sâmbătă, 22 martie 2014

Tendințele sezonului politic de primăvară


            Maidanul declanșator. Devine tot mai evident că, principala problemă care a generat activismul extern al actualei puteri de la Kremlin este de ordin intern. Teama că spiritul EuroMaidanului se va apropia la propriu de centrul Moscovei explică comportament agresiv al Kremlinului. Analizat din perspectiva sistemică, regimul politic din Rusia, în ritmuri accelerate se îndreaptă de la unul autoritar spre unul cvasitotalitar. Elementele democratice care au mai rămas sunt de faţadă și tot mai mult amintesc de ipocrizia constituțională stalinistă. Constituția URSS din 1936, de altfel ca și cea din 1977, una declara și alta făcea. Sistemul politic din Rusia are tendințe clare de închidere.
          La baza acestui proces stau, bineînțeles, factori de ordin obiectiv. De fapt, procesele de democratizare a Rusiei începute pe timpul lui B. Elțin nu au fost sincronizate cu cele de modernizare politică la baza cărora stau factori de ordin economic. Este o axiomă că la temelia unei democrații funcționale se află libertatea economică. Nu poate fi liber un cetățean care nu-și poate asigura surse elementare de existență și nu poate fi vorba de stat de drept dacă nu este asigurată respectarea regulilor de joc atât pe verticală cât și pe orizontală.
            Fobiile Patriarhilui. Actualul lider de la Kremlin trăiește drama unui dictator care nu mai poate renunța la putere fără să suporte consecințele ilegalităţilor comise. De fapt, moartea politică a lui Putin a survenit imediat după expirarea primelor două mandate de aflare la prezidenția Rusiei. Au urmat o retragere simulată, prelungirea mandatului preşedintelui rus de la 4 la 6 ani și o rocadă cu președintele de atunci D. Medvedev. Istoria abundă în asemenea exemple. Vladimir Putin nu va ceda niciodată benevol puterea. Ea va putea fi preluată doar cu forţa, urmare a unor evenimente cu eventuale urmări dramatice.
            Conştient de toate acestea actualul lider de la Kremlin va închide şi mai mult sistemul pentru a-şi prelungi viaţa politică dar şi cea fizică. Pentru aceasta este nevoie de o justificare, de legitimitate, politologic vorbind. Revenirea la războiul rece este o soluție perfectă pentru a supraviețui. Mai ales că extinderea teritorială pentru ruşi întotdeauna a fost o chestie prioritară. După cum ne amintește Carl von Clausewitz, un teoretician militar german din secolul al XIX-lea, războiul nu este altceva decât o continuare a politicii prin alte mijloace.
            Viața bate filmul. Evident că, pentru Ucraina, Moscova avea elaborate mai multe scenarii. Unele din ele erau previzibile. Cu toate acestea, dinamica evenimentelor din ultima săptămână i-a luat prin surprindere pe toți. Evident că evenimentele care au avut loc la Kiev au fost gândite şi tehnologizate în birourile specialiştilor din Kremlin. O habă bună de vreme V. Ianukovici i-a tot dus de nas pe comisarii europeni cu semnarea tratatului de asociere. Între timp, omul și-a amenajat un palat ce stârnește invidia chiar și a locatarilor din dealul Sorocii, iar colecția de automobile lasă fără replică colegii de partea aceasta a Nistrului. Liderii occidentali de azi, dar și de ieri, cu toate vilele lor și cu toate bicicletele promițătoare de viață lungă și sănătoasă, par niște boschetari pe lângă demnitarul de la Kiev.
            La momentul culminant Kievul renunță la semnarea acordului de asociere. Lucru nemaiîntâlnit în relațiile UE cu un oarecare alt stat. Pentru toată lumea era evident că Maidanul din Kiev va protesta. Exploatând la maximum stereotipurile înrădăcinate în mentalitatea unei populații frustrate, manipulând subtil cu psihologia unei mulțimi dezlănțuite, plasând eficient provocatori printre protestatari cu slogane și îndemnuri extremiste, propaganda moscovită se așeza perfect peste  așteptările unei bune părți ale populației.
