marți, 6 septembrie 2016

Îmbulzeala de la prezidențiale. Scopuri și mize în decorul electoral.

           În scurt timp, va demara campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016. Atât partidele de la guvernare, cât și partidele din opoziție și-au nominalizat favoriții. Protagoniști scrutinului fac ultimele „încălziri” înainte de start. Vom avea și candidați independenți. Cred că aceștia vor reuși să adune semnăturile necesare. Staff-urile lucrează de zor la programele electorale și la colectarea semnăturilor. Deși înghesuiala la președinție este mare, pretendenți reali sunt doar câțiva. Oricum, există suspansul și asta face spectacolul interesant. Dar, după ce totul se va termina și decorurile vor fi scoase, cu ce ne vom alege noi? Asta-i întrebarea. Să analizăm scopurile și mizele aspiranților la președinție, dar, mai ales, pe ale celor din culise!...
            Dacă luăm ca reper poziționarea candidaților, dar și a partidelor din spatele acestora în ultimele sondaje, putem identifica anumiţi candidați care pot câștiga sau influența rezultatul final. Pentru început, operăm cu o listă mai lungă, la care urmează să revenim mai târziu. Din sondaje, analize și pronosticuri, principalii candidați sunt: Igor Dodon (PSRM), Dumitru Ciubașenco (PN), Marian Lupu (PD), Andrei Năstase (PDA), Maia Sandu (PAS), Iurie Leancă (PPEM), Mihai Ghimpu (PL). Am plasat candidații pe un eșichier politic imaginar, de la stânga spre dreapta, conștientizând relativitatea acestei clasificări într-o situaţie în care este vorba de partidele sau de liderii politici de la noi. O primă surpriză în ajun de campanie a furnizat-o liderul PCRM, Vladimir Voronin, care a vorbit despre intenția partidului de a boicota alegerile. Posibil să avem și alte surprize, de aceea asupra candidaților și șanselor vom reveni după data de 9 septembrie, când se va consuma termenul de înaintare a candidaților.         
            Temele majore ale campaniei, după cum menționam într-un text anterior, vor fi două: corupția și vectorul geopolitic. Tema corupției va fi abordată atât de formațiunile de la guvernare, cât și de cele din opoziție. După cum arată ultimele dezvăluiri din spațiul public, învinuirile de corupție planează atât asupra reprezentanților guvernării, cât și asupra candidaților din opoziție sau a forțelor care stau în spatele acestora. De aceea, opoziția va învinui guvernarea de corupție, iar guvernarea, la rândul său, se va poziționa drept luptător activ împotriva corupției, aducând dovezi de implicare în acte de corupție a oponenților săi. Arestul și extrădarea lui Veaceslav Platon par că nu intră în planurile unor reprezentanți ai opoziției. Guvernarea va utiliza toate resursele care-i stau la îndemână pentru a-și discredita oponenții. Probabil, vor apărea noi figuranți în dosarele legate de spălare de bani și de furtul miliardului. Schelete în dulap, la sigur, sunt suficiente. Va fi interesant...
            Cea de-a doua temă, vectorul geopolitic, a fost prezentă în toate campaniile electorale din Republica Moldova. Campania pentru alegerile prezidențiale din 2016 nu va fi o excepție. Ultimul studiu sociologic, realizat de IMAS, vine să confirme faptul că clivajul geopolitic este unul care continuă să determine rezultatele alegerilor din Republica Moldova. Mergem spre Vest, către Uniunea Europeană, prin aplicarea prevederilor Acordului de Asociere, sau revenim în spațiul estic, în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan? După 25 de ani de independență, societatea încă rămâne polarizată în probleme de suveranitate, istorie, limbă.
            Putem identifica mai multe cauze care condiționează perpetuarea factorului geopolitic în alegerile din Republica Moldova. Principala ține, totuși, de dezvoltarea social-economică a țării. Nivelul de trai, foarte jos, care a persistat de la proclamarea independenți încoace, a alimentat tendințele de idealizare a trecutul sovietic. Opțiunea pentru revenirea în spațiul din Est este susținută de către nostalgici care, la rândul lor, pot fi împărțiți în două grupuri: cei care au fost de la început împotriva dizolvării URSS și cei decepţionaţi de mersul și de rezultatele reformelor. Tabăra nostalgicilor, de-a lungul timpului, a fost completată de fosta nomenclatură sovietică, de reprezentanții minorităților naționale și ai diferitor etnii conlocuitoare, precum și de cetățenii nemulțumiți de starea materială și de perspectivele incerte. Aceștia își doresc o mai mare apropiere de Rusia ca urmașă directă a defunctei URSS. Spiritul prorusesc este întreținut masiv de către propaganda din mass-media ruse, care a acaparat, conform unor analize, circa 80 la sută din spațiul informațional dintre Nistru și Prut. Acesta a reușit să compenseze din plin eșecurile Rusiei în politica externă, mai ales după anexarea Crimeii și provocarea conflictului din sud-estul Ucrainei. Toți aceștia constituie electoratul de bază al PSRM, PN și, parțial, PCRM. Apropo, boicotarea de către comuniști a scrutinului prezidențial sporește substanțial șansele lui Igor Dodon și, parțial, pe cele ale lui Marian Lupu. Conform ultimelor sondaje, bazinul electoral pro-rus îl constituie peste 40 la sută din cetățenii Republicii Moldova. Trebuie să recunoaștem: este un procent foarte mare, dacă ținem cont de situația internă precară din Rusia, la ora actuală, precum și criza de imagine pe arena internațională, prin care trece Kremlinul.
            Celălalt grup îl constituie adepții integrării europene. Aceștia, de regulă, sunt din rândurile intelectualității autohtone, ale tineretului și populației active. O parte dintre aceștia, nemulţumiți de tărăgănarea reformelor, în lipsa schimbărilor în bine și a perspectivelor în ţară, au luat calea migrației. Nucleul dur al adepților integrării europene îl constituie unioniști. Aceștia văd în unirea cu România cea mai scurtă cale de aderare la Uniunea Europeană. Unirea e un deziderat care a cunoscut perioade de fluxuri și refluxuri. După apogeul trăit la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, unionismul a cunoscut un declin pe timpul guvernării comuniste. Acum suntem martorii unei creșteri a opțiunilor unioniste, parțial și din cauza situației precare în care se află societatea din Republica Moldova. Ultimele sondaje ne arată o creștere a adepților unirii, însă nu atât de mare, după cum se vehicula în unele declarații. Subiectul unirii a fost relansat, cu o intensitate și mai mare, inclusiv prin reacțiile la afirmațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit. Declarațiile ambasadorului american trebuie analizate într-un context mai larg; acum vom constata doar că problema unirii a fost readusă la ordinea zilei cu o nouă intensitate și, fără îndoială, va fi un subiect de campanie electorală. Unii vor încerca să pescuiască voturi printre adepții unirii, alții – printre oponenții acestora.
            Dacă încercăm să analizăm poziționarea concurenților la președinție, vedem niște lucruri stranii de tot. Unele partide, la prima vedere proeuropene, se pronunță pentru alegeri anticipate. Aici mă refer la PLDM, PAS și PDA. Anticipatele erau cerința principală a majorității din conducerea acestor partide și acum un an, când erau uniți prin protestele Platformei Civice DA, chiar dacă PAS și PDA aveau să fie înregistrate ceva mai târziu în calitate de formațiuni politice. Toate sondajele și analizele realizate acreditau, atunci, partidele pro-ruse - PSRM și PN – drept învingători detașați ai unor posibile alegeri parlamentare anticipate. Paradoxul constă în faptul că, insistând cu anticipatele, partidele „proeuropene” aduceau, de fapt la guvernare partidele pro-ruse, de aceea și ghilimelele de rigoare. Acum, candidații la președinție din partea PSRM, PN, PDA, PAS nu ascund că unul dintre obiectivele principale, odată ajunși în funcția mult râvnită, este provocarea anticipatele. Celelalte partide - PD, PL, PPEM – optează pentru o continuare a proceselor începute după instalarea guvernului Filip și anume: concentrarea pe implementarea prevederilor Acordului de Asociere.
            După cum vedem, alegerile parlamentare anticipate sunt un deziderat care unește atât tabăra pro-rusă, cât și o parte din cei care se declară proeuropeni. Stranie, poziția ocupată de aceste partide „pro-europene”, atâta timp cât rezultatul anticipatelor rămâne incert, iar, pe cale de consecinţă, și parcursul european al țării. Probabil, în opțiunea pentru anticipate a partidelor declarate proeuropene prevalează interesul de grup și anume încercarea de a schimba guvernarea pentru a influența procesul de investigație a furtului miliardului și, legat de acesta, procesul de judecată în cazul fostului premier Filat. Iar, mai nou, posibilele dezvăluiri, odată cu demararea unui nou proces de judecată, deschis, acum, în cazul lui Veaceslav Platon.
            Nu a rămas mult timp până la startul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Subiecții politici continuă să furnizeze mai multă politică decât sunt în stare cetăţenii să proceseze. Cresc turaţiile mecanismelor de manipulare. Este important să urmărim atent care sunt adevăratele scopuri și mize ale candidaților, dar și ale partidelor și grupurilor de interese din spatele acestora. Totul abia începe. Să rămânem cu ochii pe politicienii, care ne asigură cu avânt că ne vor binele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Moldova și prietenii ei (Fabrika, 18.04.2018)

https://www.publika.md/emisiuni/fabrika_411_video_5056754.html#gallery