Cu cât ne apropiem de
începutul oficial al campaniei, cu atât spiritele se încing. Mai ales pe
dreapta. Neoficial, campania este în toi. Atât candidații înregistrați, cât și
cei care încă își colectează semnăturile se străduiesc să fie prezenți peste
tot unde se poate și chiar unde nu e cu putinţă: în casele oamenilor, în
grădinițe, școli, pe la înmormântări, botezuri, nunți, hramuri, cumătrii etc.
Cei mai cunoscuți reușesc chiar să apară în compania unor somități (de regulă,
înalți demnitari de stat), în dorinţa de a prelua măcar o câtime din imaginea
acestora.
O mișcare cu vădită tentă electorală
a făcut-o Iurie Leancă: deplasându-se în Germania, a avut întâlniri cu
personalități importante de la Berlin. Culmea vizitei e întâlnirea cu
cancelarul Angela Merkel. Înaltul oficial german a lăsat inechivoc să se
înţeleagă faptul că susţine candidatura lui Iurie Leancă în alegerile pentru
funcția de președinte al Republicii Moldova. Sugestia făcută de către
conducătorul unuia dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene a
fost, însă, primită cu răceală de dreapta „proeuropeană” de pe malul Bâcului.
Lideri de partide, formatori de opinie, jurnaliști, la unison, s-au străduit să
minimalizeze pe cât s-a putut mai mult mesajul venit de la Berlin. Unii au
preferat să treacă cu vederea semnificația întrevederii cancelarului german cu
liderul PPEM, alții nu s-au sinchisit să declare că nu s-a întâmplat nimic
deosebit şi că, mai nou, Angela Merkel nu mai este cine a fost. Reacția unor
pretendenți la președinție poate fi înțeleasă: este vorba de o concurență pe
aceeași parte a eșichierului politic. Dar trezește nedumerire poziția
formatorilor de opinie, cărora le revine misiunea să tălmăcească partea
nevăzută a politicii, din spatele unor întâlniri și declarații, la prima
vedere, simbolice, convenţionale, dar care – în realitate – poartă o puternică
încărcătură politică şi cer, deci să fie luate în serios.
Pe urmele lui Iurie Leancă, în
căutarea unui sprijin în afară, numai că, de data aceasta la Bruxelles, a mers
un desant PLDM-ist, în frunte cu noul său președinte, Viorel Cibotaru. În lipsa
propriului candidat la prezidențiale, aceștia au luat-o cu ei pe Maia Sandu,
candidatul PAS. În capitala Belgiei, delegația PLDM-PAS avut o întrevedere cu
președintele Partidului Popular European. După întâlnirea cu Joseph Daul,
președintele PLDM, Viorel Cibotaru, a venit în fața jurnaliștilor cu următoarea
afirmație: „Majoritatea alegătorilor PLDM o sprijină pe Maia Sandu”. Opinând că
majoritatea membrilor Consiliului Politic Național PLDM vor susține candidatura
Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016.
Declarația liderului PLDM avea să
arunce în aer aparenta liniște în derularea epopeii cu candidatul unic al
„dreptei”. După cum era de așteptat, cei din tabăra lui Andrei Năstase s-au
alertat la maxim. Afirmația președintelui PLDM a căzut pe neașteptate pentru
cei de la PDA. Tocmai când credeau că anume candidatul lor – ușor, ușor; mai în
glas, mai în surdină –va fi identificat în calitate de candidat unic.
Din informația apărută în spațiul
public, am aflat că, inițial, Maia Sandu și Andrei Năstase au ajuns la
înțelegerea că drept candidat unic va merge liderul cu cele mai mari șanse. Au
bătut palma și în privința mecanismului de identificare a candidatului unic. Se
convenise că vor fi efectuate câteva studii sociologice, realizate de societăți
specializate, din afară. Până aici, totul bine și frumos. Problemele au început
atunci când Andrei Năstase, analizând tendințele revelate de ultimele sondaje,
a înțeles că nu are nici o șansă în fața Maiei Sandu. Drept care toată
artileria mediatică, toți „experții” din dotare au fost puși la treabă, spre a
o constrânge Sandu ca să renunțe în favoarea lui Andrei Năstase. Mai întâi au
încercat să improvizeze – din mers, după dulcele obicei al locului – un for
civic, dar, vai, n-a mers. Candidatul PAS nu a vrut să participe la acest
joc și a spus, previzibil: Pas!
Apoi s-a anunțat mobilizarea pentru
un cabinet din umbră. Nici asta nu a mers, fiindcă nici Maia nu a mers. Sandu
și echipa sa insistă pe înțelegerile inițiale, cu sondajele independente. Acum,
îi vedem pe băieții din anturajul liderului PDA lamentându-se şi încercând să
demonstreze că sondajul nu este cea mai indicată modalitate. Angajându-se în
exerciții de brainstorming, în direct, din studiouri, vin cu cele mai
bizare propuneri: de la faptul că Năstase poartă, ca să vezi, pantaloni și până
la instalarea unor urne pentru vot pe la sediile partidelor, ca lumea să-și
exprime opțiunile. Un fel de primeris [alegeri interne în partid] în
variantă moldovenească.
După cum ușor putem observa, cel mai
agitat dintre toți este candidatul PDA, Andrei Năstase. Împins cu insistență
din spate, Năstase s-a transformat într-un adevărat Figaro al politicii de la
Chișinău. Oferindu-se în toate alianțele posibile și imposibile, ba punând, ba
retrăgând batista de pe țambalul geopolitic, el este gata de orice, numai să
ajungă la putere. Cel mai nostim lucru care mi-a fost dat să-l aud de la
adepții lui Andrei Năstase este povestea cum că acesta ar fi candidatul
antioligarhic!...
Între timp, după presiuni masive și
învinuiri de trădare, președintele PLDM a fost nevoit să precizeze: „PLDM nu a
luat încă o decizie pe cine să susțină”. Deznodământul, aşadar, se amână. Deși
demult este clar că drept candidat unic va fi sau Andrei Năstase, sau...
nimeni! Vorba clasică: Aut Caesar, aut nihil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu