moralul campaniei. Toate sunt la pământ.

            Voronin ”Salvatorul”?! Pe ultima sută de metri se aplică toate tehnologiile posibile pentru a încerca să se recupereze. Se lovește, chiar, și în condrumeți. Fiindcă nu le convin. Pun la cale combinații din mers. Pregătesc opinia publică pentru alianțe care adineaori păreau incompatibile. Cine din tabăra eurooptimiștilor în aprilie 2009, putea să admită că peste 5 ani de guvernare a unei alianțe  autodeclarată proeuropeană, vom ajunge unde suntem acum? Suntem impuși să luăm în calcul, drept variantă salvatoare pentru cursul european al ţării, un scenariu care admite o guvernare cu participarea partidului condus de Vladimir Voronin.

            Dragoste cu sila. Cred că vor reuși. Îi vom susține. Chiar dacă ne este silă de ei. Nu avem de ales. Și ei știu asta. De aceea continuă să se complacă în ipostaza eroilor naționali. La oligarhii noștri mă refer. Nici urmă de remușcări sau “mea culpa” pe fețele lor. Un tupeu demn de o cauză mai nobilă. Cel mai ”tare” comentariu, pe care l-am citit zilele acestea, pe marginea scorului excelent obținut de Klaus Iohannis în turul doi în R. Moldova, îi atribuie toate meritele unui oligarh de la Chișinău, prin cumul și lider de partid. Nu sunt sigur dacă și pe Iohannes îl încântă această companie.

            Mergând pe aceeași linie logică lesne ne putem da seama cui va trebui să-i datorăm victoria forțelor proeuropene la scrutinul din ultima zi a lui noiembrie. Știm de pe acum și cine se va face vinovat în cazul unui eșec. Dar, nu se va ajunge la o asemenea situație. Victoria este una garantată, realizarea ei poate fi doar amânată. Este, numai o chestie de timp şi de riscuri asumate (care puteau fi evitate).

            Răul cel mare. Dacă „râul mic” pe care vom fi nevoiți să-i votăm reprezintă de fapt  „răul mare”,  atunci cine sunt ceilalți, oponenții lor? Mă refer la cei cărora sondajele le dau șanse. Sunt creaturile lor. Aceleași năravuri și apucături. Numai că, oligarhii ”noștri” se văd nevoiți, fiind impuși de europeni, să-și tempereze instinctele, imitând respectarea anumitor standarde. Ceilalți, din contra, încurajați de un despotism asiatic fără scrupule, exploatează la maxim iraționalul unei populații decepționate și ignorante.

            Insomnii cu stafii. Pe la diferite posturi TV ne sperie cu scenarii desprinse de prin filmele hollywoodiene. În serile lungi și ploioase de toamnă târzie cetățenii sunt serviți cu stafii care seară de seară de pe ecranele TV cu voci schimonosite bagă spaima în oamenii naivi și creduli. Protestele și descinderile în forță vor avea legitimitate doar în două cazuri. Primul, în urma fraudării masive a rezultatelor alegerilor. Al doilea, dacă în urma alegerilor se formează o majoritate parlamentară a forțelor proruse, iar Președintele Nicolae Timofti va refuză să înainteze pentru funcția de Prim-ministru candidatura propusă, provocând, astfel, alegeri anticipate.

            Îndemn la civism. Lucrurile nu trebuie să ajungă până acolo. De aceea pe 30 noiembrie trebuie să ieșim la votare. Va fi o alegere grea. Nu mă refer la vectorul geopolitic. Din considerente cunoscute, mult mai greu va fi să alegem între  cei care se identifică cu parcursul european. Cei care se oferă să ne ducă acolo. Au dezamăgit. Mă refer la liderii-oligarhi. Va trebui să facem abstracție de multe lucruri. Vom vota pentru a fi împăcaţi cu faptul că, cel puțin, noi ne-am făcut datoria. Mai apoi vom avea dreptul moral să le cerem socoteală. Vreau să cred că după 30 noiembrie Moldova va fi alta. Vreau să cred că și noi merităm o țară a lucrului bine făcut. Să începem de la noi. După umilința votului pentru cel mai mic rău, nu vom avea dreptul să mai tolerăm furtul destinului nostru și a copiilor noștri.

