duminică, 26 martie 2017

Republica Moldova în căutarea unui sistem electoral adecvat (IV)

4. Majoritatea absolută și proporționalul deblocat


            În textul precedent am analizat sistemul electoral majoritar în varianta când „câștigătorul ia totul”, adică majoritatea relativă. Sistemul majoritar mai cunoaște o formulă: cea absolută. De data aceasta câștigătorul va trebui să acumuleze 50+1 din voturi. Dacă nu reușește din prima, atunci se va organiza turul doi de alegeri între primii doi candidați. Un sistem majoritar uninominal în două tururi de scrutin este utilizat în Franța pentru alegerea deputaților în Adunarea Naţională , care reprezintă camera inferioară a parlamentului francez. De asemenea, formula majoritară absolută se aplică și în statele unde se folosește sistemul mixt: când sunt desemnați deputații în circumscripțiile uninominale (Lituania și Ungaria).
            Sistemul majoritar absolut. Sistemul majoritar cu dublul tur de scrutin îi permite alegătorului să-și exprime liber, în primul tur, prima alegere. Dacă însă niciun candidat nu câștigă majoritatea absolută, urmează turul doi, când alegătorul este nevoit să voteze rațional: „dublul tur de scrutin transformă o constrângere într-o opțiune inteligentă” (Sartori). Practica demonstrează că, de regulă, după primul tur, partidele intră în negocieri gen: „candidatul meu se va retrage în circumscripția A, dacă al tău se va retrage în circumscripția B”. În realitate, evident, negocierile sunt mult mai complexe și constrâng partidele să manevreze, impunându-le astfel să fie mai moderate.
            Efectul dublului tur de scrutin este acela de a produce partide mai „flexibile” (Duverger) și, prin urmare, de a modera politica. Sartori este de părere că „dublul tur de scrutin penalizează partidele antisistem”, pe care acesta le împarte în partide extremiste, extreme și/sau izolate. După cum afirmă politologul italian, posibilitatea de transfer a votului se oprește în fața partidelor extremiste-izolate. Numărul lor maxim de voturi este cel inițial. În cel de-al doilea tur, voturile partidelor antisistem vor merge, mai degrabă, la alte partide, dar nu vor primi voturile altora. Astfel dispar din spectrul politic. Desigur, nu trebuie să absolutizăm: în cazul dat se includ factori situaționali, care pot influența raționamentele expuse mai sus. Un lucru este sigur: dublul tur de scrutin penalizează partidele aflate la extremitățile eșichierului politic și facilitează guvernabilitatea.
            Pe de altă parte, în cazul scrutinului cu mai multe tururi, dacă primul tur este puternic conflictual, al doilea tur presupune realizarea unor alianţe,,ad-hoc'' sau chiar a unor coaliţii ulterioare la guvernare. Practica ne arată că nu întotdeauna realizarea acestor alianţe porneşte de la înrudirile sau asemănările de programe politice ale celor ce realizează astfel de alianţe.
            Variantele proporționalului. Trebuie de remarcat faptul că sistemul electoral preferat în marea majoritate a statelor europene este cel proporțional. Se cunosc mai multe formule ale sistemului proporțional, iar diferența o face cu precădere tipul listei aplicate și mărimea circumscripției. Varianta cu „lista blocată” este atunci când numele candidaţilor sunt propuși de un partid politic sau de o alianţă de partide, iar alegătorul nu are nicio posibilitate de a interveni în această listă. De menționat că în toate statele UE, unde se aplică sistemul proporțional, cu liste blocate (Italia, Spania, Portugalia, România, Bulgaria), alegerile au loc în mai multe circumscripții plurinominale. De regulă, acestea corespund împărțirii administrativ-teritorială a țării.
             După cum știm, și în Republica Moldova se aplică sistemul proporțional cu liste blocate, doar că la noi alegerile se desfășoară  într-o singură circumscripție plurinominală. Se ştie că atunci când s-a optat pentru această formulă (în 1993), s-a pornit de la faptul că Republica Moldova nu-și poate exercita controlul asupra raioanelor din stânga Nistrului.
            Într-un șir de țări unde se aplică sistemul proporțional, în care alegătorul are de votat o „listă închisă”, adică o listă cu o componenţă şi o ordine a candidaţilor predeterminată de partidul care o propune, alegătorii au posibilitatea de a modifica ordinea respectivă prin voturile preferenţiale pe care le pot exprima pentru candidaţii favoriţi, cazul Austriei, Belgiei, Cehiei, Ciprului, Danemarcii, Letoniei, Olandei, Slovaciei, Suediei.
            Un nivel mai mare de intervenţie a alegătorului în selecţia candidaţilor este întâlnit în Estonia, Finlanda, Grecia, Polonia. În aceste ţări lista de candidaţi este deschisă (fără o ordine prestabilită de partid), iar votul preferenţial este obligatoriu. Acolo, alegătorii stabilesc, practic, ordinea candidaţilor pe listă, prin faptul că fiecare alegător este nevoit să aleagă un anume candidat, astfel încât votul să-i fie validat (chiar dacă votul pentru candidatul respectiv înseamnă, în mod automat, un vot acordat listei căreia îi aparţine candidatul).
            Un caz aparte îl reprezintă Luxemburgul, ţară în care fiecare alegător are la dispoziţie atâtea voturi câte mandate sunt alocate circumscripţiei în care el votează. Alegătorul poate acorda aceste voturi candidaţilor care pot figura pe liste diferite. De asemenea, sistemul din Slovenia, unde alegătorii stabilesc ordinea candidaţilor pe lista propusă de un partid la nivelul regiunii – prin faptul că fiecare alegător are de votat un candidat (dintre cei care reprezintă lista respectivă în districtul său) – este unul interesant, putând fi considerat un sistem de reprezentare proporţională cu scrutin uninominal.
            Prin urmare, pot fi luate în calcul mai multe variante de modificare a sistemului electoral existent. În cazul păstrării sistemului proporțional actual, modificarea poate să prevadă trecerea de la liste blocate la cele închise sau deschise, fapt care ar da posibilitate alegătorului să intervină în ordonarea pe listă a candidaților. De asemenea, poate fi examinată varianta organizării alegerilor la nivelul mai multor circumscripții uninominale. Dacă va fi aplicată formula majoritară, atunci ar fi bine să se ia în calcul și sistemul majoritar uninominal cu două tururi de scrutin. 
          Acestea ar fi unele dintre variantele fezabile de sisteme electorale, cu aplicarea formulei majoritare absolute sau a sistemului proporțional, sugerate de practica altor țări și reflectate în literatura de specialitate. Rămâne ca toți cei preocupați și implicați în modificarea actualului sistem electoral să analizeze variantele posibile, dar și eventualul lor impact asupra sistemului politic în general. Vom reveni, cu sugestii, într-un alt material.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Deja vu” cu țepe

Evenimentele din 7 aprilie 2009, de asemenea, au fost precedate de niște alegeri – alegerile parlamentare. Pretextul a fost frauda elector...