(sistemul
electoral și Noi)
Într-un alt articol
de acum două săptămâni, scriam despre vulnerabilitățile mecanismului puterii politice de la noi din perspectivele unor învățăminte ce trebuie trase în urma evenimentelor din Ucraina. Mă refeream
la necesitatea stringentă de înlăturare a unor situații potenţial generatoare de criză politică. În mod special vorbeam
despre oportunitatea modificării unor prevederi ale Legii Supreme a Republicii
Moldova şi a altor acte normative legate de alegerea preşedintelui în vederea
evitării unor eventuale crize politice. Încercam să explic de ce aceasta este
necesar, dar și oportun anume
acum.
O altă problemă
legată de funcționarea mecanismului
puterii politice este sistemul electoral. Pe lângă multitudinea de chestiuni
importante pe care le condiționează sistemul
electoral, în esență, totul poate fi
redus la faptul că, încercând să găsim o soluţie prin „Cum alegem?” (în sens de
mecanism), în realitate, abordăm o problemă politică primordială: „Pe cine
alegem?”. Toată literatura de specialitate ne atenționează că problemele legate de modificarea sistemului electoral nu
trebuie tratate cu ușurință. Cu toate acestea, cum ne-o dovedește și practica, cei
angajați în modificarea
sistemelor electorale sfârșesc, ca regulă, prin
adoptarea modelului perceput de ei ca fiind în avantajul lor imediat. Republica
Moldova nu reprezintă o excepție.
Pe parcursul
ultimilor ani, se vorbește mult despre introducerea
sistemului electoral mixt. La un moment dat a fost votată o variantă în
Parlamentul de la Chișinău. Dar în scurt
timp a fost restabilit status quo-ul prin votul reprezentanților unui partid care îl votase inițial și care, culmea,
venise primul cu ideea introducerii unui asemenea sistem în Republica Moldova.
Zilele acestea, Comisia de la Veneţia, răspunzând solicitării Partidului
Democrat cu privire la trecerea la un sistem mixt de vot, după cum era de
aşteptat, recomandă Moldovei să nu modifice Codul electoral în anul alegerilor.
Fără a ne aprofunda
în teoretizări, vom menționa doar că, într-o
interpretare succintă, sistemul electoral nu constituie altceva decât un
mecanism pentru transformarea voturilor în demnităţi publice. Parametrii
principali ai sistemului electoral sunt: formula electorală, mărimea
circumscripţiei electorale, structura votului, pragul electoral, mărimea
instituţiei eligibile. Aceste variabile pot fi de diferite tipuri şi pot lua
forme diferite, dar şi îmbinate în mod diferit, produc o diversitate extrem de
mare a sistemelor electorale. A devenit axiomatic faptul că nu există sisteme
electorale bune sau proaste, ci adecvate sau mai puțin adecvate. Cu unele excepții, valabile pentru democrațiile consacrate (ex. Marea Britanie și SUA), mai putem adăuga că nu există sisteme electorale veșnice.
În ce situaţie suntem noi? Actualul
sistem electoral din Republica Moldova și-a cam trăit traiul, fapt recunoscut atât de marea majoritate a
reprezentanților clasei
politice, cât și de specialiștii în domeniile socio-umane. Sistemul bazat pe formula electorală
proporțională absolută
aplicată la noi necesită schimbare. Model care avantajează partidele politice,
el și-a jucat rolul, creând cadrul necesar
pentru instituirea şi dezvoltarea multipartitismului politic.
Absolutizarea
modelului proporțional a scos în
evidență de-a lungul
timpului mai multe lacune. Parlamentarii aleși în cadrul acestui tip de scrutin, pe liste de partid închise, mai
sunt numiți „caii lui Caligula”,
dacă e să utilizăm calificativul atribuit de către G. Sartori. Împăratul roman
Caligula și-a numit calul
senator, iar în politica electorală expresia „calul lui Caligula” înseamnă că
orice „nimeni” (până și un cal) poate fi
ales. Totuşi, nu trebuie să generalizăm. În rândul aleșilor sunt persoane demne și competente, dar
modalitatea de accedere în parlament le face în mod obiectiv dependente de
liderii de partid, iar de aici și comportamentul
respectiv.
Varianta optimă. Adecvată
realităților Republicii
Moldova poate fi o variantă intermediară – sistemul mixt, care încearcă să
combine în forme diferite atât votul majoritar, cât şi reprezentarea
proporţională. În principiu, acest sistem presupune alegerea unei parţi a
deputaţilor în circumscripții uninominale prin
vot majoritar, iar a altei părți – în circumscripții plurinominale cu aplicarea metodei proporționale. Fiecare alegător are la dispoziţie două voturi – unul pentru un
candidat individual din circumscripţia uninominală, iar celălalt, pentru lista
de partid.
Un sistem proporțional cu liste de partid prin care cetățenii să aleagă 51 de deputați ar păstra mai întâi de toate partidele politice în calitate de
instituţii şi mecanisme de selecţie, recrutare şi reprezentare a intereselor
sociale. Mai mult ca atât, în perspectivă, s-ar putea trece la listele
deschise, unde alegătorul unui partid ar decide locul pe listă al candidaților propuși. Aceasta, pe de o
parte, ar spori calitatea și competența celor aleși, iar pe de alta,
ar mări eficiența și gradul de mobilitate a partidelor politice. Un astfel de mecanism
este practicat pe larg într-un șir de state din UE.
Alți 50 de deputați urmează să fie aleși în circumscripții uninominale cu
vot majoritar în două tururi. Mărimea circumscripției electorale în comparație cu un sistem majoritar
absolut va crește dublu și va număra circa 52 mii de alegători. Pentru a trece de primul tur, un
candidat va avea nevoie de peste 26 mii de voturi. În aceste condiții, accederea în Parlament în exclusivitate cu ajutorul resurselor
financiare va constitui, mai degrabă, o excepție decât o normă.
Mai mult decât
atât, candidații din circumscripțiile uninominale, în marea lor parte, după cum ne-o demonstrează și practica internațională, vor prefera
suportul partidelor politice, solicitând nominalizarea și susținerea de către
acestea, prin tot ce înseamnă „promovare electorală”. Totodată, candidații aleși, chiar cu susținerea partidelor, vor dispune de un grad mai mare de independență și autonomie în
adoptarea deciziilor. În urma modificărilor, vor avea de câștigat atât cetățenii, cât și regimul democratic, în general, prin afirmarea partidelor politice în
calitatea lor definitorie de sisteme politice deschise. Aceasta ar produce o
reală reconfigurare a întreg spațiului public de la
noi și ar crea premise pentru formarea unei
culturi politice participative.
Printre
dezavantajele sistemelor electorale mixte se menționează faptul că este un sistem relativ complex, care poate crea
confuzie în rândul electoratului. De acord, dar acest impediment poate fi depășit prin conjugarea eforturilor.
Hârtia de turnesol. Adoptarea
unui sistem electoral adecvat va determina în mare parte, după cum menţionam,
calitatea regimului democratic pe care îl vom edifica în perioada imediat
următoare. Formula electorală votată, ca și în cazul cu modalitatea de alegere a președintelui, constituie hârtia de turnesol atât pentru liderii partidelor
parlamentare, cât și pentru deputați, care va marca gradul de depășire a condiţiei de politician și de însușire a calității de om politic. Tărăgănarea adoptării și implementării noului sistem până la următorul ciclu electoral nu înseamnă
altceva decât amânarea cu cel puțin patru ani a
schimbării reale în funcționarea mecanismelor
puterii politice de la noi. Liderii partidelor parlamentare (formali sau
neformali) și în continuare vor
adopta decizii pornind, în primul rând, de la motivații de ordin personal. Cât costă principiile și valorile lor ştim deja.
Pronostic. În afara formațiunilor plasate la extremele eșichierului politic, majoritatea partidelor recunosc necesitatea
trecerii la sistemul mixt. Dar, de regulă, totul rămâne la nivelul declarațiilor. După cum e și firesc, mai
aproape de alegeri, problema revine pe agendă. Dar imediat se pretextează că a
rămas prea puțin timp pentru a
discuta, explica și implementa. Totul
se mișcă pentru ca nimic să nu se schimbe! Nici
despre modificarea modalității de alegere a președintelui nu se discută, apoi vom auzi același refren. Nu trebuie să fii profet ca să-ți dai seama că lucrurile vor sfârși cu o nouă criză. Judecând după actuala conjunctură politică, ea este
iminentă. Iarăși cineva va pune
problema președintelui ales de
popor.
Astfel, pornind de
la esența politicii, vom
spune: dacă se ajunge la criză, înseamnă că cineva e interesat de aceasta.
Cine? De ce? Vă las să reflectați.
27.03.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu