Entuziasmul
cu Unirea n-a ținut mult. Ușor, ușor, au început să ne macine grijile
cotidianului, apoi și deziluziile. Disperați și debusolați, am început să ne
risipim eforturile în discuții sterile despre limbă, alfabet, istorie. Sterile,
deoarece totul era evident. Mai puțin se vorbea despre viitor. La un moment
dat, a început să ne fascineze fraza: „Mergem înainte, că înainte era mai
bine!”. Între timp, am avut parte de un premier -„karandaş” și de un șir de
sfidări ale diferitor demnitari de la Chișinău la adresa Bucureștiului. După
cum era și de așteptat, toate acestea au trezit reticența Bucureștiului făță de
conducerea de la Chișinău. Perioada comunistă, chiar dacă a înregistrat şi
scurte intervale de cochetare, ne-a îndepărtat și mai mult de București.
Împovărat de propriile griji și nevoi, înglodat în dezbaterile democrației în
devenire, Bucureștiul nu-i ardea de Chișinău. Clasa politică de peste Prut avea
alte priorități, parcurgând anevoios, și ea, treptele tranziției spre
democrației.
Moscova, în schimb, a fost omniprezentă în spațiul între Prut și Nistru.
În afară de tancuri, rachete și muniții, dislocate ilegal în raioanele de est
ale țării, necontrolate de autoritățile oficiale, Moscova și-a creat și
întreținut în permanență aici o masivă „coloană a cincea”, formată din persoane
concrete, partide, instituţii. Prin
acapararea spațiului mediatic și informațional, Kremlinul și-a extins
controlul, practic, asupra întregii populații. Metodele erau cunoscute: manipulare,
corupere, șantaj etc. Știa ce știa președintele Petru Lucinschi atunci când
afirma că, dacă adoptăm o lege a lustrației, rămânem fără intelectualitate!
Este suficient să urmărim parcursul și ultimele declarații publice ale primului
fost șef securist de la noi, Anatol Plugaru, ca să ne dăm imediat seama că nici
nu am fi putut avea o altă soartă. Iar naivii de la Chișinău, de fiecare dată,
știind că Moscova nu crede lacrimilor, preferau varianta capului plecat,
crezând că poate, poate... Iluzii deșarte.
Moscova, mai ales, odată cu stabilirea la Kremlin a lui Vladimir Putin,
și-a concentrat eforturile pentru a-și restabili poziția de altă dată în tot
spațiul ex-sovietic. Lucru cunoscut: unui regim autoritar pentru o perioadă de
timp îi reușește mult mai eficient mobilizarea forțelor pe un segment
prestabilit. Un timp a picat bine și conjunctura prețurilor la resursele
energetice. Ușor dar sigur, Chișinăul a înghițit această momeală care l-a ținut
prins o bună perioadă de timp. De fapt, nici nu era nevoie de momeală, trebuia
doar un pretext simplu și clar. Rusia ne accepta produsele fără a ne cere
calitate și ne livra gaze la prețuri preferențiale. A ținut, dar nu prea mult.
Precum spunea înțeleptul: „Nimic nu este veșnic în afară de schimbare”. Acum,
simțind că pierde din terenul de altădată, Kremlinul utilizează diferite
stratageme pentru a păstra Chișinăul în orbita sa de influență. Metodelor
devenite tradiționale și actorilor cunoscuți li se adaugă altele noi, dictate
de noile contexte ce apar. Pică bine o criză financiară, economică sau politică
prin provocarea anticipatelor.
Un document publicat săptămâna trecută de Judecătoria Buiucani relevă
sume mari de bani care proveneau de la ambasada Federației Ruse și care
trebuiau să ajungă, drept mită, la deputați. Era planificată dizolvarea
Parlamentului, iar deputații trebuiau corupți ca să părăsească „Coaliția
Majoritară” din anul 2014 și „să nu voteze unele legi ce țin de aderarea ca
membru asociat al Republicii Moldova la Uniunea Europeană”. Dacă nu a mers
scenariul cu coruperea deputaților în 2014, s-a încercat provocarea
anticipatelor din 2015-2016, în speranța că puterea va fi preluată de tandemul
Dodon-Usatîi. Coloana Moscovei o completau, acum, proaspeții înlăturați de la
putere și revanșarzii. Aceștia voiau cu orice preț revanșa, chiar și cu prețul
schimbării vectorului geopolitic. Ușor, ușor, aceștia, fără să-și dea seama, au
început să fredoneze un refren cu muzica și textul scris de consultanţii
politici ai Kremlinului: nu avem nicio treabă cu geopolitica. Unii chiar s-au
aruncat să-și „pună batista pe țambalul” integrării europene. Acum, aceștia
mizează pe victorie la prezidențiale, ca mai apoi să provoace anticipatele,
lucru pe care îl declară fără nicio sfială.
Apropo, acuzarea ambasadei Federației Ruse de la Chișinău de coruperea
unor deputați prin furnizarea de resurse financiare este foarte gravă. Atenție:
nu este vorba de o declarație fără de temei a unei persoane sau partid politic,
cum se mai întâmplă pe la noi; este o acuzaţie care se regăsește în decizia
unei instanțe judecătorești, lucru ce presupune existența probelor respective.
În contextul celor menționate mai sus, săptămâna trecută s-a produs un
lucru cu totul deosebit. Chișinăul, prin intermediul premierului Pavel Filip,
într-un articol publicat de portalul informațional din SUA, www.thehill.com,
pentru prima dată într-un mod atât de tranșant, a vorbit despre rolul Rusiei ca
factor destabilizator în regiune. Premierul de la Chișinău și-a manifestat
direct și ferm opțiunea euro-atlantică și eforturile de-a menține acest curs.
Au fost aruncate complexele, frustrările și inhibițiile de altă dată și
lucrurilor li s-a spus pe nume. Până acum, aproape toți liderii noștri, poate
cu excepția lui Mihai Ghimpu, adoptau strategia şederii în două luntri, până la
creșterea celei de a treia fese, vorba lui Dorin Tudoran. Balticii au înţeles
ineficiența, ba chiar pericolul acestei tactici încă un sfert de veac în urmă;
acum a ajuns și la noi. Oricum, mai bine mai târziu…
Cum era de așteptat, a urmat replica. O parte din opoziția intransigentă
și susținătorii acesteia au savurat și distribuit cu abnegație un alt material
publicat de același portal american cu privire la starea lucrurilor de la noi,
de data asta cu critici la adresa actualei guvernări, în general, și a lui Vlad
Plahotniuc, în mod special. Nimic nou, dar dacă, totuși, a-i răbdarea să
citești materialul până la capăt, dai de neaşteptata concluzie că Veaceslav
Platon nu ar trebui extrădat autorităților Republicii Moldova și totul devine
clar. Evident că celelalte litere, fraze și alineate din articol au fost de
umplutură.
Între timp, creditul de 150 de milioane de euro oferit de București
Chișinăului a picat cum nu se putea mai bine. Vizita premierului român Dacian
Cioloș, planificată săptămâna curentă la Chișinău, are loc în contextul în care
guvernul de la București a aprobat eliberarea primei tranșe în valoare de 60 de
milioane de euro din asistența financiară rambursabilă pentru Republica
Moldova. În ce măsură putem vorbi și despre o nouă optică a Bucureștiului în
relațiile cu Chișinăul? Rămâne de văzut. Cel puțin avem de față doi factori de
care trebuie să se țină cont: amenințările regionale la securitatea
Bucureștiului și hotărârea Chișinăului de-a face față provocărilor Moscovei.
22.08.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu