The ardor for Andrei and Maia

As we get closer to the official start of the right wing campaign, the spirits are heating up. Unofficially, the campaign is running on full speed. As well as the registered candidates, as those who are still collecting signatures are trying to be present everywhere it is possible and even where it is not possible: in people's home, in schools, at weddings, at christening, at funerals, at annual feet, christening dinner, etc. The most known are even manage to appear in the company of some authorities (usually, high state dignitaries), wishing to take over at least some of their image.

Iurie Leanca made a typical electoral move: when he was in Germany, he had meetings with important personalities from Berlin. The peak of his visit was the meeting with Angela Merkel. The German Chancellor made it very clear that supports the candidature of Iurie Leanca at the elections for the President of the Republic of Moldova. But the suggestion given by the leader of one of the most important states from European Union was taken, with cold by the "pro-European" right wing, from the Bic river bank. Party leaders, opinion leaders, journalists, all together tried to minimize as much as possible the message from Berlin. Some preferred to overlook the importance of the meeting between Angela Merkel and the leader of PPEM, others did not bother to state that nothing important happened and, more recently, the German Chancellor is not who she used to be anymore. The reaction of some nominees to the Presidential chair can be understood: it is about competition on the same side of the political "echiquier" (French word). But the position of the opinion leaders is unclear, who have the mission to explain the unseen side of the politics, from the inside of some meetings and statement which, at first sight are symbolic, formal, but which - in reality - carries a strong political baggage and demand to be taken seriously.  

In the search for support from outside, on the footsteps of Iurie Leanca, went this time to Brussels a PLDM soldier, lead by its new President, Viorel Ciubotaru. Because they don't have nominee of their own, they took with them Maia Sandu, the PAS candidate. In the capital of Belgium, the PLDM-PAS delegation had a meeting the president of the European People's Party. After the meeting with Joseph Daul, the President of PLDM, Viorel Ciubotaru, came before the journalists with the following statement: "Most of PLDM voters are supporting Maia Sandu". Thinking that the majority of the National Political Council of PLDM will support the candidature of Maia Sandu at the Presidential elections on Octomber 30^th 2016.  

The statement of the PLDM leader would blow up the epic quiet appearance of the single candidate from the "right wing". As expected, those from the camp of Andrei Nastase were alerted at maximum. The statement of the PLDM President was unexpected by those from PPDA. Just when they thought that their nominee - slowly slowly, when louder, when quieter - will be chosen as a mutual candidate.  

From the information appeared in the public space, we found out that, at first, Maia Sandu and Andrei Nastase had an agreement that the nominee with higher chances will go as the joint candidate. They had a deal also regarding the mechanism of identification of the mutual candidate. They agreed on some sociological studies, realized by some specialized communities, from outside. So far, so good. The problems started when Andrei Nastase realized, when studied the last relevant opinion polls, that he has no chance against Maia Sandu. As a outcome, all the media artillery, all "experts" that he has, were put to work, to force Maia Sandu to withdraw in the favor of Andrei Nastase. First of all, they tried to improvise a debate, but, oh dear, it did not work. The PAS candidate did not attend at this game and said: I pas!     

After that it was announced a mobilization for a cabinet from the shadows. This did not work as well, because Maia Sandu did not go. Sandu and her team insisted on the initial agreements, with independent opinion polls. Now, we see the guys from the entourage of the PPDA leader wailing and trying to prove that the opinion pool is not the most adequate method. Engaging in brainstorming exercises, on line, from studios, are coming with the most bizarre proposals: the fact that Nastase is wearing pants, and before the voting urns will be installed, people should choose. This is some kind of primeris (internal Party elections) in the Moldovan way.     

As we can easily see, the most restless from all the nominees is the PPDA candidate, Andrei Nastase. Pushed insistently from behind, Nastase transformed in a true Figaro of the politics from Chisinau. Offering himself in all possible and impossible alliances, both enrolling or withdrawing itself from the geopolitical cymbal, he is ready for anything, just to get on the top. The most funny thing that I heard from the followers of Andrei Nastase is the story that he would be the anti-oligarchic candidate!...       

Meanwhile, after some massive pressures and betrayal accusations, the President of PLDM was bound to specify: "PLDM did not decide yet whom to support". Therefore, the denouement is delayed. Although, it is clear that as a single candidate will be Andrei Nastase or... nobody!

Patimile după Andrei și Maia

Cu cât ne apropiem de începutul oficial al campaniei, cu atât spiritele se încing. Mai ales pe dreapta. Neoficial, campania este în toi. Atât candidații înregistrați, cât și cei care încă își colectează semnăturile se străduiesc să fie prezenți peste tot unde se poate și chiar unde nu e cu putinţă: în casele oamenilor, în grădinițe, școli, pe la înmormântări, botezuri, nunți, hramuri, cumătrii etc. Cei mai cunoscuți reușesc chiar să apară în compania unor somități (de regulă, înalți demnitari de stat), în dorinţa de a prelua măcar o câtime din imaginea acestora.

