Maidanul
declanșator. Devine tot mai evident că, principala problemă care a generat
activismul extern al actualei puteri de la Kremlin este de ordin intern. Teama
că spiritul EuroMaidanului se va apropia la propriu de centrul Moscovei explică
comportament agresiv al Kremlinului. Analizat din perspectiva sistemică, regimul
politic din Rusia, în ritmuri accelerate se îndreaptă de la unul autoritar spre
unul cvasitotalitar. Elementele democratice care au mai rămas sunt de faţadă și
tot mai mult amintesc de ipocrizia constituțională stalinistă. Constituția URSS
din 1936, de altfel ca și cea din 1977, una declara și alta făcea. Sistemul
politic din Rusia are tendințe clare de închidere.
La baza acestui proces stau,
bineînțeles, factori de ordin obiectiv. De fapt, procesele de democratizare a
Rusiei începute pe timpul lui B. Elțin nu au fost sincronizate cu cele de
modernizare politică la baza cărora stau factori de ordin economic. Este o
axiomă că la temelia unei democrații funcționale se află libertatea economică.
Nu poate fi liber un cetățean care nu-și poate asigura surse elementare de
existență și nu poate fi vorba de stat de drept dacă nu este asigurată
respectarea regulilor de joc atât pe verticală cât și pe orizontală.
Fobiile
Patriarhilui. Actualul lider de la Kremlin trăiește drama unui dictator
care nu mai poate renunța la putere fără să suporte consecințele ilegalităţilor
comise. De fapt, moartea politică a lui Putin a survenit imediat după expirarea
primelor două mandate de aflare la prezidenția Rusiei. Au urmat o retragere
simulată, prelungirea mandatului preşedintelui rus de la 4 la 6 ani și o rocadă
cu președintele de atunci D. Medvedev. Istoria abundă în asemenea exemple. Vladimir
Putin nu va ceda niciodată benevol puterea. Ea va putea fi preluată doar cu
forţa, urmare a unor evenimente cu eventuale urmări dramatice.
Conştient de toate acestea actualul
lider de la Kremlin va închide şi mai mult sistemul pentru a-şi prelungi viaţa
politică dar şi cea fizică. Pentru aceasta este nevoie de o justificare, de
legitimitate, politologic vorbind. Revenirea la războiul rece este o soluție
perfectă pentru a supraviețui. Mai ales că extinderea teritorială pentru ruşi întotdeauna
a fost o chestie prioritară. După cum ne amintește Carl von Clausewitz, un teoretician
militar german din secolul al XIX-lea, războiul nu este altceva decât o
continuare a politicii prin alte mijloace.
Viața
bate filmul. Evident că, pentru Ucraina, Moscova avea elaborate mai multe scenarii.
Unele din ele erau previzibile. Cu toate acestea, dinamica evenimentelor din
ultima săptămână i-a luat prin surprindere pe toți. Evident că evenimentele
care au avut loc la Kiev au fost gândite şi tehnologizate în birourile
specialiştilor din Kremlin. O habă bună de vreme V. Ianukovici i-a tot dus de
nas pe comisarii europeni cu semnarea tratatului de asociere. Între timp, omul
și-a amenajat un palat ce stârnește invidia chiar și a locatarilor din dealul Sorocii,
iar colecția de automobile lasă fără replică colegii de partea aceasta a
Nistrului. Liderii occidentali de azi, dar și de ieri, cu toate vilele lor și
cu toate bicicletele promițătoare de viață lungă și sănătoasă, par niște
boschetari pe lângă demnitarul de la Kiev.
La momentul culminant Kievul renunță
la semnarea acordului de asociere. Lucru nemaiîntâlnit în relațiile UE cu un
oarecare alt stat. Pentru toată lumea era evident că Maidanul din Kiev va
protesta. Exploatând la maximum stereotipurile înrădăcinate în mentalitatea
unei populații frustrate, manipulând subtil cu psihologia unei mulțimi
dezlănțuite, plasând eficient provocatori printre protestatari cu slogane și
îndemnuri extremiste, propaganda moscovită se așeza perfect peste așteptările unei bune părți ale populației.
