Votați-l pe Vitrius!

Votați-l pe Vitrius!

(”PR - ul negru” ca tehnologie politică)

Partidul comuniștilor a început campania electorală. Fapt constatat. Ultima conferință de presă a liderului V. Voronin ne-o confirmă, chiar dacă unii, victime ale propriilor obsesii, mai încercă disperaţi să caute cu lupa ”grăuntele constructiv”. Zădarnică ocupaţie. ”Este greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecată, atunci când ea nu se află acolo” - spunea Confucius. Mult mai evidente în acţiunile comuniştilor sunt preocupările pentru anticipate.

Daca-i campanie, atunci campanie să fie. Dar, ce fel de campanie electorală în ziua de astăzi fără manipulare? Mai ales, când arsenalul noilor tehnologii comunicaționale este atât de variat. Ar fi şi păcat, cred unii, atunci când te pricepi la ele, mai ales că nu o dată le-ai aplicat. Adevărat, în opoziție e mai complicat, dar se poate. Dorință să fie.

”Votați-l pe Vitrius, pentru el votează toți golanii”, inscripția din Roma antică, descoperită în timpul unor vestigii arheologice, reprezintă o perlă de „PR negru”. Serveşte până în ziua de astăzi drept mostră de publicitate manipulativă.

Deşi fenomenul are o vechime milenară, termenul „PR negru” este unul mai degrabă publicistic decât ştiinţific, ajuns la noi din limba rusă - „чёрный пиар”. „PR-ul negru” reprezintă un procedeu cu caracter manipulator. Este plasat în domeniul comunicării drept o modalitate de specifică de elaborare şi transmitere a informaţiei cu conotaţie negativă. Ca regulă, tehnica „PR-ul negru” nu presupune utilizarea propriilor canale de transmitere a mesajului. Pentru o mai mare credibilitate, în acest scop, sunt folosite mijloacele mass-media existente. Informaţia cu caracter compromiţător este plasată în câmpul informaţional tradiţional pentru a crea iluzia veridicităţii şi a imparţialităţii. Cu toate că, de fiecare dată, în spate, se află un comanditar, mijloacele mass-media o fac și în virtutea rolului care-l are de a informa cetăţenii.

Tehnologia „PR-ului negru” ca procedeu de transmitere a mesajului negativ, utilizat cu precădere în campaniile electorale, este una, relativ, sofisticată. Nu orice mesaj negativ este şi „PR negru”. Astăzi, în Occident circa 50% din eforturi în campaniile electorale sunt concentrate pe critica adversarului. Lucru firesc într-o democraţie. Între „campanie negativă” şi cea de „PR negru” este o diferenţă, şi una mare. Campania de „PR negru” presupune metode mult mai subtile şi rafinate.

Eficienţa de pe urma impactului plasării unei critici directe la adresa concurentului într-o campanie electorală este diminuată de faptul că, opinia publică este pregătită pentru dezvăluiri şocante caracteristice perioadei respective, atribuindu-le de cele mai dese ori o semnificaţie propagandistică. De aici şi efectul slab al negativului în campaniile politice din Republica Moldova.

Tehnologia „PR-ul negru” utilizează două nivele de percepţie a informaţiei. La suprafaţă noi suntem „pentru persoana X”, pe când la nivel mai profund suntem „contra persoanei X”, sau invers. Lipsa de suprapunere a conotaţiilor acestor două nivele şi creează fenomenul „PR-ului negru”. În cazul criticii sau al informaţiei cu caracter negativ ambele niveluri au aceeaşi conotaţie.

Variante clasice de „PR negru” aplicate, de exemplu, în Rusia de până la Putin: sunetele telefonice la miez de noapte cu rugămintea de a vota un anume candidat, demonstraţiile prostituatelor sau homosexualilor în susţinerea unui sau altui candidat. În realitate, de fiecare dată se urmăreşte discreditarea persoanei respective. La noi, cel mai des, la tehnica „PR-ului negru”, după cum arată practica, apelează tehnologii politici din tabăra comuniştilor.

O mostră de folosire a tehnologiei „PR-ului negru” poate fi publicarea înregistrării efectuate, chipurile, de un emisar de-a lui E. Şevciuc, candidatul creditat cu cele mai mari şanse în turul doi de scrutin prezidenţial din așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană.

Instrumentarul este unul adecvat şi efectul pare a fi pe măsura aşteptărilor. Prima impresie, cea de la suprafaţă, este că prin publicarea înregistrării respective iniţiatorii ar urmări discreditarea lui V. Voronin. În realitate, informaţia plasată are drept scop să trezească compătimirea cetăţenilor faţă de ex-preşedintele ţării, liderul PCRM, ca unul care, asemenea majorităţii populaţiei, se descurcă destul de greu sub aspect material.

În paralel, ca printre altele, se loveşte în M. Lupu şi V. Filat. Primul, că ar fi în dizgraţia Moscovei. Acesta are ca scop îndepărtarea de Partidul Democrat a electoratului prorus, care a emigrat de la comunişti odată cu M. Lupu sau pentru a-i descuraja pe cei ce au de gând s-o facă. Liderul PLDM-ist încearcă să fie compromis prin relaţiile cu cercurile oligarhice din Rusia.

Cel mai mult, în ajunul turului doi de alegeri din Transnistria, are de suferit imaginea lui E. Şevciuc. Este cunoscut că marea majoritate a electoratului din partea stângă a Nistrului taxează orice încercare de apropiere de Chişinău. Acţiunile lui E. Şevciuc pot fi apreciate de o parte bună a electoratului ca pe o trădare. În plus, foarte subtil se mai sugerează că el nu este susţinut de oficialităţile moscovite odată ce caută prin Chişinău calea de-a ajunge la inima Kremlinului.

Faptul că nu E. Şevciuc era favoritul Moscovei în turul întâi de alegeri poate servi un motiv de reflecţie pe tema de unde a fost inspirată această acţiune.

Tehnologia PR-lui negru îşi atinge obiectivele numai cu condiţia unei mediatizări intense. În acest caz este vorba de efectul rezonanţei, când evenimentul este menţinut în câmpul informaţional pe o perioadă îndelungată. Sarcină cu care s-a isprăvit de minune mass-media de pe ambele maluri ale Nistrului.