O mișcare cu vădită tentă electorală a făcut-o Iurie Leancă: deplasându-se în Germania, a avut întâlniri cu personalități importante de la Berlin. Culmea vizitei e întâlnirea cu cancelarul Angela Merkel. Înaltul oficial german a lăsat inechivoc să se înţeleagă faptul că susţine candidatura lui Iurie Leancă în alegerile pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Sugestia făcută de către conducătorul unuia dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene a fost, însă, primită cu răceală de dreapta „proeuropeană” de pe malul Bâcului. Lideri de partide, formatori de opinie, jurnaliști, la unison, s-au străduit să minimalizeze pe cât s-a putut mai mult mesajul venit de la Berlin. Unii au preferat să treacă cu vederea semnificația întrevederii cancelarului german cu liderul PPEM, alții nu s-au sinchisit să declare că nu s-a întâmplat nimic deosebit şi că, mai nou, Angela Merkel nu mai este cine a fost. Reacția unor pretendenți la președinție poate fi înțeleasă: este vorba de o concurență pe aceeași parte a eșichierului politic. Dar trezește nedumerire poziția formatorilor de opinie, cărora le revine misiunea să tălmăcească partea nevăzută a politicii, din spatele unor întâlniri și declarații, la prima vedere, simbolice, convenţionale, dar care – în realitate – poartă o puternică încărcătură politică şi cer, deci să fie luate în serios.

Pe urmele lui Iurie Leancă, în căutarea unui sprijin în afară, numai că, de data aceasta la Bruxelles, a mers un desant PLDM-ist, în frunte cu noul său președinte, Viorel Cibotaru. În lipsa propriului candidat la prezidențiale, aceștia au luat-o cu ei pe Maia Sandu, candidatul PAS. În capitala Belgiei, delegația PLDM-PAS avut o întrevedere cu președintele Partidului Popular European. După întâlnirea cu Joseph Daul, președintele PLDM, Viorel Cibotaru, a venit în fața jurnaliștilor cu următoarea afirmație: „Majoritatea alegătorilor PLDM o sprijină pe Maia Sandu”. Opinând că majoritatea membrilor Consiliului Politic Național PLDM vor susține candidatura Maiei Sandu  în alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016.

Declarația liderului PLDM avea să arunce în aer aparenta liniște în derularea epopeii cu candidatul unic al „dreptei”. După cum era de așteptat, cei din tabăra lui Andrei Năstase s-au alertat la maxim. Afirmația președintelui PLDM a căzut pe neașteptate pentru cei de la PDA. Tocmai când credeau că anume candidatul lor – ușor, ușor; mai în glas, mai în surdină –va fi identificat în calitate de candidat unic.

Din informația apărută în spațiul public, am aflat că, inițial, Maia Sandu și Andrei Năstase au ajuns la înțelegerea că drept candidat unic va merge liderul cu cele mai mari șanse. Au bătut palma și în privința mecanismului de identificare a candidatului unic. Se convenise că vor fi efectuate câteva studii sociologice, realizate de societăți specializate, din afară. Până aici, totul bine și frumos. Problemele au început atunci când Andrei Năstase, analizând tendințele revelate de ultimele sondaje, a înțeles că nu are nici o șansă în fața Maiei Sandu. Drept care toată artileria mediatică, toți „experții” din dotare au fost puși la treabă, spre a o constrânge Sandu ca să renunțe în favoarea lui Andrei Năstase. Mai întâi au încercat să improvizeze – din mers, după dulcele obicei al locului – un for civic, dar, vai, n-a mers. Candidatul PAS nu a vrut să participe la acest joc și a spus, previzibil: Pas!

Apoi s-a anunțat mobilizarea pentru un cabinet din umbră. Nici asta nu a mers, fiindcă nici Maia nu a mers. Sandu și echipa sa insistă pe înțelegerile inițiale, cu sondajele independente. Acum, îi vedem pe băieții din anturajul liderului PDA lamentându-se şi încercând să demonstreze că sondajul nu este cea mai indicată modalitate. Angajându-se în exerciții de brainstorming, în direct, din studiouri, vin cu cele mai bizare propuneri: de la faptul că Năstase poartă, ca să vezi, pantaloni și până la instalarea unor urne pentru vot pe la sediile partidelor, ca lumea să-și exprime opțiunile. Un fel de primeris [alegeri interne în partid] în variantă moldovenească.

După cum ușor putem observa, cel mai agitat dintre toți este candidatul PDA, Andrei Năstase. Împins cu insistență din spate, Năstase s-a transformat într-un adevărat Figaro al politicii de la Chișinău. Oferindu-se în toate alianțele posibile și imposibile, ba punând, ba retrăgând batista de pe țambalul geopolitic, el este gata de orice, numai să ajungă la putere. Cel mai nostim lucru care mi-a fost dat să-l aud de la adepții lui Andrei Năstase este povestea cum că acesta ar fi candidatul antioligarhic!...

Între timp, după presiuni masive și învinuiri de trădare, președintele PLDM a fost nevoit să precizeze: „PLDM nu a luat încă o decizie pe cine să susțină”. Deznodământul, aşadar, se amână. Deși demult este clar că drept candidat unic va fi sau Andrei Năstase, sau... nimeni! Vorba clasică: Aut Caesar, aut nihil!

Costly and quirky, the legitimacy – a desired lady by the aspirants to power

         Attractive, costly and quirky, the legitimacy – a desired lady by the aspirants to power. Although many lust for it, only few are able to conquer it. Once you are in her good graces, you are doomed to success. The mass adores you. You live the feeling that you have the world at your feet. Meanwhile, madam Legitimacy is fickle. She is not spending a lot of time with the same chevalier. In order to have her beside, you shall demonstrate, permanently, that you are the best one and you deserve her. She is coquette, proud and, sometimes, even arrogant, our lady. She does not accept half measures.

         Legitimacy means love, but not a blind one. She does not tolerate lies, hypocrisy and betrayal. At one time, when you do not expect, nor want, you can become invisible. To win her sympathy, you shall put unimaginable efforts, but it can all dissipate very quickly. A word said out of time, a fact that came out bothers her a lot. Suffers. Then she forgets you. And you become invisible. That is different from being invisible. You are no longer credible. Little chances you will recover. Practically, none.