Dacă urmărim evoluţiile
evenimentelor de pe EuroMaidan, vedem că se intervenea de fiecare dată când era
necesar pentru a provoca mulțimea şi a escalada protestele. Așa s-a întâmplat
în noaptea spre 30 noiembrie 2013 după care au urmat un șir de provocări în ianuarie
și februarie 2014. Astăzi nu mai trezește nici un dubiu ale cui interese
reprezenta în Ucraina ex-președintele V. Ianukovici. Vidul de putere care s-a
creat la Kiev a picat foarte bine pe acțiunile ulterioare ale Moscovei. Mai
crede cineva că este o coincidență întâmplătoare?
Conjunctura
internațională favorabilă. Prinsă în febra pregătirilor către alegerile din
luna mai, UE s-a dovedit total nepregătită pentru un scenariu dur și tupeist. Președinția
americană nu trece prin cele mai bune timpuri. Presiunile interne în contextul
unui deficit bugetar enorm și angajamentele pe exterior dispersate în mai multe
puncte fierbinți de pe mapamond au influențat modalitatea de reacție a
Washingtonului la acțiunile Rusiei din sud-estul Ucrainei. Până la moment
răspunsul actualei administrații de la Casa Albă nu a fost unul adecvat.
Una cu alta, trebuie să recunoaștem
că, Moscova a prins foarte bine momentul. Operațiunea de anexare a Crimeii, cu
siguranță, va intra manuale și crestomații și se va studia în universități și
academiile militare.
Victoria
lui Pirus. Într-un prim exercițiu de evaluare a evenimentelor legate de
anexarea Crimeii la Rusia constatăm că, pe termen scurt Rusia a avut de
câștigat. O analiză proiectată în viitor nu exclude însă ipoteza, că euforia
rușilor legată de anexarea Crimeii este una de moment, iar victoria - una pirică.
Pe termen lung Rusia va avea de pierdut. În primul rând, au fost deteriorate
pentru o lungă perioadă relațiile cu Ucraina. Or, vorba lui Zbigniew Brzezinski,
Rusia fără Ucraina nu mai este un imperiu. Vor urma lovituri simțitoare asupra sistemului
clădit de V. Putin. Avem și precedente. Să ne amintim cât de eficiente au fost
loviturile, în primul rând, economice aplicate Uniunii Sovietice de către
statele occidentale și SUA. Într-un timp incredibil de scurt un adevărat
imperiu s-a prăbușit lamentabil. Chiar dacă, acum, primele sancțiuni ale
Occidentului aplicate Rusiei par ridicole, vedem cum iau amploare și fără îndoială
vor continua.
Țarcul
politic autohton (foarte succint). În scurt timp după declarația
parlamentului de la Chișinău în legătură cu situația din țara vecină Rusia anexează
Crimeea. Pentru a restabili echilibrul geopolitic, la Chișinău este demis
ministrul Apărării. Ambasadorul Ucrainei la Chișinău ne amintește că avem
armate străine pe teritoriul nostru. Președintele Timofte vine la Președintele
Băsescu. Se încearcă sensibilizarea europenilor și se fac promisiuni. Guvernul
rus discută problema apărării rușilor din raioanele din stânga Nistrului. Președintele
țării în calitatea sa de garant al ”suveranităţii, independenţei naţionale, al
unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării” afirmă că, nu se așteaptă la
nimic bun, dar ne liniștește și speră că ”nu va fi mai rău decât acţiunile în
privinţa Crimeii”. Să înțelegem că o anexare este o măsură suportabilă? Nasc și
la Moldova președinți!
Un sondaj prevestește alternanța
guvernării (schimbarea puterii politice) pe malul Bâcului. Leul buimăcit
încearcă să se ridice, dar nu rezistă mult. Gubernatorul Băncii Naționale nu
este de găsit. Euro și dolarul iarăși cresc. Avem și creșteri! Pe această notă
optimistă punem punct.
20. 03. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu