În scurt timp, va demara campania electorală pentru alegerile prezidențiale
din 30 octombrie 2016. Atât partidele de la guvernare, cât și partidele din
opoziție și-au nominalizat favoriții. Protagoniști scrutinului fac ultimele
„încălziri” înainte de start. Vom avea și candidați independenți. Cred că
aceștia vor reuși să adune semnăturile necesare. Staff-urile lucrează de zor la
programele electorale și la colectarea semnăturilor. Deși înghesuiala la
președinție este mare, pretendenți reali sunt doar câțiva. Oricum, există
suspansul și asta face spectacolul interesant. Dar, după ce totul se va termina
și decorurile vor fi scoase, cu ce ne vom alege noi? Asta-i întrebarea. Să
analizăm scopurile și mizele aspiranților la președinție, dar, mai ales, pe ale
celor din culise!...
Dacă luăm ca reper
poziționarea candidaților, dar și a partidelor din spatele acestora în ultimele
sondaje, putem identifica anumiţi candidați care pot câștiga sau influența
rezultatul final. Pentru început, operăm cu o listă mai lungă, la care urmează
să revenim mai târziu. Din sondaje, analize și pronosticuri, principalii
candidați sunt: Igor Dodon (PSRM), Dumitru Ciubașenco (PN), Marian Lupu (PD),
Andrei Năstase (PDA), Maia Sandu (PAS), Iurie Leancă (PPEM), Mihai Ghimpu (PL).
Am plasat candidații pe un eșichier politic imaginar, de la stânga spre
dreapta, conștientizând relativitatea acestei clasificări într-o situaţie în
care este vorba de partidele sau de liderii politici de la noi. O primă
surpriză în ajun de campanie a furnizat-o liderul PCRM, Vladimir Voronin, care
a vorbit despre intenția partidului de a boicota alegerile. Posibil să avem și
alte surprize, de aceea asupra candidaților și șanselor vom reveni după data de
9 septembrie, când se va consuma termenul de înaintare a candidaților.
Temele majore ale
campaniei, după cum menționam într-un text anterior, vor fi două: corupția și
vectorul geopolitic. Tema corupției va fi abordată atât de formațiunile de la
guvernare, cât și de cele din opoziție. După cum arată ultimele dezvăluiri din
spațiul public, învinuirile de corupție planează atât asupra reprezentanților
guvernării, cât și asupra candidaților din opoziție sau a forțelor care stau în
spatele acestora. De aceea, opoziția va învinui guvernarea de corupție, iar
guvernarea, la rândul său, se va poziționa drept luptător activ împotriva
corupției, aducând dovezi de implicare în acte de corupție a oponenților săi.
Arestul și extrădarea lui Veaceslav Platon par că nu intră în planurile unor
reprezentanți ai opoziției. Guvernarea va utiliza toate resursele care-i stau
la îndemână pentru a-și discredita oponenții. Probabil, vor apărea noi
figuranți în dosarele legate de spălare de bani și de furtul miliardului.
Schelete în dulap, la sigur, sunt suficiente. Va fi interesant...
Cea de-a doua temă,
vectorul geopolitic, a fost prezentă în toate campaniile electorale din
Republica Moldova. Campania pentru alegerile prezidențiale din 2016 nu va fi o
excepție. Ultimul studiu sociologic, realizat de IMAS, vine să confirme faptul
că clivajul geopolitic este unul care continuă să determine rezultatele
alegerilor din Republica Moldova. Mergem spre Vest, către Uniunea Europeană,
prin aplicarea prevederilor Acordului de Asociere, sau revenim în spațiul
estic, în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan? După 25 de ani de
independență, societatea încă rămâne polarizată în probleme de suveranitate,
istorie, limbă.
Putem identifica mai multe
cauze care condiționează perpetuarea factorului geopolitic în alegerile din
Republica Moldova. Principala ține, totuși, de dezvoltarea social-economică a
țării. Nivelul de trai, foarte jos, care a persistat de la proclamarea
independenți încoace, a alimentat tendințele de idealizare a trecutul sovietic.
Opțiunea pentru revenirea în spațiul din Est este susținută de către nostalgici
care, la rândul lor, pot fi împărțiți în două grupuri: cei care au fost de la
început împotriva dizolvării URSS și cei decepţionaţi de mersul și de
rezultatele reformelor. Tabăra nostalgicilor, de-a lungul timpului, a fost
completată de fosta nomenclatură sovietică, de reprezentanții minorităților
naționale și ai diferitor etnii conlocuitoare, precum și de cetățenii
nemulțumiți de starea materială și de perspectivele incerte. Aceștia își doresc
o mai mare apropiere de Rusia ca urmașă directă a defunctei URSS. Spiritul
prorusesc este întreținut masiv de către propaganda din mass-media ruse, care a
acaparat, conform unor analize, circa 80 la sută din spațiul informațional
dintre Nistru și Prut. Acesta a reușit să compenseze din plin eșecurile Rusiei
în politica externă, mai ales după anexarea Crimeii și provocarea conflictului
din sud-estul Ucrainei. Toți aceștia constituie electoratul de bază al PSRM, PN
și, parțial, PCRM. Apropo, boicotarea de către comuniști a scrutinului
prezidențial sporește substanțial șansele lui Igor Dodon și, parțial, pe cele
ale lui Marian Lupu. Conform ultimelor sondaje, bazinul electoral pro-rus îl
constituie peste 40 la sută din cetățenii Republicii Moldova. Trebuie să
recunoaștem: este un procent foarte mare, dacă ținem cont de situația internă
precară din Rusia, la ora actuală, precum și criza de imagine pe arena
internațională, prin care trece Kremlinul.
Celălalt grup îl
constituie adepții integrării europene. Aceștia, de regulă, sunt din rândurile
intelectualității autohtone, ale tineretului și populației active. O parte
dintre aceștia, nemulţumiți de tărăgănarea reformelor, în lipsa schimbărilor în
bine și a perspectivelor în ţară, au luat calea migrației. Nucleul dur al
adepților integrării europene îl constituie unioniști. Aceștia văd în unirea cu
România cea mai scurtă cale de aderare la Uniunea Europeană. Unirea e un
deziderat care a cunoscut perioade de fluxuri și refluxuri. După apogeul trăit
la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, unionismul a cunoscut un declin pe
timpul guvernării comuniste. Acum suntem martorii unei creșteri a opțiunilor
unioniste, parțial și din cauza situației precare în care se află societatea
din Republica Moldova. Ultimele sondaje ne arată o creștere a adepților unirii,
însă nu atât de mare, după cum se vehicula în unele declarații. Subiectul
unirii a fost relansat, cu o intensitate și mai mare, inclusiv prin reacțiile
la afirmațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit. Declarațiile
ambasadorului american trebuie analizate într-un context mai larg; acum vom
constata doar că problema unirii a fost readusă la ordinea zilei cu o nouă
intensitate și, fără îndoială, va fi un subiect de campanie electorală. Unii
vor încerca să pescuiască voturi printre adepții unirii, alții – printre
oponenții acestora.
Dacă încercăm să analizăm
poziționarea concurenților la președinție, vedem niște lucruri stranii de tot.
Unele partide, la prima vedere proeuropene, se pronunță pentru alegeri
anticipate. Aici mă refer la PLDM, PAS și PDA. Anticipatele erau cerința
principală a majorității din conducerea acestor partide și acum un an, când
erau uniți prin protestele Platformei Civice DA, chiar dacă PAS și PDA aveau să
fie înregistrate ceva mai târziu în calitate de formațiuni politice. Toate
sondajele și analizele realizate acreditau, atunci, partidele pro-ruse - PSRM
și PN – drept învingători detașați ai unor posibile alegeri parlamentare
anticipate. Paradoxul constă în faptul că, insistând cu anticipatele, partidele
„proeuropene” aduceau, de fapt la guvernare partidele pro-ruse, de aceea și
ghilimelele de rigoare. Acum, candidații la președinție din partea PSRM, PN,
PDA, PAS nu ascund că unul dintre obiectivele principale, odată ajunși în
funcția mult râvnită, este provocarea anticipatele. Celelalte partide - PD, PL,
PPEM – optează pentru o continuare a proceselor începute după instalarea
guvernului Filip și anume: concentrarea pe implementarea prevederilor Acordului
de Asociere.
După cum vedem, alegerile
parlamentare anticipate sunt un deziderat care unește atât tabăra pro-rusă, cât
și o parte din cei care se declară proeuropeni. Stranie, poziția ocupată de
aceste partide „pro-europene”, atâta timp cât rezultatul anticipatelor rămâne
incert, iar, pe cale de consecinţă, și parcursul european al țării. Probabil,
în opțiunea pentru anticipate a partidelor declarate proeuropene prevalează
interesul de grup și anume încercarea de a schimba guvernarea pentru a
influența procesul de investigație a furtului miliardului și, legat de acesta,
procesul de judecată în cazul fostului premier Filat. Iar, mai nou, posibilele
dezvăluiri, odată cu demararea unui nou proces de judecată, deschis, acum, în
cazul lui Veaceslav Platon.
Nu a rămas mult timp până
la startul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Subiecții
politici continuă să furnizeze mai multă politică decât sunt în stare cetăţenii
să proceseze. Cresc turaţiile mecanismelor de manipulare. Este important să
urmărim atent care sunt adevăratele scopuri și mize ale candidaților, dar și
ale partidelor și grupurilor de interese din spatele acestora. Totul abia
începe. Să rămânem cu ochii pe politicienii, care ne asigură cu avânt că ne vor
binele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu