Poziţia unor membri ai societăţii civile asupra situaţiei politice din Republica Moldova

Poziţia unor membri ai societăţii civile

asupra situaţiei politice din Republica Moldova

Cei douăzeci de ani de independenţă au demonstrat că procesul de edificare a statului Republica Moldova decurge extrem de anevoios şi este departe de a fi împlinit. Conflictul transnistrean nesoluţionat, goana după cetăţenia altor state, exodul cetăţenilor sunt doar câteva simptome ale neîmplinirii proiectului de statalitate a Republicii Moldova.

În 2007 Republica Moldova a devenit ţară-vecină cu UE, iar în urma alegerilor parlamentare anticipate din 2009 şi 2010 a devenit posibilă crearea AIE-1 şi AIE-2. Cetăţenii Republicii Moldova s-au încadrat în procesele politice din 2009 – 2010 nu de dragul schimbării feţelor, demonstrate la canalele TV, ci dorind o schimbare reală a situaţiei în societate. Această doleanţă a cetăţeanului este susţinută de partenerii noştri pentru dezvoltare, fapt care pentru prima dată a conturat o perspectivă optimistă pentru societatea moldovenească.

Spre regret, astăzi suntem martori ai procesului de adâncire a crizei politice în Republica Moldova pe fundalul demoralizării şi creşterii tensiunilor interne în societate. Clasa politică din Republica Moldova, reprezentată de partidele parlamentare, se dovedeşte a fi incapabilă să aleagă Preşedintele Republicii Moldova, asigurând pe această cale condiţiile minime pentru o guvernare eficientă şi stabilă. În consecinţă, Republica Moldova se află în pragul falimentului total al aşteptărilor legate de parteneriatul cu UE.

Obligaţia constituţională de a alege Preşedintele revine tuturor membrilor Parlamentului. Situaţia alarmantă este cauzată de iresponsabilitatea totală a partidelor parlamentare, care au transformat problema alegerii şefului statului într-un târg ruşinos, bazat pe concurenţa orgoliilor şi intereselor obscure. Constatăm, în special după depăşirea problemei cvorumului de participare la alegerea şefului statului, că responsabilitatea politică principală pentru acest eşec îi revine AIE în ansamblu, care nu a reuşit să propună un candidat acceptabil pentru această funcţie.

Ideea de modificare a Constituţiei Republicii Moldova printr-un referendum, în baza unor principii nepopulare în societate, şi diametral opuse celor propuse pentru referendumul constituţional din 5 septembrie 2010, este prea riscantă, şi nu garantează depăşirea crizei politice actuale. Eventualul eşec al unui asemenea referendum va constitui o lovitură gravă la adresa statalităţii Republicii Moldova, va compromite noţiunile de democraţie şi orice perspectivă europeană pentru generaţia actuală.

Considerăm, că criza politică actuală urmează a fi depăşită prin separarea problemei alegerii Preşedintelui ţării de problema reformei constituţionale. Eventualul referendum în circumstanţele actuale va agrava instabilitatea instituţiilor democratice şi va periclita fundamentul constituţional al ţării.

Considerând că actuala criză politică necesită realizarea urgentă a următoarelor acţiuni, noi, membrii societăţii civile, cerem:

1. Reluarea procesului de alegere a şefului statului, iniţiat la 20 octombrie 2011 şi întrerupt contrar principiilor statului de drept;

2. Revenirea la ideea de modificare a Constituţiei în Parlamentul Republicii Moldova, în condiţiile stabilităţii politice asigurate după alegerea Preşedintelui ţării;

3. Organizarea urgentă a unei mese rotunde publice, cu participarea partidelor parlamentare şi a reprezentanţilor societăţii civile pentru discutarea criteriilor şi a candidaţilor la funcţia de Preşedinte; procesul de desemnare a candidaţilor trebuie să devină unul deschis, cu implicarea cât mai largă a cetăţenilor Republicii Moldova;

4. Organizarea dezbaterilor publice între eventualii candidaţi, pentru ca cel mai puternic să fie desemnat şi propus spre votare de către Parlament;

5. Deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova să-şi asume angajamentul moral de a renunţa la practicile destructive de comportament, în special - la boicotarea alegerii Preşedintelui ţării, aşa cum prevede Hotărîrea Curţii Constituţionale din 20.09.2011;

6. Partidele parlamentare să răspundă iniţiativelor cetăţeneşti în vederea depăşirii crizei politice şi morale, devenite o ameninţare reală pentru viitorul nostru comun.

Chişinău

20 ianuarie 2012

Semnatarii:

1. Dr. Arcadie Barbaroşie

2. Dr. Igor Boţan

3. Dr. Viorel Cibotaru

4. Oazu Nantoi

5. Revenco Eugen

6. Dr. Andrievschii Vitalii

7. Dr. Alexandru Solcan

Groapa animalelor sau câteva întrebări pentru M. Ghimpu şi PL.

Groapa animalelor sau câteva întrebări pentru M. Ghimpu şi PL.

Uimeşte insistenţa obsesivă cu care M. Ghimpu îşi sapă propria groapă, a PL- ului, dar şi a speranţelor în „adevărata schimbare”.

Câteva întrebări care îmi vin în minte acum pentru dl. M. Ghimpu şi adepţii PL:

Credeţi că în varianta de alegere al Preşedintelui cu 51 de voturi, în situaţia de astăzi, rolul PL-ui în elaborarea şi promovarea politicilor va creşte? Nu puteţi, cumva, cădea din ecuaţii?

Ce forţe politice mai degrabă se vor putea uni? Ce vă spun sondajele şi ultimele alegeri? De pe ce parte a eşichierului politic vor fi ele? Ce orientare geopolitică vor avea aceste forţe?

Dl. M. Ghimpu afirma recent la o televiziune, că aflarea la putere presupune posturi, care permit promovarea politicilor. De acord!
Dle. Ghimpu, de ce, atunci, aţi cedat funcţia care vă revine în conjunctura creată, cea de prim-vicepreşedinte al Parlamentului? Dar mai ales: Cui a-ţi cedat-o!?

Nu vă este teamă că o astfel de “schimbare până la capăt” va pune capăt schimbării?

În timp ce reflectaţi vă aduc un banc (puţin adaptat). Sper să vă ajute:

Într-o groapă săpată de vânători au nimerit Ursul, Lupul (care nu e Lupu), Mistreţul şi Vulpea.

Peste un timp vieţuitoarelor pădurii li s-a făcut foame. Au hotărât să fie sacrificat cineva.

În căutarea unei modalităţi cât mai democratice de selectare a victimei, le-a fost de folos o sticlă agăţată de blana (mâneca) Mistreţului.

Au decis să rotească sticla, care la oprire va indica personajul ce urma să fie devorat. La prima încercare sticla arată către Vulpe. Mistreţul sare ca ars, spunând că el nu poate admite ca buna sa prietenă şi cumătra Ursului să fie sacrificată.

Ursul şi Lupul, văzând ardoarea Mistreţului nu au stat să-şi pună mintea cu el. Au mai rotit sticla. De data aceasta ea indică spre Mistreţ.

Atunci Vulpea abia stăpânindu-şi bucuria face către el:

- Nu ce, dragă, ai rupt cuiul?!…

În aşteptarea lui Ţepeş

În aşteptarea lui Ţepeş.

Producem mai multă politică decât putem consuma! Este o parafrazare din Winston Churchill cu referinţă la istorie şi la Balcani, dar perfect valabilă pentru R. Moldova de la un timp încoace. Noua „găselniţă” de data aceasta susţinută de întreaga alianţă este referendumul constituţional cu privire la modificarea modalităţii de alegere a Preşedintelui ţării. De fapt, nu este nimic nou uimeşte graba cu care se încearcă promovarea unei reforme, care poate marca dezvoltarea politică a tarii pentru o perioadă îndelungată.

Să începem cu începutul. Recunosc, îmi trezeşte optimism faptul că se declară promovarea unui sistem parlamentar autentic şi funcţional în Republica Moldova. Consider că este un sistem mai adecvat condiţiilor şi realităţilor noastre. Adevărat, nu corespunde caracteristicilor culturii politice a populaţiei, dar în aceasta şi constă rolul elitelor, inclusiv celei politice de-a ridica nivelul de cultura a societăţii la înălţimea sarcinilor ce stau in faţă. Da, este un lucru anevoios, corect, este unul de durata, dar nu si imposibil. Acesta ar trebui să devină un obiectiv strategic al puterii de la Chişinău.

Ce avem în realitate? Întărirea parlamentarismului este văzut ca un mijloc de depăşire a crizei politice curente. Are loc o substituire a esenţialului cu secundarul, iar de aici şi pericolul discreditării unei idei foarte importante.

Indiscutabil, Constituţia Republicii Moldova necesită modificare. Pe cat de oportun este referendumul acum? – aceasta-i întrebarea.

Orice schimbare constituţională necesită un consens cât mai larg, astfel ca decizia să aibă legitimitate şi să nu fie una conjuncturală. Pentru aceasta modificările trebuie să fie precedate de discuţii cu implicarea întregii societăţi. Pentru aceasta este nevoie, în primul rând, de timp. Cu atât mai mult, că sunt necesare şi alte schimbări în Constituţiei. Dintre cele mai stringente fiind modificarea sistemului electoral, şi anume, trecerea la un sistem mixt pentru a încerca de a scoate politicul de sub influenţa intereselor oligarhice promovate prin intermediul partidelor politice.

Discuţiile sunt necesare fiindcă nici în cadrul celor care au venit cu idea unui referendum urgent nu este clar care vor fi noile prerogative ale Preşedintelui, Parlamentului şi a Executivului. Totul a fost în mare, mare grabă?

De unde atâta grabă? Care este cauza? Ea poartă un nume - Oazu Nantoi! El semnifică, de fapt, implicarea societăţii în soluţionarea unei probleme care s-a dovedit peste puterile actualei clase politice. Anume aici au identificat pericolul atât comuniştii, cât şi Alianţa. Imediat unii au pus pe tapet candidatura lui L. Talmaci, iar alţii - desfăşurarea unui referendum nepregătit. Primii au făcut-o pentru a ajunge acolo unde îşi doresc – anticipatele. Ceilalţi - din agonia oligarhilor pentru a se menţine la putere. De acea, ultimii nici nu au intrat în detalii, cu toate că se conştientiza că anume acolo se ascunde necuratul.

Matematic, şi nu numai, în Parlament sunt cele 62 de voturi constructive care permit alegerea Preşedintelui. Văzând bâlbâiala politicienilor şi jocul pe muchie de cuţit, de-a democraţia, iniţiat de ei, Oazu Nantoi, persoană publică cunoscută în ţară şi-a înaintat candidatura, susţinută de o mare parte a cetăţenilor care urmăresc derularea procesului politic de la noi. „Grupul Dodon” declară că, dacă Alianţa oferă 59 de voturi dlui Nantoi, atunci ei vin cu încă trei. Riscurile politice ale „grupului Dodon” sunt cu mult mai mari, dacă ţinem cont de potenţialul electorat al partidului socialiştilor.

Au prevalat, însă, interesele economice ale oligarhilor din Alianţă, de acea şi reacţiile respective la candidatura dlui O. Nantoi. Alianţa s-a făcut că plouă. Nici măcar nu au încercat să identifice o candidatură proprie, dar au apelat la mâneca dlui M. Ghimpu de unde au scos un as - cel al referendumului, unul urgent şi nepregătit.

Unele din posibilele riscuri ale referendumului:

1. Formula „51 de voturi” pentru alegerea preşedintelui, creează premiza mai multor variante de alianţe. Ca regulă, alianţele se stabilesc între partidele plasate alături pe eşichierul politic. Ţinând cont de opţiunile electoratului din R. Moldova, este uşor de prevăzut că ea va fi, mai degrabă, una de stânga şi geopolitic orientată spre Est.

2. Referendumul are toate şansele să nu treacă, din cel puţin două considerente. În primul rând, majoritatea covârşitoare a populaţiei vor să aleagă direct Preşedintele. În al doilea rând, cetăţenii nu mai au încredere în Alianţă. Predomină dezamăgirea şi deziluzia – cine va mai susţine o iniţiativă care vine din partea acestei Alianţe? Cum vor explica populaţiei că candidatura lui O. Nantoi nu este una bună pentru ţară şi de ce nu se discută, atunci, o altă candidatură? Probabil, se mizează pe lichidarea oricărui prag de participare.

Referendumul este necesar, dar nu şi oportun pentru moment!

O soluţie cu mult mai viabilă ar fi identificarea unei candidaturi şi alegerea Preşedintelui. Între timp pot fi iniţiate discuţiile în eventualitatea modificării Constituţiei ca peste trei ani, odată cu alegerile parlamentare ordinare să fie desfăşurat referendumul constituţional. Important este ca în timpul care a mai rămas să se purceadă în mod serios la realizarea obiectivelor ce se conţin în documentele de constituire ale Alianţei. Aici nu mă refer la prevederile secrete, desigur.

La omagierea lui M. Eminescu tot mai multă lume făcea referinţă la „Scrisoarea III” a marelui poet. Cetăţeanul disperat îl aşteaptă pe Vlad Ţepeş. Politicienii de la putere îi propun, în schimb, referendum constituţional. Băieţii cu barbă din opoziţie pregătesc ţepele.

Cineva va fi tras! Precis!

Posibil să fie, chiar, cetăţeanul simplu - acela care îl aşteptă pe Ţepeş.

A mai fost!