            Dacă urmărim evoluţiile evenimentelor de pe EuroMaidan, vedem că se intervenea de fiecare dată când era necesar pentru a provoca mulțimea şi a escalada protestele. Așa s-a întâmplat în noaptea spre 30 noiembrie 2013 după care au urmat un șir de provocări în ianuarie și februarie 2014. Astăzi nu mai trezește nici un dubiu ale cui interese reprezenta în Ucraina ex-președintele V. Ianukovici. Vidul de putere care s-a creat la Kiev a picat foarte bine pe acțiunile ulterioare ale Moscovei. Mai crede cineva că este o coincidență întâmplătoare?
            Conjunctura internațională favorabilă. Prinsă în febra pregătirilor către alegerile din luna mai, UE s-a dovedit total nepregătită pentru un scenariu dur și tupeist. Președinția americană nu trece prin cele mai bune timpuri. Presiunile interne în contextul unui deficit bugetar enorm și angajamentele pe exterior dispersate în mai multe puncte fierbinți de pe mapamond au influențat modalitatea de reacție a Washingtonului la acțiunile Rusiei din sud-estul Ucrainei. Până la moment răspunsul actualei administrații de la Casa Albă nu a fost unul adecvat.
            Una cu alta, trebuie să recunoaștem că, Moscova a prins foarte bine momentul. Operațiunea de anexare a Crimeii, cu siguranță, va intra manuale și crestomații și se va studia în universități și academiile militare.
            Victoria lui Pirus. Într-un prim exercițiu de evaluare a evenimentelor legate de anexarea Crimeii la Rusia constatăm că, pe termen scurt Rusia a avut de câștigat. O analiză proiectată în viitor nu exclude însă ipoteza, că euforia rușilor legată de anexarea Crimeii este una de moment, iar victoria - una pirică. Pe termen lung Rusia va avea de pierdut. În primul rând, au fost deteriorate pentru o lungă perioadă relațiile cu Ucraina. Or, vorba lui Zbigniew Brzezinski, Rusia fără Ucraina nu mai este un imperiu. Vor urma lovituri simțitoare asupra sistemului clădit de V. Putin. Avem și precedente. Să ne amintim cât de eficiente au fost loviturile, în primul rând, economice aplicate Uniunii Sovietice de către statele occidentale și SUA. Într-un timp incredibil de scurt un adevărat imperiu s-a prăbușit lamentabil. Chiar dacă, acum, primele sancțiuni ale Occidentului aplicate Rusiei par ridicole, vedem cum iau amploare și fără îndoială vor continua.
            Țarcul politic autohton (foarte succint). În scurt timp după declarația parlamentului de la Chișinău în legătură cu situația din țara vecină Rusia anexează Crimeea. Pentru a restabili echilibrul geopolitic, la Chișinău este demis ministrul Apărării. Ambasadorul Ucrainei la Chișinău ne amintește că avem armate străine pe teritoriul nostru. Președintele Timofte vine la Președintele Băsescu. Se încearcă sensibilizarea europenilor și se fac promisiuni. Guvernul rus discută problema apărării rușilor din raioanele din stânga Nistrului. Președintele țării în calitatea sa de garant al ”suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării” afirmă că, nu se așteaptă la nimic bun, dar ne liniștește și speră că ”nu va fi mai rău decât acţiunile în privinţa Crimeii”. Să înțelegem că o anexare este o măsură suportabilă? Nasc și la Moldova președinți!
         Un sondaj prevestește alternanța guvernării (schimbarea puterii politice) pe malul Bâcului. Leul buimăcit încearcă să se ridice, dar nu rezistă mult. Gubernatorul Băncii Naționale nu este de găsit. Euro și dolarul iarăși cresc. Avem și creșteri! Pe această notă optimistă punem punct.

                                                                                                                      20. 03. 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Moldova și prietenii ei (Fabrika, 18.04.2018)

https://www.publika.md/emisiuni/fabrika_411_video_5056754.html#gallery