miercuri, 4 februarie 2015

Exerciții de sado-masochism politic sau Iurie Leancă, copilul nedorit al alianței AME

            De-a dreptul fenomenală capacitatea politicienilor noştri de-a genera probleme. Aşa, pe loc gol. Din nimic. Chiar şi acolo unde lucrurile sunt clare şi evidente. O fac dintr-un instinct cultivat pe parcursul anilor. Provoacă în permanenţă probleme pe care numai ei le pot soluţiona. Evenimentele de după 30 noiembrie 2014 ne-o confirmă. Te-ai declarat pro-european? Ai obţinut o majoritate? Suflecă mânicile şi apucă-te de treabă! Joacă cu cărţile pe masă! În loc de asta, suntem martorii unui comportament lamentabil al liderilor celor două partide care au constituit alianţa cu abrevierea sugestivă AME (chiar daca a doua zi au înghesuit  “P”-ul, tot a lor e). Le convine. Se tulbură apele, iar de acolo poţi scoate multe, inclusiv, bănci.
            Cancelarul german Angela Merkel, depăşită de schemele băieţilor de pe malul Bâcului, şi-a trimis emisarul pentru a se informa direct, de la sursă. Nu este un semnal bun pentru proaspăta alianţă. Nu cred că mai pot pune cuiva „macaroane pe urechi”. Cu atât mai mult, nemţilor.
            Până la votarea noului guvern la şedinţa Parlamentului preconizată pentru vineri, 6 februarie (amânată intre timp pe marți, 10 februarie), toată atenţia şi toate discuţiile sunt axate pe persoana lui Iurie Leancă şi pe Partidul Liberal. Cum şi era de aşteptat, PCRM nu va fi partidul care va susţine din umbră reformele nepopulare de care are atât de mult nevoie ţara. Primele proiecte depuse în parlament de comunişti trădează un populism exagerat şi primitiv. Adevărat, nimeni din liderii actualei alianţe nici nu-şi doreşte aceste reforme. Băieţii nu îşi mai doresc integrare. Se vor doar ancorați.
            Persoana-cheie, în jurul căreia încearcă să se facă toate combinațiile şi aranjamentele politice, la moment este Iurie Leancă. Copilul nedorit al alianței noi formate,  Iurie Leancă, nu poate să placă oligarhilor pentru popularitatea pe care o are și pentru poziția separată pe multe aspecte ce ţin de promovarea politicilor. Brandul prim-vicepreşedintelui PLDM-ist care a adus nu puţine voturi în alegerile recente, acum liderii AME şi-l doresc doar pe raftul muzeului politic de pe Bâc. Pe de altă parte, ratingul actualului premier în exerciţiu este prea mare pentru a face uşor abstracție de el. Probabil, Iurie Leancă nu este prototipul politicianului ideal. Presupunem că, la rândul său, de voie, de nevoie sau din naivitate a mers şi la unele compromisuri. Dar, în politică ca și în viață totu-i relativ, adică comparativ. Pe fundalul liderilor celor două partide, Iurie Leancă câştigă. Are ceea ce au risipit ceilalți cu atâta uşurinţă - simpatia oamenilor. Deși, manipulați și turmentați, cetăţenii încă nu și-au pierdut definitiv capacitatea de a cerne grâul de neghină. Multă lume bună îşi leagă de numele lui Iurie Leancă ultimele fărâme de speranță care le-au mai rămas pentru continuarea cursului european şi modernizarea ţării.
            Iurie Leancă este liderul care indirect a adus voturi nu numai pentru partidul său. Votantul rațional lua în calcul și posibilele alianțe. Se declarase, doar, în campanie, că Leancă va fi candidatura PLDM-ului pentru funcţia de prim-ministru într-o eventuală alianță pro-europeană. Au făcut-o sau nu la sugestia occidentalilor, acum nu mai contează. A picat bine, aducând voturi. Unii au votat același PD dintr-un pragmatism strict personal, dar cu siguranța că în cel mai rău caz Iurie Leancă va fi viitorul premier, iar Igor Corman – Președintele Parlamentului. Tandem care conlucrase destul de bine în perioada de până la alegerile din noiembrie 2014.    
            Trebuie să recunoaştem că Iurie Leancă în ultima perioadă a comis mai multe greșeli tactice. Cum ar fi inițierea unor acţiuni pentru care, încă, nu avea acoperirea politică şi instituţională necesară. Mă refer, de exemplu, la invitarea unei companii de audit americane pentru a investiga furtul de la BEM. Probabil, miza pe susținerea occidentului. Băieții s-au alarmat. Dar, l-au tolerat pe Iurie Leancă atâta timp, cât era mașina care aducea voturi.
            Au trecut alegerile. Glontele a fost indulgent. Acum Leancă încearcă să fie pus pe linie moartă. Maurul își făcuse treaba, maurul trebuie să plece – sau gândit băieții. Soluția era PCRM-ul cu V. Voronin în frunte. Comuniștii nu prea au de pierdut. Toată lumea va înțelege de ce comuniștii nu vor să-l voteze pe  Leancă în fruntea guvernului. Iar, Voronin personal va fi bine pe lângă băieți. Va încerca chiar să recupereze din electorat prin afirmaţii şi proiecte populiste. Confortabilă poziţie.
            Totul mergea conform planului. Liberalii -  marginalizaţi, iar prin intermediul mass-media și al formatorilor de opinie din dotare, chiar stigmatizaţi. Băieții împart totul la doi, iar PL-ul  în frunte cu Mihai Ghimpu se face vinovat de toate. Constrâns de factori cunoscuţi, liderul PLDM l-a înaintat pe Iurie Leancă la postul de premier din partea formaţiunii, asigurându-se din timp că PCRM-ul nu va vota. Este gata şi scuza: noi am vrut, da iată Voronin…
            Delicată este situația în care a fost plasat Partidul Liberal. S-a scris destul la temă. Inclusiv de cei care o făceau la comandă. Vom face abstracție de marea majoritate a acestor afirmații. Ele nu au nimic comun cu logica elementară, nemaivorbind de bunul simț. Delicată, fiindcă potențialii parteneri de coaliție nu-i vor pe liberali. Le-ar strica aranjamentele. Pentru a devora din ce a mai rămas.
            De aceea Partidul liberal apare drept un actor politic important în acest moment. Numai ei pot strica planurile oligarhilor. Vor vota liberalii un guvern chiar şi în frunte cu Leancă, dar în care nu se regăsesc? Complicată întrebare. Şi mai complicat e răspunsul. În mod normal, liderii AME ar trebui să acţioneze în mănuşi pe lângă cei de la PL. Măcar până le obţin votul. Ei pot face asta. Noi ştim. În realitate, știindu-i caracterul impulsiv şi emotiv, toate acțiunile băieților sunt îndreptate ca să-l scotă pe Mihai Ghimpu din balamale. Au solicitat votul liberalilor pentru un eventual guvern Leancă-2 prin intermediul unei postări pe Facebook. Totodată, au avut grijă să plaseze pe umerii PL-ului toată responsabilitatea pentru cursul european în cazul în care deputaţii liberali nu vor vota un guvern al unei alianţe în care nu au fost acceptaţi. Tare, nu? Este o vorbă pe la noi despre cine ridică prima prăjina. Au procedat la fel.
            Dacă se tot vorbește de guvern minoritar, atunci ar trebui să fie unul tehnocrat.  Nu cu miniştri delegaţi de partide. Mai mult ca atât, viitorul guvern, dacă va purcede la adevăratele reformele, va fi unul de sacrificiu. Măsurile nepopulare vor ştirbi din imaginea partidelor. În interesul ambelor partide din actuala alianţă este să ofere Dlui Iurie Leancă libertatea deplină în formarea guvernului. Evident că oligarhii vor altceva, nu reforme.
            Cum vor proceda liberalii? Vor avea de luat o decizie grea. Foarte grea. Asupra lor planează experienţa negativă a celor care l-au votat pe Vladimir Voronin în 2005. Dar, analogiile nu de fiecare dată rezistă. Una este să te dai de dreapta şi să votezi pentru stânga şi alta să-ţi dai votul pentru un guvern care se declară pro-european. Sunt binevenite şi consultaţiile pe care le-au iniţiat liberalii cu ambasadorii europeni acreditaţi la Chişinău.
             Votând guvernul Leancă-2, PL-ul va avea numai de câştigat. Va apărea drept adevăratul salvator al cursului european. Va da o şansă ţării. Gestul va fi apreciat de electoralul proeuropean. Mingea va fi pe terenul lui Iurie Leancă. Acesta va fi nevoit să joace pe un câmp minat. Este, oare, actualul premier gata pentru asta? Vom trăi şi vom vedea.
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Facerea (Geneza)

 …Împăratul Estului i-a mângâiat pe cap și le-a spus: creşteţi, înmulţiţi-vă, băgați zâzanie şi cârmuiți! Unul - pe stânga, altul - pe dreap...