miercuri, 1 martie 2017

Republica Moldova în căutarea unui sistem electoral adecvat (I)

1. Captivii „cailor lui Caligula”

Perpetuarea crizelor politice, situația social-economică precară a marii majorități a populației, comportamentul lamentabil al politicienilor din Republica Moldova au readus pe agenda publică problema calității clasei politice în general și, implicit, necesitatea schimbării mecanismului de recrutare și promovare a elitei politice: propriu-zis, a sistemului electoral. Abordată în ansamblu, schimbarea sistemului electoral, poate avea un impact direct atât asupra proceselor social-politice, cât și a sistemului politic în general. Reforma electorală, deși apare drept una dintre soluţiile fezabile pentru responsabilizarea clasei politice şi consolidarea majorităţii necesare guvernării, presupune, în realitate, elaborarea unui nou model democratic de organizare politică a societății. „Sistemele democratice, indiferent de structura lor, sunt în mare parte produsele sistemului electoral pe care îl folosesc” (Baradat 2012).
De menționat că, pe parcursul scurtei istorii de existență, care abia depășește un sfert de secol, Republica Moldova s-a confruntat cu veritabile crize de autoritate şi la nivelul instituţiilor politice, şi la cel al partidelor. Unele din ele aveau un caracter obiectiv și erau inerente perioadei de tranziție, altele erau generate de factori de ordin subiectiv. Deliberările provocate de identificarea cauzelor, depășirea consecințelor și prevenirea crizelor se soldau, în practică, cu schimbarea formei de guvernământ și stabilirea pragului electoral în strictă concordanță cu interesele de moment ale protagoniștilor. Astfel, doar în zece ani am cunoscut mai multe tipuri de republică: prezidențială (3 septembrie 1990 - 28 iulie 1994), semiprezidențială-semiparlamentară (29 iulie 1994 - 4 iulie 2000), parlamentară (5 iulie 2000). Am fost martorii cum, din raţiuni de conjunctură, pragul electoral pentru partide politice, blocuri electorale și candidați independenți era fie majorat, fie redus, iar la alegerile parlamentare din 5 aprilie și 29 iulie 2009, blocurile electorale, în genere, nu au fost permise. Astfel, tema reformei politice a captat periodic atenţia opiniei publice. De fiecare dată, însă, discuția era marcată de o doză consistentă de manipulare, susținută prin mijloacele aflate la îndemâna forțelor politice aflate la putere.
Deși în Republica Moldova s-au perindat mai multe forme de guvernare, formula electorală rămâne de mult timp neschimbată. Sistemul electoral proporţional absolut, cu liste blocate, introdus în 1993, a rămas, practic, intact până în zilele noastre, deşi nu a fost o alegere foarte bună, generând mai multe efectule negative. Asta în timp ce, după cum menționam, modelul de sistem electoral aplicat are un impact direct și condiționează în mare măsură funcționalitatea întregului sistem politic.
Actualul sistem electoral din Republica Moldova, bazat pe formula electorală proporțională absolută trebuie schimbat, fapt recunoscut atât de marea majoritate a reprezentanților clasei politice, cât și de unii specialiști în domeniile socio-umane. Avantajând partidele politice, sistemul proporțional absolut și-a jucat rolul, creând cadrul necesar afirmării multipartitismului politic. Realitățile din Republica Moldova vin să confirme teză conform căreia „cu cât este mai pur sistemul electoral proporțional, cu atât tinde să producă mai multe partide”, iar „fragmentarea politică ce rezultă subminează guvernabilitatea” (Diamond, 2004).
La capitolul „număr de partide” Republica Moldova depășește cu mult democrații precum Germania, Franța, Marea Britanie. Este totuşi greu să recomanzi un număr optim de partide, care ar asigura funcționalitatea unui sistem politic democratic. Dar am putea vorbi de un număr critic care, odată depășit, devine contraproductiv. Oricum, doar o jumătate din partidele înregistrate oficial joacă un rol activ în cadrul sistemului politic al țării.
Absolutizarea modelului proporțional a scos în evidență, de-a lungul timpului, mai multe lacune. Încă în octombrie 2001, într-un studiu realizat de Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT), au fost identificate mai multe handicapuri ale sistemului electoral, existent în Republica Moldova din 1993. În primul rând, toate partidele care au ieşit învingătoare şi au participat la guvernare, au degradat, ulterior, cu mici excepţii, o cauză fiind selectarea şi promovarea candidaţilor. Listele închise de partid, formate de către lideri, după criterii nu tocmai bine definite, şi aplicate, iarăşi, nu tocmai transparent, continuă să fie principalii factori care duc la scandaluri chiar în plină campanie electorală şi, în cele din urmă, la scindarea partidelor. În al doilea rând, este deja un loc comun să constaţi ruptura dintre candidaţii „aleşi cu hurta” şi electorat. În cel de-al treilea rând, în cei zece ani de pluripartitism nu există niciun exemplu de schimbare statutară a liderilor partidelor – dovadă că actualul sistem electoral alimentează aşa-numitul „sindrom al părinţilor fondatori”.
Perioada care a trecut a confirmat justețea acestor constatări și perpetuarea problemelor existente. Parlamentarii aleșii în cadrul acestui tip de scrutin, pe liste de partid închise, mai sunt numiți „caii lui Caligula”, dacă e să utilizăm calificativul atribuit de către Giovanni Sartori. Împăratul roman Caligula și-a numit calul senator, iar „în politica electorală expresia «calul lui Caligula» înseamnă că orice «nimeni» (până și un cal) poate fi ales” (Sartori, 2008). Fireşte, nu este cazul să generalizăm: printre cei aleşi sunt multe persoane competente și integre, dar modalitatea de accedere în parlament îi face, obiectiv, vorbind, dependenți de liderii de partid, de aici și comportamentul respectiv.
În aceste condiții, din instituții de promovare a intereselor social-politice din societate, partidele se transformă în pseudopartide – nişte sereleuri, în fond, la cheremul unor lideri lacomi de căpătuială şi putere. Practica electorală arată că sunt folosite pe post de clone, căpușe ori le servesc unora drept formă camuflată de business...
Pe termen scurt, unii vor fi, probabil, defavorizaţi de modificarea sistemului electoral: cum e firesc pentru o societate deschisă, nu toți actorii politici își doresc această schimbare. Dincolo de frustrări, însă, este important ca formula convenită să fie pe măsura provocărilor cu care se confruntă societatea. Or, după cum știm, sistemul electoral poate determina evoluția societății pe termen lung.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Deja vu” cu țepe

Evenimentele din 7 aprilie 2009, de asemenea, au fost precedate de niște alegeri – alegerile parlamentare. Pretextul a fost frauda elector...