Patimile după sistemul electoral

Asistăm la o polemică pătimașă ce zi de zi crește în turații cu privire la modificarea sistemul electoral. Opiniile se împart: unii spun că trebuie păstrată actuala stare de lucruri, alții optează pentru modificarea sistemului electoral existent. Problema nu este simplă sau una inventată. Sistemul electoral reprezintă un mecanism pentru transformarea votului cetățenilor în demnități publice. Într-o democrație, faptul „pe cine alegem?” depinde în mare măsură de „cum alegem?”, în sens de mecanism (sistem). Reieșind din realitățile noastre, se dovedește nu mai puțin important și răspunsul la întrebarea: cum putem, în mod eficient, în perioada dintre alegeri, să-i responsabilizăm pe cei aleșii? Practica ne dovedește că modificarea sistemelor electorale sfârșește prin adoptarea modelului care îi avantajează la momentul respectiv pe cei angajați în schimbare. Republica Moldova nu este o excepție.

Deși, efectiv, nu a fost aplicat niciodată de la adoptarea Constituției, sistemul mixt, că în jurul lui se încing spiritele, deja își are și la noi propria istorie. De-a lungul timpului, dar mai ales în ultimii ani, schimbarea sistemului electoral a servit partidelor noastre drept temă pentru campaniile politice, motiv de constituire și rupere a înțelegerilor politice, subiect de speculații, șantaj și chiar țeapă pe care și-au tras-o reciproc politicienii. Pe scurt, toată istoria legată de promovarea, aprobarea și apoi abrogarea sistemului electoral mixt este relevantă relativ la cum s-a făcut și se mai face politică în Republica Moldova.

Primii care și-au dorit un sistem electoral mixt au fost cei de la PLDM, care, încă prin 2008 au lansat iniţiativa privind alegerea președintelui țării prin vot direct şi trecerea la sistemul mixt de alegere a Parlamentului. Pe la sfârșitul anului 2011- începutul lui 2012, PDM a promovat intens votul uninominal, ca mai apoi să vină cu un proiect de lege privind reformarea sistemului de alegere a deputaţilor prin introducerea sistemului mixt de alegere a parlamentarilor. La 19 aprilie 2013, cu 63 de voturi ale deputaților democrați, liberal-democrați și liberal-reformatori, Parlamentul adoptase,  în lectură finală, proiectul de lege privind implementarea sistemului electoral mixt. Astfel, 51 de deputaţi din cei 101 urmau să fie aleşi în baza listelor de partid, iar alţii 50 de parlamentari – în baza circumscripţiilor uninominale. Dar, în doar două săptămâni liberal-democrații se răzgândesc și, împreună cu deputații comuniști, și-au abrogat propria hotărâre cu privire la introducerea sistemului electoral mixt, pe motiv că „a fost adoptat în grabă și încalcă drepturile constituționale ale cetățenilor de a participa la alegeri și de a fi aleși”.

În realitate, cauza adevărată, se pare, fusese alta. Pe data de 22 aprilie 2013, ca răspuns la sesizarea Partidului Liberal privind interpretarea unor articole din Constituția Republicii Moldova, care reglementează demisia Guvernului ca urmare a exprimării votului de neîncredere (a adoptării unei moţiuni de cenzură) de către Parlament, Curtea Constituțională adoptă o hotărâre în care se stipulează că „Prim-ministrul unui Guvern demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie este incompatibil cu exercitarea funcţiei şi se află în imposibilitate definitivă de a continua exercitarea mandatului”. Decizia Curții îl viza în mod direct pe liderul de atunci al PLDM. Amintim că, printr-o hotărâre din 5 martie 2013, Parlamentul şi-a exprimat votul de neîncredere pentru Guvernul Republicii Moldova (moţiune de cenzură), Guvern condus de către prim-ministrul Vladimir Filat. Neîncrederea faţă de Guvern a fost exprimată, în principal, în baza suspiciunilor de corupţie şi a altor fapte conexe. Moțiunea a trecut cu voturile a 54 de deputaţi, inclusiv 34 din partea Partidului Comuniştilor, 15 - din partea Partidului Democrat, 3 - din partea grupului socialiştilor şi doi deputaţi independenţi.

Cu toate acestea, pe 10 aprilie 2013, preşedintele Republicii Moldova îl desemnează pe Vladimir Filat în calitate de candidat pentru funcţia de prim-ministru, fiind autorizat să întocmească programul de activitate şi lista Guvernului şi să le prezinte Parlamentului spre examinare, iar pe 19 aprilie 2013 deputații PLDM, după cum știm votează un nou sistem electoral, cel mixt.

Asta ne face să bănuim că între PLDM și PDM avuse loc o înțelegere prin care votul pentru schimbarea sistemului electoral era condiționat de restabilirea președintelui PLDM în fruntea guvernului. Pe lângă sistemul electoral mixt, deputații mai votaseră numirea procurorului general, inamovibilitatea directorului CNA. De acea decizia Curții Constituționale din 22 aprilie 2013 picase pe neașteptate pentru Vlad Filat care, în declarațiile sale publice, a lăsat să se înțeleagă că decizia CC ar fi fost influențată de către conducerea PDM. Supărați pe democrați, deputații PLDM, împreună cu parlamentarii comuniști, la 3 mai 2013, au abrogat Legea privind sistemul electoral mixt. Mai mult ca atât, în aceeași componență s-a votat și majorarea pragului electoral pentru partidele politice de la 4% - la 6%. De majorarea pragului electoral era mai mult interesat Vladimir Voronin, pentru a descuraja dezintegrarea PCRM-ului și lipsirea de șanse de accedere în Parlament a transfugilor politici din Partidul Comuniștilor, printre care era și actualul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon.  Deputatul Mihai Godea a contestat la Curtea Constituțională abrogarea sistemului mixt şi modificările la legislaţia electorală, votate de PCRM și PLDM, dar sesizarea sa din 14 mai 2013 a fost respinsă. Astfel încercarea de introducere a sistemului electoral mixt în anul 2013 eșuase.

Un timp, despre schimbarea sistemului electoral nu s-a vorbit nimic. Mai ales că anul 2014 a fost unul electoral, perioadă în care, conform recomandărilor Comisiei de la Veneția, sistemul electoral nu poate fi modificat. Așa că ultimele alegeri parlamentare au avut loc după sistemul proporțional cu o singură circumscripție și cu liste blocate. A urmat anul 2015, marcat de criza bancară, însoțit de lungi și anevoioase discuții de desemnare și apoi de demitere rapidă a două guverne. Abia în prima jumătate a lui 2016, mersul lucrurilor în țară a început să dea semne de stabilizare, astfel încât a fost posibilă revenirea la discuțiile cu privire la modificarea sistemului electoral.

Asupra avantajelor evidente, dar și a lacunelor pe care le ascund sistemele electorale vom mai reveni. Până una alta, observăm cum zi de zi cresc în intensitate patimile legate de sistemul electoral: îl păstrăm sau îl modificăm? Părțile interesate apasă tot mai mult pe accelerator, deși pârghia de viteză nu este cuplată. Deocamdată!

(Publicat pe Deschide.md, 21.02.2017)