            Post-scriptum-ul dintre alegeri. Andrei Pleșu într-un post-scriptum la alegerile prezidențiale din România, trăind euforia prilejuită de rezultatele acestora și schimbarea esenţială care s-a produs în gândirea şi comportamentul civic al conaţionalilor săi menționa:”…A fost o reacţie igienică a societăţii la impostură, obrăznicie, furt, suficienţă mârlănească, lipsă de onoare şi de patriotism adevărat. A fost un vot pentru mai multă cinste, pentru bună-cuviinţă, pentru civilizaţie interioară…”

            Românii de peste Prut sunt de invidiat. Au avut alternativa. Noi nu o avem. Din lipsa acesteia, reacția noastră igienică se amână! Vom alege, doar, răul cel mai mic. De aceea și bucuria noastră de pe urma victoriei va fi una mică. Dar, sperăm să o trăim din plin.

Toamna licitațiilor electorale cu patimă, raideri şi tupeu

       Momeli electorale autohtone. Nebănuite sunt căile și întortocheat este drumul deciziei de vot ale concetățenilor noștri. La prima vedere s-ar opune teoriilor cunoscute și practicilor existente. Dar, dacă mai  reflectezi îți dai seama că poţi greşi. Moldoveanul votează, ca și toată lumea care are acest drept. Important este, doar, dacă dreptul la vot a fost obținut sau a fost dat. La noi, segmentul care a obținut acest drept, e mult mai mic decât cel care s-a pomenit cu el in brațe. Decizia de vot, în esență, este determinată de factori de ordin material sau ideal. De la caz la caz, de la om la om.

            Pentru noi, chestia materială se reduce la niște lucruri pe cât de existențiale, pe atât de banale. Ele se regăsesc la baza piramidei lui Maslow. Acolo, unde libertatea și democrația sunt, mai degrabă, o excepție decât o necesitate înțeleasă. Ne dăm votul pentru un preț mai mic la gaze (în campanie cineva ține neapărat să ne amintească de unde ele iese). Vrem o piață de desfacere care nu ne obligă să perseverăm. Optăm pentru un spaţiu unde legile scrise sunt substituite de cele nescrise.

          Mai votăm idealurile sau frustrările. Atunci când țin de trecut - îmbracă haina nostalgiilor. Frustrările curente, mulți, încearcă să le depășească prin satisfacția sadică de-a încătușa pe cineva. Viitorul, deși, îl vedem în spații geopolitice diferite, arată la fel de simplist. Credem că toate problemele se vor soluționa de la sine, doar printr-o aderare la UE sau UV. Mai departe să-și bată capul de noi cei care ne-au aderat. Alegerile noastre pe alocuri seamănă cu o licitație. Cine dă mai mult acolo mergem!

            La alegeri ne vom duce. Probabil, rezultatul care va fi, a mai fost. Toată experiența precedentă îți strigă, îți urlă în timpane: cu cine ai vota, oricum vei regreta! Nimeni nu ne poate oferi ce ne dorim. Încă mai vrem peştele şi nu undiţa. Unii, mai îndrăzneți au încercat şi undiţa, dar s-au trezit că cineva le-a luat peştele. Între timp, băieții şmecheri şi-au întins năvoadele chiar în bugetul ţării. O fac ziua în amiaza mare. Nestingheriți de nimeni. Cu un tupeu de invidiat.

         Patimi proeuropene și raideri ”proeuropeni”. În numele ideii proeuropene, proeuropenii sunt îndemnați de alți proeuropeni să nu îndrăznească să critice liderii ”proeuropeni”. Nu face bine parcursului proeuropean! Nu poți să accepți nici gândul că un lider proeuropean poate fi ”proeuropean”. Cine pune la îndoială integritatea liderilor, care se declară proeuropeni, nu este proeuropean!

          Între timp, un lider ”proeuropean” cu apucături ”proeuropene”, acaparează în stil ”proeuropean” de la un alt proeuropean, din coaliția proeuropeană un post media, cu știri proeuropene pentru a promova valori proeuropene.

            Întrebare: de ce în acest an timpul s-a răcit brusc și apoi s-a încălzit tot atât de repede. Cât se poate?

          Dumnezeu mi-e martor: am vrut numai de bine. Puteți să judecați și după întrebarea de mai sus. Intenționam să înfierez opoziția antieuropeana. Doar ea se face vinovată de toate. Mă gândeam să mă expun și referitor la criticii actualei guvernări. Sunt niște nesimțiți și contra-europeni. Despre asta vroiam!

            Pentru indulgențe proeuropene (mă tem că voi avea nevoie de multe) va trebui să merg la un tribunal ”proeuropean”. Acolo judecători ”proeuropeni” din fonduri europene emit indulgențe de proeuropean.

            Europa contrastelor. Iarăși noiembrie și iarăși mult roșu. Alte vremuri, alți idoli aceleași metehne. Nu se mai trage de pe ”Aurora”. Nici nu este nevoie. Au posturi TV cu acoperire națională. Acum se dau în spectacole și pun la cale planuri. Societatea este în așteptare. Arma atârnă pe perete încă din actului întâi. Spectacolul este asigurat. Va fi roșu. Mult roșu. De data asta - unul geopolitic.

            Germania a sărbătorit 25 de ani de la căderea Zidului de la Berlin. Au făcut-o inteligent, cult şi modest. În stil nemţesc. Doamna Angela Merkel a venit cu un trandafir pe care l-a depus în memoria celor care au avut de suferit. La noi invers. Se vine cu snopi de trandafiri. Zidurile, însă, nu cad, ba din contra…

            Embargouri electorale. Agricultorii se sufocă. Embargoul le-a îngheţat merele pe copaci. Între timp capitala şi-a schimbat haina. A îmbrăcat una electorală. Chişinăul este împânzit de panouri şi afişe. Partide, feţe și culori - un singur îndemn: „Votaţi-ne!”. Este firesc: suntem în campanie. Costurile sunt de milioane. Zeci de milioane. Eficienţa cheltuielilor - greu de evaluat. Dar, să admitem printr-un joc de imaginație că partidele, mai ales cele care se declară proeuropene, renunța la panourile electorale. Sumele respective, sunt transferate pentru fermierii care au de suferit de pe urma disputelor geopolitice. Efectul ar fi unul sigur. Un gest de solidaritate şi un suport real  Nu doar vorbe. Ce ziceți Domnilor politicieni?

            Porţia de impertinenţă. Moldova, acum ai ministru pe cont propriu! Vrei să fii ministru? Declară-te! Pe cont propriu. Ai grijă ce minister îți dorești. Cele care asigură un trai decent sunt ocupate. Ministerele nesimțirii, hoției, ipocriziei și a datului cu capul de asfalt, la fel, - sunt ocupate. A rămas cel al bunului simț. Este liber. La noi din totdeauna a fost liber.

          În aşteptarea bunului simţ. Un banc. Relevant şi sugestiv. Un grup de preoți budiști ajunşi la New-York mai rămân câteva zile în aeroport cu ochii în gol. La întrebarea ce se întâmplă, unul dintre ei explică: Trupurile noastre au venit prea repede, cu avionul; acum aşteptăm să ajungă şi sufletele!”. Unii au urcat destul de repede pe Olimpul politic de pe malul Bâcului. Bunul simţ încă mai zăbovește. Îi va găsi, oare?

