Stratagemele campaniei

             De la o vreme, foarte multă lume este preocupată de ce se întâmplă în PCRM. Comentatori și analişti se dau cu părerea despre ce văd, știu sau intuiesc. Lucru firesc, odată ce vine vorba de un partid care scrutine la rând reușește să capteze doleanţele unei mari părţi a electoratului.

Majoritatea opiniilor pornesc de la faptul că, lucrurile sunt la vedere și ne rămâne doar să le interpretăm și comentăm. Se exploatează şi unele stereotipuri mai noi despre cumpăratul şi vândutul politicienilor.

Propun să privim evenimentele şi dintr-o altă perspectivă. O ipoteză ce face abstracţie de aparenţe, fără informaţii suplimentare şi care se bazează doar pe intuiţie. Un posibil scenariu. Un joc al minţii.  Luaţi-o drept pe o provocare, dacă vreţi.

            Context. Principalele partide sunt deja în campanie electorală. Se testează temele, se inventariază resursele, se monitorizează adversarii, se identifică ţintele. După stabilirea datei de desfășurare a scrutinului parlamentar, campania creşte în intensitate. Lupta pentru alegători intră într-o nouă fază.

            PCRM în calitatea sa de principal partid de opoziție încearcă să stoarcă beneficii electorale din toate eșecurile guvernărilor de după 2009. Comuniştii, la un moment dat, au înțeles că nici nu este nevoie să facă mare lucru. Electoratul va veni singur. O confirmă și sondajele. Cu toate acestea, există marea probabilitate ca PCRM nu va reuși de unul singur să obțină majoritatea parlamentară. În coaliție comuniștii nu vor, dar probabil nici nu pot să guverneze. Îi paște soarta unei permanente opoziții, iar dacă pe dimensiunea europeană lucrurile vor merge bine, chiar, și inevitabila pierdere a electoratului. Pentru ei problema este una existenţială: acum sau niciodată!

            Dacă urmărim retorica formatorilor de opinie ancorați partidelor din arcul guvernamental, observăm că se merge pe promovarea mesajul răului cel mic. Adică câte lacune n-ar avea actualele partide aflate la putere, oricum, sunt mai buni decât comuniștii. O fi! Pe de altă parte, unii alegători care au votat actualele partide de la guvernare și sunt dezamăgiți, ar fi gata să voteze opoziția, dar cel mai mult îi deranjează la comuniști mesajul antieuropean.

Stratageme. Înțelegând aceasta comuniștii recurg la o stratagemă electorală. Se improvizează o dezbinare în cadrul partidului. Acum îl vedem pe liderul de partid, V. Voronin optând pentru vectorul european al ţării, care ar necesita doar unele corecţii. O altă parte a conducerii PCRM având nume grele, precum M. Tcaciuc, I. Muntean, O. Petrenco, chipurile, s-ar opune, rămânând fideli aderării la Uniunea Vamală. De toate pentru toți! Intraţi şi ne votaţi!

Rebelii rămân în partid și au rolul de-a păstra electoratul tradiţional pentru a nu-i scăpa la I. Dodon, R. Usatâi și alții. O altă parte a partidului, grupați în jurul preşedintelui V. Voronin vor avea scopul de-ai absorbi de eurointegriștii nemulţumiţi de actuala guvernare. De aceea nimeni nu a părăsit partidul comuniştilor, iar pe lista electorală a PCRM se vor regăsi atât unii cât și alții. Pentru opinia publică aceasta va fi interpretată drept o manifestare a democrației de partid.

            La întrebarea de ce au procedat anume astfel, avându-se în vedre poziţia separată a unora şi pedeapsa care a urmat din partea celorlalţi, exponenţii ambelor tabere din cadrul PCRM au un singur răspuns: în scopuri electorale. De data aceasta, cred că, nu trișează.

               De aceea, consider premature prohodurile la adresa PCRM. Nu mor câinii când vor caii, vorba unui ministru de pe malul Bâcului.