        In politics, the legitimacy justifies the power. The history of mankind, in the stages of its political development, has experienced various factors that ensured the legitimacy of the political power. In Max Weber's classification, they are reduced, synthetically, at three forms of political legitimacy: traditional, charismatic and rational-legal. Modernity, without excluding the first two forms, emphasizes rationality and legality in legitimizing political power, which in turn serves as the foundation for a democratic, stable and durable government.

            A first condition for a power to be legitimate is to be legal, namely to be established strictly according to the law. Compliance with this principle makes the winner to assume the right to govern and the governed ones to recognize this right. In fact, it is one of the fundamental principles of democracy and part of what we call the rule of law.

            In the Republic of Moldova, since the first elections, has already become a tradition, some kind of national sport, that the looser would contest the election's result. Usually, the declaration of vote rigging is accompanied by different charges: falsification of voter's lists, wrong ballot counting, bribing the voters etc. Let us remember that the falsification of election's results was one of the main excuses that launched the events from April 7, 2009. The reasons of this situation can be different: from the mistrust in justice till the traits of the political culture of the citizens. Each time, however, our enthusiasm was limited to accusations, without the toil on proving. Even more strange, after all is consumed, there are some "heroes" for civic righteousness, accusations of fraud, even on the field which they were responsible for.

            We are on the brink of a new electoral campaign. This time a presidential one. In the context of a very uptight political situation, it is important that the electoral exercise will take place in a strict accordance with the legal norms. Both the letter and the spirit of the law to be respected at all the stages, beginning with the structuring of the electoral lists and finishing with the process of counting the votes. In reality, however, watching the ardors of collecting the signatures and registering the candidates for the elections from October 30, 2016, we conclude a tension without a case in point of the political situation, a harsh shuddering between the protagonists of the campaign. Behind them are cohorts of employees, who are very attentive at the speck that is in his opponent's eye, but do not notice the log that is in his own eye.

            Mutual distrust between the candidates at the elections makes the electoral debate to slip from the competition of the projects and ideas, obviously, towards a fair of vanities and intolerance. If you sit and analyze, you realize that, in fact, the stake is not that big. The position of the president, in a parliamentary republic, does not offer too much power to the Head of State. In addition, the precarious situation in which the country is, should calm down the appetites of the people wishing important posts. Here, we have probably to deal with reasons beyond the candidates, the stakes are transferring to the people from the backstage politics. We find that this backstage is often outside of the country. Some candidates do not hesitate to hide the fact that come to destroy more than to create.

            It is known: within the reach of the government are more leverages to use the administrative resources for campaign purposes, from setting the election date until the use of camouflaged electoral advertising by creating events and their coverage. This happens, practically, in all the societies, even those with functioning democracy. In fact, in the interest of the government is that the elections take place without major excesses, so they should give as few as possible excuses for complaints. On the other hand, intolerant opposition representatives have already rushed to turn to external partners with statements that the elections are going to be bilked. Somehow, they laid something: in case of a failure, to fall on something soft. However, it goes on a maximum tension of the situation, which may culminate in post-election agony.

            That is why, the responsibility of a correct deployment of the elections falls both on the shoulders of the government and the electoral institutions responsible for the organization and a good progress of the electoral process, and on the opposition shoulders, always ready to provoke conflict and tension situations for minor infringements. A word to say have the institutions of the civil society, called to watch and monitor the electoral process.

            All those who want a smooth running of the businesses in the country, should take care of restoring the citizen's confidence in the state institutions and, linked to this, in the political class. The legitimacy is based on competence and real facts, not empty words and handling. The implementation of the Association Agreement will give less and less room for maneuver for all those who aspire to enrich personal power. Further will be tougher. Romania's example is eloquent. We hope it will not be too long and among politicians on the bank of Bac river will be completed only by those for whom politics is a vocation and a profession, a saying of the same Weber.

Doamnă scumpă și capricioasă, legitimitatea…

            Simpatică, scumpă și capricioasă, legitimitatea – o doamnă dorită de toți aspiranții la putere. Deși o râvnesc mulți, doar unii reușesc s-o cucerească. Odată intrat în grațiile ei, ești sortit succesului. Mulțimea te adoră. Trăiești impresia că toată lumea-i la picioarele tale. În același timp, nestatornică este doamna Legitimitate. Nu zăboveşte prea mult la unul și același cavaler. Pentru a o avea alături, va trebui să demonstrezi, în permanență, că ești cel mai bun și că o meriți. Este cochetă, mândră și, pe alocuri, chiar fudulă, doamna noastră. Nu acceptă jumătățile de măsură!

         Legitimitate înseamnă dragoste, însă nu una oarbă. Ea nu tolerează minciuna, ipocrizia și trădarea. La un moment dat, când nu te aştepţi şi nici nu îţi doreşti, poți deveni invizibil. Pentru a-i cuceri simpatia, va trebui să depui eforturi inimaginabile, dar totul se poate risipi foarte repede. O vorbă spusă nelalocul ei, o faptă care a ieșit la iveală o deranjează foarte mult. Suferă. Apoi te uită. Şi atunci devii nevăzut. Asta este altceva decât a fi invizibil: nu mai ești credibil, puține șanse ai să mai poți reveni. Practic, niciuna.

          În politică, legitimitatea justifică aflarea la putere. Istoria omenirii, în etapele evoluției sale politice, a cunoscut diferiți factori care au asigurat legitimitatea puterii politice. În clasificarea lui Max Weber, aceştia sunt reduși, sintetic, la trei forme de legitimitate politică: tradițională, carismatică și rațional-legală. Modernitatea, fără a exclude definitiv primele două forme, pune accentul pe raționalitate și legalitate în legitimarea puterii politice, care, la rândul său, servește drept fundament pentru un regim democratic, stabil și durabil.

            O primă condiție ca o putere să fie legitimă este să fie legală, adică să fie instituită în strictă concordanță cu legea. Respectarea acestui principiu face ca învingătorul să își asume dreptul de a guverna, iar cei guvernați - să-i recunoască acest drept. De fapt, este unul dintre principiile fundamentale ale unei democrații și face parte din ceea ce numim stat de drept.

            În Republica Moldova, încă de la primele alegeri, a devenit o tradiție, un fel de sport național ca învinsul să conteste rezultatele alegerilor. De obicei, declarația de fraudare a votului este însoțită de diferite învinuiri: falsificarea listelor electorale, numărătoarea greșită a buletinelor, coruperea alegătorilor etc. Să ne amintim că falsificarea rezultatelor alegerilor a fost unul dintre pretextele principale, care a declanșat evenimentele din 7 aprilie 2009. Cauzele acestei stări de lucruri pot fi diferite: de la neîncrederea în actul justiției și până la trăsăturile culturii politice a cetățenilor. De fiecare dată, însă, entuziasmul nostru s-a limitat la învinuiri, fără a trudi și asupra probării lor. Cu atât mai straniu, cu cât, după ce totul este consumat, apar niște „eroi” pentru dreptate civică, cu învinuiri de fraudă, chiar pe domeniul de care ei înşişi erau responsabili!          

          Suntem în pragul unei noi campanii electorale. De această dată prezidențiale. În contextul unei situații politice foarte tensionate, este important ca exercițiul electoral să se desfășoare în strictă conformitate cu normele legale. Atât litera, cât și spiritul legii să fie respectate la toate etapele, începând cu întocmirea listelor electorale și terminând cu procesul de numărare a voturilor. În realitate, însă, urmărind patimile pe marginea colectării semnăturilor și înregistrării candidaților pentru alegerile din 30 octombrie 2016, constatăm o încordare fără precedent a situației politice, o încrâncenare aprigă între protagoniștii campaniei. În spatele acestora stau cohorte de angajați, foarte atenți la paiul din ochiul oponenților și, evident, complet indiferenți la bârna din ochii de alături.

          Neîncrederea reciprocă între candidații la scrutin face ca dezbaterea electorală să derapeze de la concurența proiectelor și ideilor, cum ar fi firesc, spre un bâlci al orgoliilor și intoleranței. Dacă stai și analizezi, constați că, de fapt, nici miza nu este atât de mare. Postul de președinte, într-o republică parlamentară, nu oferă prea mari împuterniciri șefului statului. Iar situația precară în care se află țara ar trebui să potolească poftele doritorilor de posturi mari. Aici, probabil, avem de a face cu motive care depășesc cadrul unor candidați, mizele transferând-se către persoanele din culisele politicii. Constatăm că aceste culise deseori se află în afara țării. Unii candidați nici nu se sfiesc să ascundă faptul că vin mai mult să strice decât să creeze.

         Este cunoscut: la îndemâna guvernării sunt mai multe pârghii pentru a utiliza resursele administrative în scop electoral, începând de la stabilirea datei alegerilor și până la utilizarea publicității electorale camuflate, prin crearea de evenimente și mediatizarea lor. Asta se întâmplă, practic, în toate societățile, chiar și în cele cu democrație funcțională. De fapt, în interesul guvernării este ca scrutinul să se desfășoare fără excese majore, de aceea ar trebui să dea cât mai puține pretexte pentru contestări. Pe de altă parte, reprezentanții opoziției intolerante deja s-au grăbit să se adreseze partenerilor externi cu declarații că alegerile vor fi fraudate. Într-un fel, și-au așternut: în caz de eșec, să cadă pe moale. Totodată, se merge pe o tensionare maximă a situației, care poate culmina cu agonii postelectorale.

            De aceea, responsabilitatea pentru desfășurarea corectă a alegerilor cade atât pe umerii guvernării și ai instituțiilor electorale responsabile de organizarea și buna desfășurare a procesului electoral, cât și pe cei ai opoziției, gata oricând să provoace stări de conflict și tensiune pentru încălcări minore. Un cuvânt de spus îl au şi instituțiile societății civile, chemate să monitorizeze procesul electoral.

            Toți cei care doresc bunul mers a treburilor în țară ar trebui să se îngrijească de readucerea încrederii cetățeanului în instituțiile statului, deci şi în clasa politică. Legitimitatea se bazează pe competență și fapte reale, nu pe vorbe goale și manipulare. Implementarea Acordului de Asociere va lasă tot mai puțin spațiu de manevră pentru toți cei care râvnesc puterea în scopul îmbogățirii personale. Mai departe va fi și mai dur. Exemplul României este elocvent. Sperăm că nu va trece prea mult timp și rândurile politicienilor de pe malul Bâcului vor fi completate doar de cei pentru care politica este o vocație și o profesie, vorba aceluiași Weber.

The crowd at the presidential elections. The purposes and stakes in the electoral decor

             Shortly, the electoral campaign will begin for the presidential elections from October 30th, 2016. The parties that are governing and those from the opposition named their favorites. The protagonists of the voting are doing the last preparations before the start. We will also have independent candidates. I believe they will succeed at gathering the needed number of votes. The staffs are working hard on the electoral programs and the collection of signatures. Although, the crowd at the presidency is a huge one, there are few real candidates. Anyway, the excitement is there and this will make the show interesting. However, after everything ends and the decor will be removed, what will remain for us. This is the question. Let us analyze the purposes and stakes of the presidential aspirants, and, especially of those who are in the backstage.

          If we take as a reference the position of the candidates and also the parties they are representing, in the recent polls we can identify several candidates who can win or influence the final result. To begin with, we operate with a longer list at which we will come back later. Taking into account the surveys, analyzes and predictions, the main candidates are: Igor Dodon (PSRM), Dumitru Ciubasenco (PN), Marian Lupu (PD), Andrei Nastase (PDA), Maia Sandu (PAS), Iurie Leanca (PPEM), Mihai Ghimpu (PL). I have placed the candidates on an imaginary political spectrum from left to right, realizing the relativity of this classification when it comes to parties or political leaders from our country. A first surprise on the eve of the campaign was provided by PCRM leader Vladimir Voronin, who declared the party's intention to boycott the elections. We may have other surprises, that is why we will return to the chances of candidates after September 9th, when will end the deadline for the submission of candidates.

            The main subjects of the campaign, as I was mentioning in a previous text, will be two: the corruption and the geopolitical vector. The corruption subject will be raised by the governing parties and the opposition ones. As the revelations from the public space show, allegations of corruption surrounding both the government representatives and the opposition candidates or the forces behind them. Therefore, the opposition will accuse the government of corruption, and the government, in turn, will position itself as an active fighter against corruption, bringing evidence of his opponents' involvement in corruption. The arrest and extradition of Veaceslav Platon to the authorities from Chisinau, apparently was not part of some opposition representatives' plans. The Government will use all its available resources to discredit the opponents. There will probably be new figures in the cases related to money laundering and theft of the billion. There are enough skeletons in the closet for sure. It will be interesting.

            The second subject, the geopolitical vector was present in all the electoral campaigns in the Republic of Moldova. The campaign for the presidential elections from 2016 will not be an exception. The last sociological study done by IMAS confirms the fact that the geopolitical divide is the one who continues to determine the results of the elections in the Republic of Moldova. Are we moving to West, towards European Union, by achieving the provisions of the Association Agreement, or are we returning to the Eastern zone, in the Eurasian Customs Union? After 25 years of independence the society still remains focused on the sovereignty problems, history, language.

          We may identify more factors that regulate the continuance of the geopolitical factor in the Moldovan elections. Mainly, it concerns, however, the socioeconomic development of the country. The very low standard of living of the citizens, that continues during the whole time since the independence has fueled the trends of idealization of the Soviet past. The option to return to the Eastern zone is supported by the nostalgic ones, who in turn can be divided into two groups: those who from the beginning were against the dissolution of the USSR and those disillusioned by the course and results of the reforms. The nostalgic camp, over time, was completed by the former Soviet nomenclature, representatives of national minorities and cohabiting ethnic groups, as well as citizens complaining about wealth and uncertain prospects. The nostalgic camp, over time, was completed by the former Soviet nomenclature, representatives of national minorities and different cohabiting ethnic groups and citizens not happy with wealth and uncertain prospects.

             They want a greater proximity to Russia as a direct descendant of the defunct USSR. Massive pro-Russian spirit is maintained by the propaganda of the Russian media, which seized, according to some analyzes, is about 80 percent of the information space between the Dniester and Prut. This managed to fully compensate for the failures of Russia in foreign policy, especially after the annexation of Crimea and causing conflict in southeast Ukraine. All these include the basic electorate of PSRM, PN and partly PCRM. By the way, the Communists boycotting the presidential elections substantially increases the chances of Igor Dodon and partly of Marian Lupu. According to recent polls, electoral pool is the pro-Russian for more than 40 percent of Moldovan citizens. We must admit, it is a very high percentage, considering the precarious internal situation in Russia today, and image crisis in the international arena  the Kremlin goes through.

            The other group consists of European integration supporters. They, as a rule are from the ranks of local intellectuals, youth and the active population. Some of them who complain about delaying reforms, lack of good changes and prospects at home, emmigrated. The hard core of the followers of European integration are the unionists. They see unification with Romania as the shortest way to European Union membership. The Union - a goal that has experienced periods of ebbs and flows. After the peak lived in the early 90s of the last century, the unionism declined during the Communist period. Now we are seeing an increase in unionist options, partly because of the precarious situation in which the Moldovan society is. The latest poll shows an increase of the union followers, but not so high as speculated in some statements. The subject was re-launched with a greater intensity, by the reactions to statement of the US Ambassador in Chisinau, James Pettit. US Ambassador's declarations must be analyzed in a broader context, we notice only now that the union was returned to the agenda with a new intensity and no doubt it will be a topic of the election campaign. Some will try to fish for votes among union followers, others among their opponents.

            If we try to analyze the position of the competitors for the presidency, we see some strange things altogether. Some parties, who are pro-European at first sight advocate for early elections. I mean the PLDM, PAS and PDA. Early elections were the main requirement of most of the leadership of these parties a year ago, when the protests of the civic platform DA united them, even if PDA and PAS were to be recorded later as political parties. It should be noted that at that time all the surveys and analyzes accredited the pro-Russian parties, PSRM and PN as winners of possible earlier parliamentary elections. The paradox is that, insisting on anticipated elections the "pro-European" parties are bringing in fact at the governance the pro-Russian parties, which is why quotation marks were put. Now, presidential candidates from PSRM, PN, PDA, PAS are not hiding that one of the main objectives, once in the wanted position, is the challenge of the early elections. The other parties PD, PL, PPEM opt for a continuance of the process begun after the Filip government was installed namely focusing on the implementation of the Association Agreement.

           As we can see the anticipated parliamentary elections is a goal that unites both pro-Russian camp and some of those who declare themselves pro-European. The strange position occupied by these "pro-European"parties, as long as the result of early elections remains uncertain, and hence the country's European course. Perhaps in the option to choose the anticipated elections of the parties declared pro-European, prevails interest of a group that is trying to change the government in order to influence the investigation of the theft of billion and the trial of former Prime Minister Filat linked to it and the newest possible revelations once starting a new trial this time on the name of Veaceslav Platon.

         Not much time left until the start of the electoral campaign for the presidential election. The political subjects continue to provide more politicy than the citizens are able to consume. Handling mechanisms increase their speed. It is important to carefully follow what are the true goals and stakes of the candidates and parties and interest groups behind them. It all starts. We are watching them.

Îmbulzeala de la prezidențiale. Scopuri și mize în decorul electoral.

           În scurt timp, va demara campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016. Atât partidele de la guvernare, cât și partidele din opoziție și-au nominalizat favoriții. Protagoniști scrutinului fac ultimele „încălziri” înainte de start. Vom avea și candidați independenți. Cred că aceștia vor reuși să adune semnăturile necesare. Staff-urile lucrează de zor la programele electorale și la colectarea semnăturilor. Deși înghesuiala la președinție este mare, pretendenți reali sunt doar câțiva. Oricum, există suspansul și asta face spectacolul interesant. Dar, după ce totul se va termina și decorurile vor fi scoase, cu ce ne vom alege noi? Asta-i întrebarea. Să analizăm scopurile și mizele aspiranților la președinție, dar, mai ales, pe ale celor din culise!...

            Dacă luăm ca reper poziționarea candidaților, dar și a partidelor din spatele acestora în ultimele sondaje, putem identifica anumiţi candidați care pot câștiga sau influența rezultatul final. Pentru început, operăm cu o listă mai lungă, la care urmează să revenim mai târziu. Din sondaje, analize și pronosticuri, principalii candidați sunt: Igor Dodon (PSRM), Dumitru Ciubașenco (PN), Marian Lupu (PD), Andrei Năstase (PDA), Maia Sandu (PAS), Iurie Leancă (PPEM), Mihai Ghimpu (PL). Am plasat candidații pe un eșichier politic imaginar, de la stânga spre dreapta, conștientizând relativitatea acestei clasificări într-o situaţie în care este vorba de partidele sau de liderii politici de la noi. O primă surpriză în ajun de campanie a furnizat-o liderul PCRM, Vladimir Voronin, care a vorbit despre intenția partidului de a boicota alegerile. Posibil să avem și alte surprize, de aceea asupra candidaților și șanselor vom reveni după data de 9 septembrie, când se va consuma termenul de înaintare a candidaților.         

            Temele majore ale campaniei, după cum menționam într-un text anterior, vor fi două: corupția și vectorul geopolitic. Tema corupției va fi abordată atât de formațiunile de la guvernare, cât și de cele din opoziție. După cum arată ultimele dezvăluiri din spațiul public, învinuirile de corupție planează atât asupra reprezentanților guvernării, cât și asupra candidaților din opoziție sau a forțelor care stau în spatele acestora. De aceea, opoziția va învinui guvernarea de corupție, iar guvernarea, la rândul său, se va poziționa drept luptător activ împotriva corupției, aducând dovezi de implicare în acte de corupție a oponenților săi. Arestul și extrădarea lui Veaceslav Platon par că nu intră în planurile unor reprezentanți ai opoziției. Guvernarea va utiliza toate resursele care-i stau la îndemână pentru a-și discredita oponenții. Probabil, vor apărea noi figuranți în dosarele legate de spălare de bani și de furtul miliardului. Schelete în dulap, la sigur, sunt suficiente. Va fi interesant...

            Cea de-a doua temă, vectorul geopolitic, a fost prezentă în toate campaniile electorale din Republica Moldova. Campania pentru alegerile prezidențiale din 2016 nu va fi o excepție. Ultimul studiu sociologic, realizat de IMAS, vine să confirme faptul că clivajul geopolitic este unul care continuă să determine rezultatele alegerilor din Republica Moldova. Mergem spre Vest, către Uniunea Europeană, prin aplicarea prevederilor Acordului de Asociere, sau revenim în spațiul estic, în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan? După 25 de ani de independență, societatea încă rămâne polarizată în probleme de suveranitate, istorie, limbă.

            Putem identifica mai multe cauze care condiționează perpetuarea factorului geopolitic în alegerile din Republica Moldova. Principala ține, totuși, de dezvoltarea social-economică a țării. Nivelul de trai, foarte jos, care a persistat de la proclamarea independenți încoace, a alimentat tendințele de idealizare a trecutul sovietic. Opțiunea pentru revenirea în spațiul din Est este susținută de către nostalgici care, la rândul lor, pot fi împărțiți în două grupuri: cei care au fost de la început împotriva dizolvării URSS și cei decepţionaţi de mersul și de rezultatele reformelor. Tabăra nostalgicilor, de-a lungul timpului, a fost completată de fosta nomenclatură sovietică, de reprezentanții minorităților naționale și ai diferitor etnii conlocuitoare, precum și de cetățenii nemulțumiți de starea materială și de perspectivele incerte. Aceștia își doresc o mai mare apropiere de Rusia ca urmașă directă a defunctei URSS. Spiritul prorusesc este întreținut masiv de către propaganda din mass-media ruse, care a acaparat, conform unor analize, circa 80 la sută din spațiul informațional dintre Nistru și Prut. Acesta a reușit să compenseze din plin eșecurile Rusiei în politica externă, mai ales după anexarea Crimeii și provocarea conflictului din sud-estul Ucrainei. Toți aceștia constituie electoratul de bază al PSRM, PN și, parțial, PCRM. Apropo, boicotarea de către comuniști a scrutinului prezidențial sporește substanțial șansele lui Igor Dodon și, parțial, pe cele ale lui Marian Lupu. Conform ultimelor sondaje, bazinul electoral pro-rus îl constituie peste 40 la sută din cetățenii Republicii Moldova. Trebuie să recunoaștem: este un procent foarte mare, dacă ținem cont de situația internă precară din Rusia, la ora actuală, precum și criza de imagine pe arena internațională, prin care trece Kremlinul.

            Celălalt grup îl constituie adepții integrării europene. Aceștia, de regulă, sunt din rândurile intelectualității autohtone, ale tineretului și populației active. O parte dintre aceștia, nemulţumiți de tărăgănarea reformelor, în lipsa schimbărilor în bine și a perspectivelor în ţară, au luat calea migrației. Nucleul dur al adepților integrării europene îl constituie unioniști. Aceștia văd în unirea cu România cea mai scurtă cale de aderare la Uniunea Europeană. Unirea e un deziderat care a cunoscut perioade de fluxuri și refluxuri. După apogeul trăit la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, unionismul a cunoscut un declin pe timpul guvernării comuniste. Acum suntem martorii unei creșteri a opțiunilor unioniste, parțial și din cauza situației precare în care se află societatea din Republica Moldova. Ultimele sondaje ne arată o creștere a adepților unirii, însă nu atât de mare, după cum se vehicula în unele declarații. Subiectul unirii a fost relansat, cu o intensitate și mai mare, inclusiv prin reacțiile la afirmațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit. Declarațiile ambasadorului american trebuie analizate într-un context mai larg; acum vom constata doar că problema unirii a fost readusă la ordinea zilei cu o nouă intensitate și, fără îndoială, va fi un subiect de campanie electorală. Unii vor încerca să pescuiască voturi printre adepții unirii, alții – printre oponenții acestora.

            Dacă încercăm să analizăm poziționarea concurenților la președinție, vedem niște lucruri stranii de tot. Unele partide, la prima vedere proeuropene, se pronunță pentru alegeri anticipate. Aici mă refer la PLDM, PAS și PDA. Anticipatele erau cerința principală a majorității din conducerea acestor partide și acum un an, când erau uniți prin protestele Platformei Civice DA, chiar dacă PAS și PDA aveau să fie înregistrate ceva mai târziu în calitate de formațiuni politice. Toate sondajele și analizele realizate acreditau, atunci, partidele pro-ruse - PSRM și PN – drept învingători detașați ai unor posibile alegeri parlamentare anticipate. Paradoxul constă în faptul că, insistând cu anticipatele, partidele „proeuropene” aduceau, de fapt la guvernare partidele pro-ruse, de aceea și ghilimelele de rigoare. Acum, candidații la președinție din partea PSRM, PN, PDA, PAS nu ascund că unul dintre obiectivele principale, odată ajunși în funcția mult râvnită, este provocarea anticipatele. Celelalte partide - PD, PL, PPEM – optează pentru o continuare a proceselor începute după instalarea guvernului Filip și anume: concentrarea pe implementarea prevederilor Acordului de Asociere.

            După cum vedem, alegerile parlamentare anticipate sunt un deziderat care unește atât tabăra pro-rusă, cât și o parte din cei care se declară proeuropeni. Stranie, poziția ocupată de aceste partide „pro-europene”, atâta timp cât rezultatul anticipatelor rămâne incert, iar, pe cale de consecinţă, și parcursul european al țării. Probabil, în opțiunea pentru anticipate a partidelor declarate proeuropene prevalează interesul de grup și anume încercarea de a schimba guvernarea pentru a influența procesul de investigație a furtului miliardului și, legat de acesta, procesul de judecată în cazul fostului premier Filat. Iar, mai nou, posibilele dezvăluiri, odată cu demararea unui nou proces de judecată, deschis, acum, în cazul lui Veaceslav Platon.

            Nu a rămas mult timp până la startul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Subiecții politici continuă să furnizeze mai multă politică decât sunt în stare cetăţenii să proceseze. Cresc turaţiile mecanismelor de manipulare. Este important să urmărim atent care sunt adevăratele scopuri și mize ale candidaților, dar și ale partidelor și grupurilor de interese din spatele acestora. Totul abia începe. Să rămânem cu ochii pe politicienii, care ne asigură cu avânt că ne vor binele.

Prelude to the presidential elections. Working hypotheses

             Slowly but firmly, we enter the presidential election fever. Some parties already chosen the candidate, others have to do it in the near future. We also have an independent one: the parliamentarian Valeriu Ghilețchii made public his intention to run on its own for the president of the country.

            Following surveys, trends and the balance of forces in the political arena, we see how the main favorites for the presidential elections in October are created. After all the probabilities, they will be three: the leader of the socialists, candidate of the “right-wing” (this positioning right-center-left is relative when we talk about the political spectrum in our country) and the PD representative.

            The main subjects of the campaign, probably, are going to be two. The first one, fight against corruption. Debates will be held on the question: “Where is the billion?”. In the remaining time until the elections, unlikely to have a clear answer, so it is possible that we will witness how the thief will scream louder than the others: “Catch the thief!”. The second subject of the campaign will be further fueled by the traditional geopolitical cleavage. Now this will be marked by the union subject, which finds more and more supporters in the society.

            Socialist candidate, Igor Dodon, is credited now with the best chance of winning. Should be noted that the leader of PSRM doesn’t want so much to be a president, he wants more than that, which he declared publicly. Socialists tried their best to postpone the election of the president. Let us recall that the deputies of the PSRM faction voted against establishing the date of elections, and then there were those who disputed it at the Venice Commission. In the case the president would be elected, over Igor Dodon – and the entire party – will overshadow the danger to be identified with the government, and this might be unfavorable for the next parliamentary elections.  Therefore he will do his best to be noticed, with or without a work, with or without reason, and declaring their separate position thus causing conflicts with the parliamentary majority or with those from the Government. Socialist leader did not even hesitate to declare openly that he is coming more to fight than to work with other state institutions. Meanwhile, the early elections would also not benefit socialists. Renato Usatîi can recover some of the voters who gave their vote to PSRM at the last elections, when Our Party was removed from the race in the last minutes. Therefore, PSRM goes to the protests announced by Usatîi, more out of inertia and visibility, and Igor Dodon wants presidency so anyone else could not get it. In the event that Igor Dodon is elected president, the implementation of the Association Agreement with the EU will go on more difficult and the process of modernization of Moldovan society will only suffer.

            Through a joint communique, the Party of Action and Solidarity, Truth and Justice Party and the Liberal Democratic Party of Moldova informs us that in the presidential election they form a unity and that they intend to come up with a common candidate. Following, probably, the strict mathematical calculation, according to which the joint candidate has only to sum up the three parties’ votes, if they went separately, the three want to dance a hora: “There is strength in numbers!”. The logic of political competition, especially the struggle for power doesn’t always coincide with formal logic. We will live and we will see. Until then, though, they will have to face a very difficult test: to identify the candidate. It's hard to imagine that those who are behind Andrei Năstase will agree to support anyone besides their own candidate. Therefore, it is difficult to believe that, if not all, but the most PAS supporters (many of which are intellectuals, after the revelations in the press) but also the inappropriate behavior of the PDA leader will agree to give him the vote. These, in the absence of any viable alternatives probably will not go to vote and would prefer to stay at home. I will not say anything about PLDM. The people there get upset, when you give the opinion about them and their often foolish actions. They do not like when you come with suggestions or if, God forbid, dare to criticize. After that, they call you and tell who pays you. Therefore, only good about PLDM or nothing at all.

            A word to say on the right (this time the real one), would have Iurie Leancă, PPEM candidate. From the position of a constructive opposition, which was placed in the popular Europeans’ leader, with the support of European partners, Iurie Leancă’s candidacy might be one of the best for the Presidency. Nevertheless, now, the former prime minister has a problem: to denigrate his image were working and are still working hard. Excelled here equally the former party colleagues, Platform supporters and opponents on the left. As far as the PPEM leader will be able to build a persuasive campaign, based on a critical speech, but constructive one at the same time, has a chance to recover the previous rating.

            Of those who count on the presidential election - PD, PCRM, PL and PN – have not announced their candidate yet. A mystery remains whom will the democrats propose. The public space is circulated by several names and scenarios. One thing is clear: for Democrats’ candidate accession in the second round will be a very difficult task. At first glance, it does not seem so complicated for a centrist party that could take votes from both right and left. However, assuming the government, additionally to the advantage of available administrative resources, also brings burden of responsibility for all the failures from the last years. Even if the economic and financial slippage was stopped, it is still early to speak about a tangible improvement to benefit the citizens, so as to influence their decision to vote. Henceforward the very heavy mission for the democratic candidate is to get in the second round and then to win the election.

            For the Liberal Party - also part of the ruling coalition - is precisely the right moment to try to claim back the unionist electorate, which, as mentioned, is growing. A lot depends on the candidate who would run in elections. If the PL leader insists on himself, the allegations about political death of both the Liberal leader and the party will not seem an exaggeration anymore.

            PCRM and its leader, Vladimir Voronin, the favorite of the surveys and analyzes conducted a few years ago, obviously lost the positions he once had. On the other hand, at the last parliamentary election from November 30, 2014, PCRM has achieved a relatively good score – over 17 percent of the suffrages, the chances of the communist candidate to reach the second round are rather hypothetical.

            We have to see how will act those from Our Party. Renato Usatîi cannot, because he is younger, and a someone with similar opportunities, the party does not have. Only if someone outside the party is put forward. He will have no chance, however he can take some of the votes from Igor Dodon, in the geopolitical dimension and some of Andrei Nastase’s votes, in the populist one. Consequently, probably, PN will not submit anyone, leaving some voters to go to the platform leader, thus giving him an advantage in the competition with Maia Sandu for a single candidate from those three parties.

            The roads and intentions of the presidential candidates are tangled and unknown! The privileges offered by the Constitution to the president of the Republic of Moldova and the role played by him in the political system are not as important as the battle and the sufferings that are provoked by the electoral fight. It is not worth the effort. I remain convinced that the election of the President by the whole nation is a luxury that we cannot afford. An elected president that would be in opposition with the majority of the government will be a permanent destabilizing factor. The Constitutional Court repaired a procedural mistake committed in the past, but Parliament, in turn, could go back on its decisions and develop such a mechanism for electing the President, simple and effective, which would avoid all sorts of slippages and political crises. This requires courage and political wisdom, while we continue to wade in cheap populism and ignorance.

            Now, we can only make ourselves comfortable and watch all this mess. Every day it becomes more exciting. An absurd mixture of comic and tragic, grotesque and farce. That is just the prelude...

            13.08.2016