Scenarii postelectorale cu S.F., happy-end și anticipate

          Ce va fi după? Alegerile dau mare bătaie de cap atât politicienilor, cât și cetățenilor. Mai bine, totuși, să suferim până, decât după ziua scrutinului. Campania electorală mai este și perioada când se fac tot felul de analize, pronosticuri, sondaje și multe, multe speculații. Ispita-i mare. Greu de rezistat. Dezlegare la scenarii!

            Variante pot fi cu duiumul. Ne vom opri doar la unele dintre ele. Pornim de la o constatare. Acum, la început de noiembrie este evident că după scrutinul din 30 noiembrie 2014 majoritatea parlamentară va putea fi formată cu participarea a cel puțin trei partide. În aprecierile noastre ne vom baza pe ferma convingere că, la etapa actuală, integrarea europeană este unica opțiune fiabilă pentru Republica Moldova.

            Scenariul 1 - Optimist. Forțele proeuropene obțin majoritatea și formează guvernul. Funcția de prim ministru va fi ocupată de către Iurie Leancă.  Mai degrabă, va fi o nouă varianta AIE. Cu PLDM, PD și PL. Chiar dacă cei de la PLDM și PD, mai bine zis liderii acestora, nu prea și-l doresc pe M. Ghimpu drept partener de coaliție. Asta ne-o demonstrează, atât perioada preelectorală, cât și  campania, propriu-zisă. Nu pentru că ar avea ”oi mai multe, mândre și cornute”, ba din contra. Mihai Ghimpu nu este atât de comod cum și-ar dori cei doi. O fi liderul liberalilor un interlocutor cam dificil, însă nu cred că asta-i deranjează cel mai mult. Cu el este mai greu să faci tot felul de mișmaș-uri. Dar, nu vor avea încotro. Vor fi nevoiți să-l accepte sub presiuni atât pe interior, cât și din afară. Ei înțeleg asta și de aceea vor prefera alte opțiuni. Până una alta vor face totul pentru a slăbi pozițiile PL-ului prin tot felul de hărţuieli şi proiecte cu independenţi frustraţi pe rol de clone electorale.

            Pornind de la situația reală, formată în baza unor percepții personale, dar și a sondajelor de opinii, scenariul postelectoral cu reeditarea AIE are puține șanse. Cauzele sunt cunoscute: decepția alegătorilor, corupția la cel mai înalt nivel, lideri compromiși.

            Soluția: Președintele PLDM Vlad Filat și vice-președintele PD Vlad Plahatniuc, personalități asupra cărora planează tot felul de suspiciuni care sperie alegătorul, își retrag candidaturile de pe listele electorale. Mihai Ghimpu, la rândul său, va face câțiva pași în urmă, aducând pe listă nume noi capabile să aducă plusvaloare ofertei PL. Iurie Leancă, Igor Corman și Dorin Chirtoacă pot readuce încrederea oamenilor în  guvernare și parcursul european al țării, iar cu asta, și votul cetățeanului.

            Decizie grea pentru V. Filat, V. Plahotniuc și M. Ghimpu. Dar, unica fezabilă odată ce au adus lucrurile până aici. Și-au făcut-o cu propria mână. Deși, pe termen lung, în urma unui astfel de comportament imaginea actualilor lideri va avea numai de câștigat. Dar, va reuși, oare, cineva să-i convingă. Cred că nu.

            De aici și optimismul nostru în privința acestui scenariu – unul rezervat.

            Scenariul 2 - ”V.V.V.”. Partidele proeuropene nu cumulează numărul suficient de voturi. Pentru a obține majoritatea necesară ele pot face alianță cu PCRM. Mai reală poate fi o alianță PLDM, PD și PCRM. Creează impresia că cei doi Vladimiri - Plahatniuc și Filat ar preferă mai mult această variantă decât pe cea invocată în scenariul precedent. Ei știu că este mai lesne să te înțelegi cu un alt Vladimir - Voronin decât cu un Mihai care, deseori, - înghimpă. Președintele V. Voronin, dacă e să-l credem pe cuvânt, n-ar fi contra integrării europene. Vrea doar să umble puțin la acordul de asociere. Nu este exclus să-i treacă dorința, dacă europenii se vor opune categoric, iar miza va fi una concretă și materială.

            Un asemenea scenariu este și el fezabil. Marea provocare va veni, însă, de la partajarea funcțiilor. Este greu de imaginat cum comuniștii vor susține candidatura lui Iurie Leancă la șefia guvernului. Ne putem trezi cu un guvern ”tehnocrat”, sub controlul strict al oligarhilor, care de acum vor fi trei. Nu trebuie să excludem nici revenirea lui Vladimir Nicolaevici la Preșidenție.

            Conform acestui scenariu totu-i posibil, inclusiv, criza politică și anticipatele.

        Scenariul 3 – ”Anticipate”. Forțele care optează pentru vectorul estic acumulează destul de multe voturi. Cum menționam și cu altă ocazie, meritul nu va fi atât a partidelor pro-ruse, cât a celor care și-au asumat responsabilitatea guvernării după 2009. Cunoscând simpatiile comuniștilor pentru Rusia, PCRM formează o coaliție, anume, cu promotorii Uniunii Vamale. Își aleg Președintele Parlamentului. Purced la alegerea prim-ministrului. Aici poate interveni Președintele Nicolae Timofti. Constituția Republicii Moldova, articolul 98 stipulează că după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Evident că Nicolae Timofti îl va propune pe Iurie Leancă. Nimeni nu va ceda.

            Criză politică este iminentă. Soluția - alegerile anticipate.

          Scenariul 4 – ”S.F.”. Pe ultima sută de metri pe listele unui partid proeuropen (PLR, PAD, PPM) se regăsesc mai multe persoane notorii care acaparează masiv din bazinul indecișilor. Astfel devin viabile contururile unei noi alianțe proeuropene.

            Subiectul dat apare periodic în discuțiile din spațiul public. Dar rămâne  doar un scenariu ipotetic și puțin probabil să depășească acest cadru. 

            Îmi imaginez cum la apariția acestui proiect, unii lideri din actualele partide aflate la putere, comandă ortacilor să-i sfâșie. Să-i devoreze din fașă. O vor face dintr-un instinct. Unul primar. Fără să-și dea seama că anume varianta dată poate fi unica salvatoare, chiar, și pentru ei. Dacă ar ține cu adevărat la parcursul european, mai mult decât la propriile orgolii, din contra, ar susține, ba chiar ar sprijini prin toate mijloacele apariția unei asemenea forțe. O forță reală. Credibilă. Nu proiect de buzunar.

            Prognoze. Deocamdată presimțire rămân pesimiste. Cei trei, V. Filat, V. Plahotniuc și M. Ghimpu nu vor ceda. Apropo, liderul neformal al PD-ului ar putea-o face fără mare stres. Aflarea în culisele politicii nu-l sperie. Are experiență. Ceilalți doi se vor opune. Vor încerca să ne convingă că fără ei „globul Moldovei” s-ar opri. Una cu alta, la modul real vor putea fi aplicate scenariul 2 sau 3.

            Puține motive de bucurie. Din patru scenarii identificate cele optimiste par ireale sau rămân imaginare. Celelalte două ne duc direct sau indirect în anticipate.

            Porția de optimism. Așteptăm data de 23 noiembrie. Până atunci listele mai pot fi modificate. Mai știi? Speranța moare ultima.

            O altă doză de optimism vine de la secțiile de votare pentru alegerea președintelui României de pe teritoriul Republicii Moldova. Nu ne vom referi la faptul cu cine au votat românii basarabeni. Facem abstracţie şi de proasta organizare, care se invocă, de la secţiile de votare din consulatele României. Vom constata doar că pentru a-și exprima opțiunea oamenii au stat în rând patru ore și mai mult. Încă nu e totul pierdut.   

03.11.2014