Acest text nu se dorește a fi un tratat de istorie politică, ci o
interpretare a complexităţii evoluţiei politice a istoriei noastre recente.
Ne-am propus să oferim un cadru pentru analiza celor întâmplate şi neîntâmplate
pe parcursul perioadei de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut şi până
astăzi. Sinteza evenimentelor ne oferă date importante nu numai pentru a
înțelege mersul lucrurilor, dar şi pentru a le influenta inteligent.
Întreaga gamă de subiecte
care au marcat destinul câtorva generaţii poate fi abordată prin prisma
aspiraţiilor şi a materializării lor în evenimente și fapte concrete.
Aspiraţiile şi idealurile ne-au făcut să visăm frumos, motivându-ne acţiunile,
atunci, la sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90 şi tot ele ne fac să ne păstrăm
opțiunile pentru libertate și democrație acum, în plin an 2016. Pare un lucru
firesc să visăm şi este înţelept să raportăm năzuințele noastre la realităţi.
De acea, așteptările și realitățile le vedem într-o legătură dialectică,
plasate într-un cadru de referință marcat de trei dimensiuni temporale: trecut,
prezent și viitor. Experiența ne vine din trecut, existența ne este ancorată în
prezent iar speranțele ne sunt legate de viitor. Perspectiva dată ne oferă o
înțelegere realistă a modului în care a evoluat Republica Moldova în decursul
scurtei sale istorii, servind, în același timp un bun pretext pentru reflecții
de natură existențială.
Ora bilanțurilor intermediare
După ce, la începutul
anilor 90, conducerea de atunci de la București nu a acceptat proiectul de
reîntregire a țării, propus de Chișinău, Republica Moldova și-a declarat
independența, depunând eforturi pentru a-și ocupa locul în comunitatea ţărilor
lumii. Pe data de 2 martie 1992 noul stat a fost acceptat în calitate de membru
ONU. Pe parcursul anilor, Republica Moldova a devenit parte a unor importante
organizații internaționale cum ar fi: Consiliul Europei, Organizația Mondială a
Comerțului, Parteneriatul pentru Pace, Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca
Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Internațională a
Francofoniei, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, etc. Între timp
Republica Moldova s-a bucurat de vizita celor mai importanți lideri politici ai
lumii. La rândul său, reprezentanții puterii de la Chișinău au fost primiți în
marile capitale ale lumii.
O realizare incontestabilă
a Republicii Moldova este semnarea pe data de 27 iunie 2014, la Bruxelles a
Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi ratificarea lui ulterioară pe 2
iulie 2014 în Parlamentul Republicii Moldova. Mai apoi documentul a fost
ratificat de toate statele membre ale Uniunii europene, iar din 1 iulie 2016
Acordul de Asociere a intrat în vigoare.
Am putea să prezentăm și o
dinamică detaliată bazată pe date statistice care ne vor confirma unele
progrese realizate pe parcursul acestor ani. Preferam, totuși, adoptarea unei
tonalități mai puțin patetice, dar care să ne ajute în identificarea
problemelor și elaborarea soluțiilor.
Povara tranziției interminabile
Încercând să rămânem
realiști, vom constata că Republica Moldova parcurge anevoios perioada
tranziţiei economice. Șocurile macroeconomice puternice înregistrate au fost
generate cu precădere de întârzierile în promovarea reformelor structurale.
Drept rezultat, pe parcursul acestor 25 de ani dezvoltarea economică a cunoscut
unele creșteri, dar şi căderi îngrijorătoare. Trebuie să recunoaştem: avem
puţine motive de satisfacţie atunci când ne referim la mărimea PIB-ul raportată
la fiecare dintre noi, iar de aici și la nivelul de bunăstare a cetățenilor, în
general. Anume asta este cauza principală a provocărilor cu care se confruntă
societatea la etapa actuală: sărăcie, exodul forței de muncă, degradare morală.
Pe lângă dificultățile de
natură economică și socială mai avem și altele. O problemă majoră este
constituirea statului de drept. Corupţia rămâne un fenomen destul de răspândit
în Republica Moldova. Urmările delapidărilor în proporții foarte mari din
sistemul bancar, înregistrat în ultimii ani au depășit cu mult cadrul
sistemului financiar, afectând grav celelalte domenii, dar mai ales, economia,
socialul, politicul. Conflictul nesoluţionat din raioanele din stânga Nistrului
rămâne o mare bătaie de cap pentru societatea din Republica Moldova,
constituind, în același timp, o amenințare la securitatea țării și un factor
care frânează dezvoltarea economică a țării.
Desigur, nu ne este străin
sentimentul de mândrie că suntem cetățenii acestei țări. Despre aceasta ne
vorbesc și sondajele. Aici ne-am născut, aici ne sunt părinții și strămoșii,
aici este locul unde încercăm să ne găsim rostul și unde vrem să revenim mereu.
În același timp, am trișa dacă am face abstracție de frustrările care ne macină
pe parcursul acestor ani. De cele mai multe ori natura acestor nemulţumiri se
află în necorespunderea realităţii cu aspiraţiile şi eforturile investite.
Recursul la istorie
Recursul la istorie este
obligatoriu. Pentru oamenii, care de-a lungul timpului au populat teritoriu de
astăzi al Republicii Moldova, geopolitica a fost și rămâne mai mult decât un
domeniu al științei politice. Este un destin. Câteva date de referință au
marcat soarta acestui pământ: 1812, 1918, 1940, și, desigur, 1991. În diferite
perioade semnificația acestor evenimente a fost diferită. Nu fac excepție nici
timpurile pe care le trăim. Până în ziua de astăzi aprecierile unor momente din
istorie asupra parcursului nostru continuă să dezbine societatea, constituind,
în același timp, un suport pentru clivajele politice și dilemele identitare.
Schimbările începute în
fostul imperiu sovietic din a doua jumătate a anilor 80 a secolului trecut au
fost desfăşurate sub lozincile democratizării. În mod direct Republica Moldova
este rezultatul destrămării URSS. Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul
că regimul sovietic a fost unul totalitar constituit pe principii ideologice.
Procesele de democratizare inițiate de M. Gorbaciov purtau un caracter
obiectiv, constituind, de fapt, un răspuns la necesitățile de schimbare a
sistemului existent. În calitate de model serveau societăţile occidentale, care
obţinuse succese în asigurarea libertăţii şi bunăstării. Anume aceasta și-o
doreau cel mai mult cetățenii: libertate sau bunăstare. Aveam şi un mod al
nostru de-a interpreta aceste noţiuni fundamentale. Libertatea o percepeam, mai
degrabă, ca lipsa unor constrângeri directe, iar bunăstarea o înţelegeam,
aproape, în exclusivitate ca rezultat a unei redistribuiri egale. Veneam
dintr-un sistem care cultivase decenii la rând mentalitatea paternalistă.
Fericirea părea undeva alături, după colţ.
Nu a durat mult şi, cum
era firesc, au urmat deziluziile. Modelul democratic occidental dădea la noi cu
totul alte rezultate. După un deceniu de speranţe şi aşteptări valorile
liberale au cedat în fața problemelor cotidiene și a constrângerilor materiale.
Timpul rezervat schimbărilor expirase, energetica mobilizatoare se epuizase. În
consecință, pentru o bună parte a societăţii trecutul totalitar începu să pară
mai sigur şi mai prosper. Ca rezultat, pe scena politică revin forţele care
s-au identificat cu acest trecut.
A urmat o perioadă când,
pe alocuri, unele lucruri s-au schimbat. Nu de fiecare dată în bine. Ritmurile
de creştere economică care au fost înregistrate erau insuficiente pentru a
satisface aşteptările şi necesităţile societăţii. Dacă ţinem cont că pe plan
global a fost perioada unui avânt economic, putem afirma că, de fapt, a fost o
perioadă a şanselor ratate. Populaţia de data aceasta şi-a exprimat dezacordul
prin încercarea de-şi câştiga bucata de pâine şi aşi găsi rostul prin alte
părţi. Cotele migraţiei încep să devină alarmante. Până astăzi depopularea
țării rămâne una din provocările majore.
În 2009 speranţele multora
se îndreptase către noua generaţie de politicieni care îşi făceau loc pe scena
politică de la Chişinău. Între timp, deşi multe lucruri s-au schimbat,
decepţiile persistă. Adevărata schimbare încă nu s-a produs. Democraţia n-a
devenit una funcţională. Pe parcursul acestor ani s-au încercat mai multe forme
democratice de guvernământ, de la republică prezidenţială la cea parlamentară
şi încă mai suntem în căutare. Prosperitatea lasă şi ea de dorit. Cu un PIB pe
cap de locuitor de circa 2000 dolari, Republica Moldova rămâne ultima clasată
dintre ţările europene. Chiar dacă la capitolul mărimea salariului avem unele
succese, până la un trai decent pentru marea majoritate a populației mai avem.
Sărbătoarea se amână!
Din această scurtă
retrospectivă a aspiraţiilor şi realităţilor vedem că deşi s-au perindat
timpuri şi oameni, problemele au rămas aceleaşi. De ce prin alte părţi s-a
reuşit, iar la noi mai puţin? Evident că, problemele nu sunt la suprafaţă, iar
pentru a explica lucrurile este necesar de identificat factorii determinanţi.
Paradigma modernizării poate servi drept suport pentru un demers teoretic şi
practic.
De ce modernizarea?
Noi și modernizarea este o
temă aparte. Ea este prea largă pentru a încerca s-o abordăm în profunzime. Vom
menționa doar că, constituirea națiunilor și a statelor care în mare parte sau
suprapus acestora s-a produs urmare a proceselor de modernizare.
Instituirea unei
democrații funcționale și a unei bunăstări a populației în Republica Moldova
depinde în mod direct de succesul proiectului de modernizare. Este cunoscut
faptul că, în majoritatea statelor occidentale cu regimuri democratice
funcționale procesele de democratizare au urmat celor de liberalizare.
Condiționată de dezvoltarea economică, facilitată de existența în cadrul
societății a mai multor centre de putere, libertatea a ajuns în Occident cu
mult înaintea democrației. Procesul a cuprins toate domeniile vieții sociale, a
durat câteva secole și a constituit parte a modernizării politice.
Dacă în Occident,
libertatea a precedat democratizării, la noi - invers. Libertatea, obținută în
urma reformelor gorbacioviste și a dezintegrării URSS, era, abordată deseori de
către cetățeni ca haos și incertitudine și mai puțin drept o "necesitate
înțeleasă" (Spinoza). Condiția cetățeanului după căderea regimului
totalitar sovietic amintea, mai degrabă, euforia și entuziasmul sclavului
eliberat. În scurt timp, valorile liberale au cedat în fața problemelor
cotidiene și a constrângerilor materiale. Mentalitatea paternalistă și un
întreg cortegiu de deziluzii au deschis calea nostalgiilor, care au pus
stăpânire pe o bună parte a societății. Aceasta a marcat profund și competiția
politică. În pofida suportului și a experienței oferite de către țările
avansate, traiectoria curbată a schimbărilor amintește mersul unei roți
pătrate.
Un impact dezastruos
asupra proceselor de modernizare l-a avut proiectul comunist de sorginte
sovietică. De acolo se trag multe din provocările cu care continuă se confrunte
statul Republica Moldova la etapa actuală și multitudinea de crize care au
cuprins întreg spectru a relațiilor social-economice, politice, culturale etc.
Nocivitatea regimului totalitar comunist, în comparație cu celelalte cunoscute,
constă în faptul că a distrus principala sursă de motivare social-economică și
de libertate a individului – proprietatea privată, fără de care
"cetățeanul" rămâne un simplu obiect al relațiilor social-politice.
De fapt, pe parcursul întregii perioade de după destrămarea regimului sovietic
nu facem altceva decât să restabilim mersul firesc la lucrurilor. Dar istoria
ne-a demonstrat că este ușor de realizat naționalizarea totală și cu mult mai
dificil de readus simțul proprietarului, iar cetățeanului - sentimentul civic.
Formarea unei culturi politice participative în locul celei preponderent
parohiale existente s-a dovedit o misiune imposibilă a societății din Republica
Moldova.
Formarea elitelor și spiritul civic
În lipsa unei modernizări
autentice care ar sta la baza libertății individuale a cetățeanului, proiectul
de democratizare în Republica Moldova a fost și rămâne unul al elitelor. În ce
măsură elitele noastre de după 1991 și-au conștientizat și realizat misiunea
este o întrebare complicată. Mă refer, în primul rând, la elita politică, dar
mai ales la liderii politici pe care i-am avut pe parcursul acestor 25 de ani.
O elită competentă nu
apare pe loc gol. Este rezultatul unor eforturi și sacrificii. Calitatea, după
cum știm, este produsul unei cantități ce atinge masă critică. De calitatea
elitelor va depinde reușita proiectului de modernizare a Republicii Moldova. În
acest sens este important elaborarea și aplicarea unui mecanism eficient, care
să asigure promovarea unei elite competente și integre. De aceia un imperativ
rămâne modificarea sistemului electoral, or de faptul cum alegem (se are în
vedere formula electorală), depinde pe cine alegem.
După, cum ne-o
demonstrează realitățile noastre nu este suficient să pregătim doar buni
specialiști. Avem nevoie de cetățeni. De formarea spiritului civic depinde
prezentul, dar și viitorul acestei țări. Va exista, desigur, mereu o cerință de
specialiști calificați în toate domeniile. Dar, vedeți cum se întâmplă că,
absolvenţii noștri sunt apreciați peste hotare, regăsindu-se prin alte țări mai
avansate sub aspect social-economic și tehnologic decât noi. Suntem buni și,
deseori, foarte buni fiecare în parte, dar nu reușim să constituim o
colectivitate de succes, uniți sub autoritatea statului. Oricât de mulți și de
buni specialiști vom pregăti, în lipsa unui rost aici, acasă, ei vor pleca în
alte părți de unde puţin probabil că vor reveni.
În căutarea unei noi paradigme
Se vorbeşte despre
necesitatea unei noi paradigme de dezvoltare. Evoluția economică a Republicii
Moldova din ultimul deceniu bazată pe consum şi remitenţe expune economia ţării
la o serie de vulnerabilităţi. În realitate este vorba de o supraviețuire.
Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020", despre care tot mai rar
se vorbește în ultimul timp, exprimă viziunea de dezvoltare pe termen lung,
propune schimbarea propriu-zisă a modelului de creştere economică, şi anume:
necesitatea înlocuirii modelului inerţial de creştere, bazat pe consumul
alimentat de remitenţe, în favoarea unui model dinamic, orientat spre atragerea
investiţiilor, precum şi dezvoltarea industriilor exportatoare de bunuri şi
servicii.
Or, pentru schimbarea
modelului de dezvoltare a ţării, este important să fie înlăturate, în mod
prioritar, acele bariere care împiedică activitatea investiţională. Pe această
cale au fost identificate 4 probleme critice: educaţia, drumurile, accesul la
finanţe şi mediul de afaceri.
Ultimul timp, la toate
nivelurile se afirmă faptul că, educația este o prioritate națională în
Republica Moldova. Ne-o dorim cu toții. Sporirea calității educației este cea
mai sigură cale de a mișca țara înainte și de a edifica un viitor european.
Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei muncii este imperativă,
se menţionează în Strategia „Moldova 2020". Mari sunt așteptările legate
de implementarea noului Cod al Educaţiei, pe care îl vedem parte integrantă a
proiectelor de modernizare a țării. Din păcate legislația adoptată conţine, pe
alocuri, şi bombe cu efect întârziat, care ar putea provoca stări de haos în
sistemul educațional și imixiuni în autonomia universitară.
Integrarea europeană este
opţiunea strategică făcută de Republica Moldova. Este o decizie dictată de
priorităţile de dezvoltare a ţării care cuprinde toate domeniile vieţii
sociale. Un obiectiv important este punerea în aplicare a prevederilor
Acordului de Asociere, un proces complex de modernizare a ţării ce va dura
mulţi ani de acum încolo. Avem suportul politic şi financiar a partenerilor
europeni pentru a implementa cu succes angajamentele asumate prin acest acord.
La sfârşitul lui octombrie
2016 ne aşteaptă un nou exercițiu democratic: scrutinul prezidențial. În ce
măsură alegerea președintelui prin vot direct este un exercițiu politic benefic
în condițiile Republicii Moldova rămâne de văzut. Va fi un test atât pentru
clasa politică, dar, în deosebi, pentru cetățenii care vor urma să-și decidă
viitorul: va fi unul al modernizării deschis de perspectiva europeană sau unul
al soluțiilor de moment care va perpetua baterea pasului pe loc.
27. 08. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu