Astăzi, la modul real, soarta țării este în mâinile a câtorva persoane. Unii
au ajuns pe mapamondul puterii politice datorită proceselor democratice, alții fiind
produsul perioadei și a vremurilor prin care trecem. Președintele Nicolae
Timofti este unul din aceștia. Se regăsește pe olimpul politic de la Chișinău
grație formei rațional-legale de legitimare a puterii. Președintele este șeful
statului. Așa scrie în Constituție.
De Președintele țării depinde
acum, poate chiar în aceste clipe încotro va merge țara următorii patru ani. Am
fost unul din cei care au susținut investirea președintelui Nicolae Timofti. Opinie
pe care mi-am expus-o deschis în spațiul public. Multă lume îl contesta. Recunosc
nici nu știam, măcar, cum arată la față. Dar, am făcut-o din mai multe motive. Nu
personale și nici de ordin material.
Era evident că, țara nu
mai poate suporta nesfârșitele crize și confruntări politice. Speram că,
alegerea unui președinte va calma spiritele și țara se va pune pe treabă. Toți
de la președinte până la student și elev.
Credeam că, o persoană din
domeniul dreptului are capacitatea să discearnă și în probleme de politică.
Important era să se conducă atât de litera, cât și de spiritul legilor. Or,
problema statului de drept era și este una prioritară pentru noi. O știam nu
numai din teorie, dar și din practica noastră. De acea, mă gândeam că, este
binevenită o persoană din domeniu.
Mai vroiam cred că, un
judecător, care pe lângă faptul că și-a făcut faima de specialist competent, afirmându-se
și în calitate de promotor al valorilor naționale, își vă păstra în continuare
verticalitatea, onestitatea și simțul patriotic. De acea, ținând cont de
contextul creat credeam că Nicolae Timofti este o persoana acceptabilă pentru
moment. L-am susținut sincer și necondiționat. Nu am fost singurul.
Dar, s-o luăm pe rând. Mare
a fost dezamăgirea să constatăm după câțiva ani că, la modul serios pe treabă
s-au pus doar hoții. Și nu doar cei de buzunare. Hoți de la putere. Volens
nolens, Președintele statului, din oficiu, se face vinovat de toată debandada. Ba
mai mult, unora le-a prins și ordine. Putem, doar, să intuim pentru care merite.
Suntem unica țară în Europa unde hoților și rataților, cu atâta ușurință, li se
oferă cele mai înalte distincții de stat. Mă gândesc la cei care, chiar, și-au
meritat decorațiile. Avem eroii noștri în conflictul de pe Nistru, avem atâția
cetățeni deștepți, talentați, harnici și onești care, chiar, sunt vrednici de
toate onorurile de stat. Cum privesc ei, oare, la ce se întâmplă? Eu
m-ași simți umilit.
Dle Președinte Nicolae
Timofti, până acum nu ați râvnit, neapărat, să fiți cap de știre cum au făcut-o
alții. Cel puțin, în spațiul public nu v-ați străduit să vă faceți cu orice
preț vizibil. Unora asta le-a plăcut, altora mai puțin. Mulți își doreau un
președinte jucător. Era o chestie de deprindere. Noi știm, chiar, de unde vine
asta. Băieții v-au spus că funcția de Președinte nu este una politică. A-ți
luat-o pe bune. Poate, chiar, v-ați bucurat. Deși, Vă asigur, funcția Dumneavoastră
este cea mai politică din țară. Sunteți Președintele Republicii Moldova!
Dle Președinte Nicolae
Timofti, acum este timpul să vă reabilitați. Sunteți în fața unei dileme
istorice. Aveți șansa să rămâneți un
președinte care a schimbat în bine destinul acestei țări. Sau puteți să faceți
jocul oligarhilor și să vă complăceți în complimentele și laudele băieților din
prejmă. Sinceritatea lor ar fi bine s-o testați, totuși. De acord, ei vă garantează încă un termen la președinție.
Sunt sigur că, sunteți conștient de faptul că, odată cu acest confort personal
veți culege și dizgrația celor care vor veni, dar și a celor care au avut de pătimit.
Mă gândesc la buneii Dvoastră care, de altfel,
ca și buneii mei, fiind deportați au avut de suferit din partea unui
regim nedrept.
La moment, s-a creat
situația când orice nominalizare în afara de Iurie Leancă va pune numele
Dvoastră în rândul persoanelor detestate ale istoriei noastre mai mult sau mai
puțin recente. Este o chestie de principiu. Iurie Leancă, cu toate rezervele pe
care le avem față de această candidatură, cu toate criticele pe care le merită
pentru unele decizi de care se face responsabil, rămâne persoana cea mai
credibilă, atât în rândul cetățenilor, cât și a partenerilor europeni. Acceptând
să candideze pentru un nou mandat, ex-premierul Leancă își asumă o mare
responsabilitate. O face conștient. Știind cât de greu va fi.
Urmărind ultimele
declarații, ne dăm seama de faptul că sub presiunea evenimentelor, dar, vreau
să cred că, și a bunului simț Iurie Leancă a cedat. Poți să faci față unei
brute, doar dacă iești o brută.
Îndrăznesc să Vă sugerez
să înaintați candidatura dlui Iurie Leancă de câte ori va fi nevoie. Până la
epuizare. Constituția Vă permite. Lăsați-l să vină cu un guvern al său. Unul
tehnocrat. La moment situația este de așa natură, încât toți cei cu musca pe
căciulă, până la urmă, îl vor vota. Pur și simplu nu vor avea încotro.
Alegerile anticipate ar fi un dezastru și mai mare pentru ei.
Încă nu este totul
pierdut. Domnule Președinte, acum este important să nu vă grăbiți cu
nominalizarea. Știm, vor face presiuni masive pentru a obține ce-și doresc. După
atâta tărăgănare, acum vor invoca că timpul nu mai așteaptă. Este o tactică
cunoscută. Da, țara are nevoie de guvern. Dar nu de orice guvern. Mai
consultați partenerii noștri occidentali. Luați o pauză. Reflectați. Vedeți
dacă nu cumva faceți jocul oligarhilor.
Nu-mi fac iluzii. Am și eu
o vârstă. Probabil, cei din anturajul Dvoastră nu vor pune pe masa acest text.
Bănuiesc că, unora nu le convine. Dar, să o lăsăm pe conștiința lor. Vrem, cu
toții, în continuare, să sperăm într-un rege bun.
Nu credeam că voi ajunge,
să retrăiesc timpurile când exprimarea opiniei să reprezinte un test de curaj
și de bun simț. Cel mai mult îmi doresc ca de la catedră în fața unor tineri
deștepți și frumoși să-mi împart cunoștințele și experiența ce ține de
fenomenul politic. Să încercăm împreună să înțelegem că politica, în sine, nu
este nici rea nici bună, dar este exact așa cum o facem noi. Aș mai vrea, să
ajung vremurile, când împreună să dezlegăm miracolul povestii noastre de
succes. Poveste, devenită realitate, adică istorie.
Recunosc, este cam emotivă
această abordare. Semn a rațiunii eșuate? O fi. Doar, oameni suntem …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu