ȘTIINȚA POLITICĂ ȘI SOCIETATEA ÎN SCHIMBARE

(Cuvânt de deschidere cu ocazia conferinței științifice internaționale dedicate aniversării a 20 de ani de la înființarea Facultății Relații Internaționale Științe Politice și Administrative. Chișinău, 13 noiembrie 2015)

Procesele de schimbare au marcat parcursul Republicii Moldova de la începuturile sale şi până în prezent. Desfășurate sub lozincile democratizării şi liberalizării, transformările politice din a doua jumătate a anilor 80 a secolului trecut, din fosta URSS au culminat cu deschiderea sistemului politic, proclamarea independenței și schimbarea regimului politic. Aceasta la rândul său a declanşat un șir de reforme cu caracter modernizator care au cuprins toate domeniile vieţii sociale. În practică, însă, nu toate schimbările au dat rezultatele așteptate. Modernizarea politică a fost şi rămâne marele proiect de viitor a societăţii din Republica Moldova. Ancorată în realitățile prezentului, valorificând experiența trecutului, rămânând, totodată prospectivă, în esența sa, analiza societății angajate în schimbare constituie un demers științific cu un puternic potențial aplicativ.

Ştiinţa politică din Republica Moldova, reabilitată și plasată la locul firesc pe care trebuie să-l ocupe într-o societate modernă, are misiunea să acorde suportul teoretic și metodologic necesar inițierii și desfășurării proceselor de schimbare politică.  Facultatea Relaţii Internaţionale Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova a fost unul din centrele importante care au stat la bazele constituirii şi afirmării ştiinţei politice din ţară.

La etapa actuală, Facultatea Relații Internaționale Științe Politice și Administrative  dispune de un potențial științific și didactic semnificativ atât pentru formarea specialiștilor de înaltă calificație, cât și pentru elaborarea suportului teoretic necesar promovării reformelor. În prezent, facultatea pregătește cadre la trei specialități: politologie, relații internaționale și administrație publică. Studiile de licență sunt completate cu cele de master, care, la ora actuală, oferă 7 programe diferite: Analiză și consiliere politică, Management politic și electoral, Politici si servicii publice, Resurse umane si politici de personal, Studii Diplomatice, Studii Europene, Studii de americanistică. Pentru specialitățile „Administrație publică” și „Relații Internaționale” învăţământul este organizat și în forma de studii cu frecvenţă redusă.  Astăzi la facultate își urmează studiile circa 900 de studenți și masteranzi.

Procesul didactic este asigurat de cele două departamente ale facultății: Departamentul Științe Politice și Administrative și Departamentul Relații Internaționale. În cadrul departamentelor facultății activează peste 60 de cadre didactice, dintre care 7 persoane au gradul științific de doctor habilitat și titlul de profesor universitar, iar peste 30 posedă gradul de doctor în științe și titlul de conferențiar.

Un motiv de mândrie și de speranță, în același timp, sunt absolvenții noștri, care se regăsesc astăzi în majoritatea instituțiilor publice din Republica Moldova, dar și în cadrul unor prestigioase organizații internaționale. Impresionante sunt și cercetările profesorilor facultății. Ca regulă, ele reflectă probleme actuale cu care se confruntă societatea. Important este ca acest potențial să fie valorificat la maxim. Absolvenții FRIȘPA să-și găsească locul în instituțiile statului, formațiunile politice sau structurile societății civile, selectați pe baza criteriilor de meritocrație și integritate morală, dar nu după aderența la o forță politică sau alta. Iar, recomandările și concluziile, care se conțin în studiile realizate de profesorii noștri să servească drept suport pentru elaborarea și promovarea politicilor.

Aniversarea a 20 de ani a Facultăţii Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative este un bun prilej pentru evaluări şi trasarea de noi obiective. Conferinţa științifică internațională dedicată acestui eveniment a reunit reprezentanţi de seamă ai mediului academic și de cercetare, funcţionari publici, politicieni, care au pus în discuţie problemele modernizării politice a Republicii Moldova, aspecte legate de reformarea administraţiei publice în contextul eforturilor de europenizare a ţării, precum şi promovarea intereselor pe plan internaţional prin stabilirea relaţiilor de colaborare cu alte state şi asigurarea securităţii naţionale.

            Comunicările participanţilor şi discuţiile se vor desfăşura în cadrul sesiunii plenare şi în atelierele de lucru. Reieșind din obiectivele urmărite, dar și din tematica conferinței, materialele prezentate au fost sistematizate pe următoarele direcții principale:   

·         Ştiinţa politică şi modernizarea societăţii;

·         Problemele actuale ale administraţiei publice în contextul europenizării Republicii Moldova;

·         Colaborarea internaţională - factor important în modernizarea societăţii;

·         Asigurarea securităţii naţionale a Republicii Moldova în contextul transformării relaţiilor internaţionale.

Atribuirea conferinţei statutului de for ştiinţific internaţional a permis abordarea subiectelor şi dintr-o perspectivă comparată, cadru adecvat unui schimb de experienţă cu impact teoretic şi aplicativ. Ne bucurăm că printre participanții și autorii care și-au prezentat studiile pentru conferință se regăsesc reprezentanții mediului academic și ai organismelor internaționale din mai multe țări: Austria, China, Georgia, Israel, Kazahstan, Pakistan, România, Rusia, Serbia, Slovenia, Ucraina.

Un asemenea proiect cum este conferința științifică internațională necesită contribuția mai multor persoane. Mai întâi de toate, îmi exprim gratitudinea pentru suportul și asistența care am avut-o din partea conducerii Universității de Stat din Moldova și personal a domnului rector Gheorghe Ciocanu, doctor habilitat, profesor universitar. Cuvinte de mulțumire se cuvin adresate șefilor de departamente din cadrul facultății, doamnei Valentina Teosa, doctor habilitat, profesor universitar, șef Departament Relații Internaționale și domnului Igor Bucătaru, doctor în științe, conferențiar universitar, șef Departament Științe Politice și Administrative pentru implicare și buna cooperare în organizarea și desfășurarea conferinței.  

 În final, dar nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc tuturor participanților la conferință pentru sprijinul entuziast acordat acestui proiect. Fiecare contribuție se înscrie într-o perspectivă teoretico-aplicativă și își propune să prezinte, în mod sintetic, elemente de reflecție pertinente. Sperăm că materialele conferinței științifice internaționale ”Știința politică și societatea în schimbare” vor servi drept suport teoretic și metodologic pentru toți cei interesați de problemele tranziției politice spre democrație.

  Urez succes lucrărilor Conferinței!

Alexandru Solcan, doctor în științe, conferențiar universitar

Decan Facultatea Relații Internaționale Științe Politice și Administrative,

Universitatea de Stat din Moldova

Lumea de dincolo și cea de aici

Răzvan este din Chișinău. A luat licența în finanțe și bănci la o prestigioasă universitate din România. Apoi a urmat un program de master în Danemarca. Ceva legat de marketing. Pentru moment nu are un serviciu, dar beneficiază de asigurare care depășește cu mult mărimea salariului unui conferențiar universitar sau medic de la noi. Până a-i oferi o slujbă pe măsura studiilor, societatea de asigurare i-a propus să acorde asistență gratuită unui antreprenor începător, preocupat de promovarea vinurilor ecologice. A acceptat. O face cu multă străduință și entuziasm. Este o provocare pentru el. 

Ar reveni definitiv acasă, unde îl așteaptă părinții și unde are mulți prieteni. Răzvan este plin de forțe și idei. Dar, deocamdată, nu este sigur că își poate găsi rostul aici. Îl sperie, mai ales, dezmățul politic de la noi.

Citisem, recent, pe o rețea de socializare că aceiași Danemarcă oferea țării noastre un grant. Din câte îmi amintesc, era vorba de promovarea antreprenorialului în agricultură. Dar, au mai fost și multe alte granturi și oportunități. Interesant, câtă lume știe de ele, cine beneficiază de ele?... Totul se limitează l-a niște informații vagi pe sit-ul ministerului respectiv sau, în cel mai fericit caz, apare sub forma unei știri TV, rătăcite printre furturi, hoții și violuri. 

Există, cumva, la noi o bază de date cu absolvenții universităților, colegiilor, școlilor de meserii care n-au reușit să se angajeze în baza studiilor pe care le-au urmat? Este cineva care îi contactează și încearcă să-i convingă să încerce. Iar, altora să li se propună o reprofilare cu acordarea suportului necesar. Sau toate aceste oportunități sunt doar pentru uzul intern a unui cerc îngust format din membrii și simpatizanții partidului cu portofelul? 

Bănuiesc că o bună parte din fondurile alocate rămân nevalorificate. Nu cumva cineva să se îmbogățească prin propriile riscuri și eforturi. Asta politicienii și birocrații noștri nu vor să admită. Nicidecum!

Dacălogul sistemului vicios

1. Dacă vrem să depășim criza politică, partidul trebuie să desemneze un premier.

2. Dacă partidul desemnează un premier, el va trebui să facă ce i se spune la partid.

3. Dacă premierul va face ce i se va spune la partid, nu vor fi realizate reforme esențiale și nici nu vom obține suport extern.

4. Dacă nu vor fi realizate reforme esențiale și nu vom obține suport extern, lucrurile vor merge din rău în mai rău.

5. Dacă lucrurile vor merge din rău în mai rău, oamenii disperați vor ieși în stradă.

6. Dacă oamenii vor ieși în stradă, guvernarea va fi nevoită să ia măsuri radicale.

7. Dacă guvernarea va lua măsuri radicale, vor fi afectate interesele celor de la partid.

8. Dacă vor fi afectate interesele celor de la partid, relațiile premier - lider de partid se vor deteriora.

9. Dacă relațiile premier - lider de partid se vor deteriora, guvernul nu va mai avea suportul necesar și va fi demis.

10. Dacă guvernul va fi demis, urmează iarăși criza politică.

Tot așa din criză în criză…

Dialectica? Hegel?...

Nici vorbă! Cerc vicios!...

Concluzie 1 (una firească!): ori reforme esențiale, ori demisia. Din start!

Decizia premierului desemnat (unul principial și integru!): mai bine nu mă bag!

Naivă logică?

De acord!

De ce?

Fiindcă, între timp, băieții șmecheri mai falimentează o întreprindere de stat, mai pun pe brânci o bancă, mai spală niște bani, se mai căpătuiesc din trafic de influență sau contrabandă etc.

Concluzie 2 (a băieților șmecheri!): crizele lungi și dese – cheia marilor succese!

Formula NU

(ecuație politică cu rezultat dezastruos) 

­Scop: reîmpărţirea sferelor de influenţă, lichidarea sau limitarea controlului cvasitotal exercitat de unul din oligarhi.

Metode: proteste (de la declaraţii individuale până la demonstraţii în masă), aranjamente, permutări, combinaţii,

Datele problemei:

Declanşatorii (D) - un grup de indivizi şi formatori de opinie agreaţi de două clanuri financiar-oligarhice.

Mijloace (M) - suport media cu potenţial manipulator: TV, portaluri, analişti, jurnalişti, scriitori, actori.

Forța motrică (FM) - energetica protestatară a cetăţenilor provocată de acţiunile guvernării, dar mai ales de furturile în proporţii foarte mari.

Beneficiar 1 (B1) - clan financiar revanşard.

Beneficiar 2 (B2) - oligarh cu actele în regulă.

Finalitate (F) - dezamăgire, haos, abatere de la parcursul european.

                                                          ( D + M ) x FM

Formula NU:          ----------------------  =  F

                                                                B1 + B2

Explicaţie: O alianţă formată din reprezentanţii unui clan financiar revanşard şi un oligarh lider de partid îşi pune ca scop reîmpărţirea sferelor de influenţă prin înlăturarea de la pârghiile puterii sau, măcar, limitarea controlului cvasitotal a celui de-al treilea oligarh.

Pentru acesta, din oamenii care-i au la îndemână, printre care se regăsesc şi persoane cunoscute în spaţiul public, formează un grup de presiune şi mobilizare civică sub numele de platformă.

La maximum sunt utilizate toate mijloacele din dotare: TV, portaluri, analişti, jurnalişti, scriitori, actori.

Contextul este unul favorabil. Guvernarea din ultimii ani a adus cetăţenii la disperare. Furtul în proporţii neimaginabile, care a ieşit la iveală recent, a umplut păharul răbdării. Moment potrivit pentru a da lovitura.

Totul bine şi frumos, doar dacă facem abstracţie de scop şi beneficiari, bineînţeles. De aici și finalitatea.

Rezultat. Ţara este aruncată în haos. Creşte numărul şarlatanilor în politică. Ei promit izbăvirea peste noapte. Mesia este undeva în Est. Cetăţenii îi cred. Ei nu mai au în cine crede. Va urma o dezămăgire şi mai mare. Europa va trebui să mai aştepte.

Cei de făcut?

De elaborat o altă formulă!

Dilemele Președintelui Timofti

            Astăzi, la modul real, soarta țării este în mâinile a câtorva persoane. Unii au ajuns pe mapamondul puterii politice datorită proceselor democratice, alții fiind produsul perioadei și a vremurilor prin care trecem. Președintele Nicolae Timofti este unul din aceștia. Se regăsește pe olimpul politic de la Chișinău grație formei rațional-legale de legitimare a puterii. Președintele este șeful statului. Așa scrie în Constituție.

            De Președintele țării depinde acum, poate chiar în aceste clipe încotro va merge țara următorii patru ani. Am fost unul din cei care au susținut investirea președintelui Nicolae Timofti. Opinie pe care mi-am expus-o deschis în spațiul public. Multă lume îl contesta. Recunosc nici nu știam, măcar, cum arată la față. Dar, am făcut-o din mai multe motive. Nu personale și nici de ordin material.

            Era evident că, țara nu mai poate suporta nesfârșitele crize și confruntări politice. Speram că, alegerea unui președinte va calma spiritele și țara se va pune pe treabă. Toți de la președinte până la student și elev.

            Credeam că, o persoană din domeniul dreptului are capacitatea să discearnă și în probleme de politică. Important era să se conducă atât de litera, cât și de spiritul legilor. Or, problema statului de drept era și este una prioritară pentru noi. O știam nu numai din teorie, dar și din practica noastră. De acea, mă gândeam că, este binevenită o persoană din domeniu.

            Mai vroiam cred că, un judecător, care pe lângă faptul că și-a făcut faima de specialist competent, afirmându-se și în calitate de promotor al valorilor naționale, își vă păstra în continuare verticalitatea, onestitatea și simțul patriotic. De acea, ținând cont de contextul creat credeam că Nicolae Timofti este o persoana acceptabilă pentru moment. L-am susținut sincer și necondiționat. Nu am fost singurul.

            Dar, s-o luăm pe rând. Mare a fost dezamăgirea să constatăm după câțiva ani că, la modul serios pe treabă s-au pus doar hoții. Și nu doar cei de buzunare. Hoți de la putere. Volens nolens, Președintele statului, din oficiu, se face vinovat de toată debandada. Ba mai mult, unora le-a prins și ordine. Putem, doar, să intuim pentru care merite. Suntem unica țară în Europa unde hoților și rataților, cu atâta ușurință, li se oferă cele mai înalte distincții de stat. Mă gândesc la cei care, chiar, și-au meritat decorațiile. Avem eroii noștri în conflictul de pe Nistru, avem atâția cetățeni deștepți, talentați, harnici și onești care, chiar, sunt vrednici de toate  onorurile de stat.  Cum privesc ei, oare, la ce se întâmplă? Eu m-ași simți umilit.

            Dle Președinte Nicolae Timofti, până acum nu ați râvnit, neapărat, să fiți cap de știre cum au făcut-o alții. Cel puțin, în spațiul public nu v-ați străduit să vă faceți cu orice preț vizibil. Unora asta le-a plăcut, altora mai puțin. Mulți își doreau un președinte jucător. Era o chestie de deprindere. Noi știm, chiar, de unde vine asta. Băieții v-au spus că funcția de Președinte nu este una politică. A-ți luat-o pe bune. Poate, chiar, v-ați bucurat. Deși, Vă asigur, funcția Dumneavoastră este cea mai politică din țară. Sunteți Președintele Republicii Moldova!

            Dle Președinte Nicolae Timofti, acum este timpul să vă reabilitați. Sunteți în fața unei dileme istorice.  Aveți șansa să rămâneți un președinte care a schimbat în bine destinul acestei țări. Sau puteți să faceți jocul oligarhilor și să vă complăceți în complimentele și laudele băieților din prejmă. Sinceritatea lor ar fi bine s-o testați, totuși.  De acord, ei vă garantează încă un termen la președinție. Sunt sigur că, sunteți conștient de faptul că, odată cu acest confort personal veți culege și dizgrația celor care vor veni, dar și a celor care au avut de pătimit. Mă gândesc la buneii Dvoastră care, de altfel,  ca și buneii mei, fiind deportați au avut de suferit din partea unui regim nedrept.

            La moment, s-a creat situația când orice nominalizare în afara de Iurie Leancă va pune numele Dvoastră în rândul persoanelor detestate ale istoriei noastre mai mult sau mai puțin recente. Este o chestie de principiu. Iurie Leancă, cu toate rezervele pe care le avem față de această candidatură, cu toate criticele pe care le merită pentru unele decizi de care se face responsabil, rămâne persoana cea mai credibilă, atât în rândul cetățenilor, cât și a partenerilor europeni. Acceptând să candideze pentru un nou mandat, ex-premierul Leancă își asumă o mare responsabilitate. O face conștient. Știind cât de greu va fi.

            Urmărind ultimele declarații, ne dăm seama de faptul că sub presiunea evenimentelor, dar, vreau să cred că, și a bunului simț Iurie Leancă a cedat. Poți să faci față unei brute, doar dacă iești o brută.

            Îndrăznesc să Vă sugerez să înaintați candidatura dlui Iurie Leancă de câte ori va fi nevoie. Până la epuizare. Constituția Vă permite. Lăsați-l să vină cu un guvern al său. Unul tehnocrat. La moment situația este de așa natură, încât toți cei cu musca pe căciulă, până la urmă, îl vor vota. Pur și simplu nu vor avea încotro. Alegerile anticipate ar fi un dezastru și mai mare pentru ei.

            Încă nu este totul pierdut. Domnule Președinte, acum este important să nu vă grăbiți cu nominalizarea. Știm, vor face presiuni masive pentru a obține ce-și doresc. După atâta tărăgănare, acum vor invoca că timpul nu mai așteaptă. Este o tactică cunoscută. Da, țara are nevoie de guvern. Dar nu de orice guvern. Mai consultați partenerii noștri occidentali. Luați o pauză. Reflectați. Vedeți dacă nu cumva faceți jocul oligarhilor.

            Nu-mi fac iluzii. Am și eu o vârstă. Probabil, cei din anturajul Dvoastră nu vor pune pe masa acest text. Bănuiesc că, unora nu le convine. Dar, să o lăsăm pe conștiința lor. Vrem, cu toții, în continuare, să sperăm într-un rege bun.

            Nu credeam că voi ajunge, să retrăiesc timpurile când exprimarea opiniei să reprezinte un test de curaj și de bun simț. Cel mai mult îmi doresc ca de la catedră în fața unor tineri deștepți și frumoși să-mi împart cunoștințele și experiența ce ține de fenomenul politic. Să încercăm împreună să înțelegem că politica, în sine, nu este nici rea nici bună, dar este exact așa cum o facem noi. Aș mai vrea, să ajung vremurile, când împreună să dezlegăm miracolul povestii noastre de succes. Poveste, devenită realitate, adică istorie.

            Recunosc, este cam emotivă această abordare. Semn a rațiunii eșuate? O fi. Doar, oameni suntem …

Piesa „Guvernul Leancă-2”, pe scena Parlamentului

Pe măsura apropierii de data limită a votării în Parlamentul Republicii Moldova a guvernului Leancă-2 observăm cum creşte presiunea exercitată asupra lui Iurie Leancă. Se sugerează tot mai insistent că ar fi bine să renunţe. S-o lase baltă. Motivul este la suprafaţă: nu are asigurat numărul necesar de voturi.

Nu mai surprinde pe nimeni nici faptul că îndemnurile vin din partea mass-media şi a formatorilor de opinie din anturajul liderului PLDM-ist Vlad Filat. Nu vedem ca liderii celor două partide care s-au grăbit să constituie o alianţă minoritară să se agite în discuţii interminabile cu liberalii pentru a le obţine votul. Mesajul lor către Iurie Leancă este unul clar. Fără nici un echivoc. Te-am nominalizat. Ţi-ai dorit asta. Descurcă-te cum poţi. Noi nu avem nici o treabă.

De ce se întâmpla astfel? La ce ar trebui să ne aşteptăm în continuare? Întrebări existenţiale pentru viitorul tării. Dar, mai ales, răspunsul la ele.

De ce se întâmplă asta?  Răspunsul este evident pentru toată lumea cât de cât interesată de actualitatea politică de la noi şi care încearcă să se informeze din mai multe surse. Numai cine nu vrea, nu vede şi nu-şi dă seama că liderii celor două partide care au constituit alianţa AME  nu şi-l doresc pe Iurie Leancă în fruntea unui viitor guvern. N-are rost să mai răscolim toată istoria cum s-a ajuns aici. Totu-i clar. Cel puţin, cine a vrut să înţeleagă a înţeles. Încercările de-a da vina pe liberali sau pe comunişti le lăsam pe seama celor care le-au lansat. Nu merită să pierdem timpul cu argumente care, de fapt, nici nu-i interesează.

La ce ar trebui să ne aşteptăm în continuare? În situaţia creată, Iurie Leancă rămâne unul dintre personajele-cheie în spectacolul declanşat în politica de la Chişinău. Este foarte important cum va proceda candidatul nominalizat. Nu cred că îl invidiază prea multă lume. Daţi să reflectăm. Vom încerca să descriem câteva posibile scenarii de derulare a evenimentelor, din perspectiva dlui Iurie Leancă. Care de fapt și este unul din protagoniștii politici ai momentului.

Scenariul 1 - Dramă cu final fericit. Guvernul Leancă-2 nu acumulează numărul necesar de voturi. Urmează a doua rundă. Iurie Leancă este nominalizat în mod repetat. Între timp se constituie o alianţă PLDM-PD-PL. Opoziţia în persoana PCRM-ului primeşte instituţiile de control şi asigură la timpul respectiv alegerea Preşedintelui. Lucrurile intră în normalitate. Are loc reducerea numărului de ministere. Pe direcțiile vulnerabile sunt invitați specialiști străini care în condițiile unor societăți cu probleme similare au realizat performanță, rămănând în același timp integri. Guvernul, procuratura și justiția se apucă serios de treabă pentru implementarea prevederilor Acordului de Asociere. 

Scenariul 2 - Dramă. Guvernul Leancă-2 nu acumulează numărul necesar de voturi. Nu mai este nominalizat repetat. Este pus în aplicare un plan elaborat, probabil, de cei trei Vladimiri încă până la alegerile din 30 noiembrie 2014. Adrian Candu este ales prim-ministru şi cineva de la PLDM - preşedinte al Parlamentului. Nu este exclus să fie chiar Vlad Filat. Despre aderare la UE nu se mai vorbeşte. Ar trebui să ne mulţumim doar cu ancorarea. Adică – mimarea reformelor. Inevitabil, în PLDM se produce o ruptură. Iurie Leancă rămâne un politician care va mai avea un cuvânt de spus în politica moldovenească.

Scenariul 3 – Dramă în două acte. De fapt, este o variantă a scenariului 2. Numai că aici Iurie Leancă va fi înlăturat sau va fi nevoit să-și dea demisia ceva mai târziu. Astăzi, în ajunul alegerilor din parlament, după întâlnirea cu premierul nominalizat  liderul comunist, V. Voronin face o declarație ambiguă prin care nu mai condiționează votul de persoana lui Iurie Leancă. Chiar dacă admitem că deputații PCRM vor vota un guvern cu Iurie Leancă în frunte, ei vor fi doar o piedică în promovarea reformelor reale care pot fi doar nepopulare. Prin urmare, Iurie Leancă nu poate miza în serios pe comuniști dacă vrea să schimbe lucrurile cu adevărat.  Iurie Leancă va avea de ales: sau renunță la reforme serioase, sau pleacă. Mai degrabă a doua. De aici se aplică nominalizările din scenariul 2. Este varianta de rezervă. Aplicată pentru a arunca praf în ochii lui Merkel. Nu va ține mult.

Scenariul 4 - Tragedie. Sub presiunea care se exercită asupra lui, Iurie Leancă nu rezistă. Renunţă la luptă. Se retrage până a fi votat în Parlament pe motiv că nu a reuşit să-şi asigure o majoritate. Sau refuză a doua nominalizare care-i va fi făcută de ochii lumii, sau sub presiunea europenilor. Mai departe se aplică scenariul 2. În cazul dat, actualul prim-ministru în exerciţiu îşi va semna certificatul propriului deces politic. Odată cu el vor fi îngropate şi multe speranţe, devenite acum iluzii.

Avem patru scenarii pentru dl Iurie Leancă. De fapt, scenarii pentru noi. După cum ne-o demonstrează practica din toate variantele posibile, la noi se merge pe cel mai prost. Oricum, nu ne rămâne decât să sperăm că, măcar de data aceasta, vom asista la o dramă cu final fericit.

Între timp, PD-ul se dă în spectacol cu nominalizările făcute pentru ministerele care le revin conform împărțelii din alianța AME. Avem și miniștri străini. Asta-i tare. Pe noi ne au în continuare de idioți, iar pe europeni - de proști.

Exerciții de sado-masochism politic sau Iurie Leancă, copilul nedorit al alianței AME

            De-a dreptul fenomenală capacitatea politicienilor noştri de-a genera probleme. Aşa, pe loc gol. Din nimic. Chiar şi acolo unde lucrurile sunt clare şi evidente. O fac dintr-un instinct cultivat pe parcursul anilor. Provoacă în permanenţă probleme pe care numai ei le pot soluţiona. Evenimentele de după 30 noiembrie 2014 ne-o confirmă. Te-ai declarat pro-european? Ai obţinut o majoritate? Suflecă mânicile şi apucă-te de treabă! Joacă cu cărţile pe masă! În loc de asta, suntem martorii unui comportament lamentabil al liderilor celor două partide care au constituit alianţa cu abrevierea sugestivă AME (chiar daca a doua zi au înghesuit  “P”-ul, tot a lor e). Le convine. Se tulbură apele, iar de acolo poţi scoate multe, inclusiv, bănci.

            Cancelarul german Angela Merkel, depăşită de schemele băieţilor de pe malul Bâcului, şi-a trimis emisarul pentru a se informa direct, de la sursă. Nu este un semnal bun pentru proaspăta alianţă. Nu cred că mai pot pune cuiva „macaroane pe urechi”. Cu atât mai mult, nemţilor.

            Până la votarea noului guvern la şedinţa Parlamentului preconizată pentru vineri, 6 februarie (amânată intre timp pe marți, 10 februarie), toată atenţia şi toate discuţiile sunt axate pe persoana lui Iurie Leancă şi pe Partidul Liberal. Cum şi era de aşteptat, PCRM nu va fi partidul care va susţine din umbră reformele nepopulare de care are atât de mult nevoie ţara. Primele proiecte depuse în parlament de comunişti trădează un populism exagerat şi primitiv. Adevărat, nimeni din liderii actualei alianţe nici nu-şi doreşte aceste reforme. Băieţii nu îşi mai doresc integrare. Se vor doar ancorați.

            Persoana-cheie, în jurul căreia încearcă să se facă toate combinațiile şi aranjamentele politice, la moment este Iurie Leancă. Copilul nedorit al alianței noi formate,  Iurie Leancă, nu poate să placă oligarhilor pentru popularitatea pe care o are și pentru poziția separată pe multe aspecte ce ţin de promovarea politicilor. Brandul prim-vicepreşedintelui PLDM-ist care a adus nu puţine voturi în alegerile recente, acum liderii AME şi-l doresc doar pe raftul muzeului politic de pe Bâc. Pe de altă parte, ratingul actualului premier în exerciţiu este prea mare pentru a face uşor abstracție de el. Probabil, Iurie Leancă nu este prototipul politicianului ideal. Presupunem că, la rândul său, de voie, de nevoie sau din naivitate a mers şi la unele compromisuri. Dar, în politică ca și în viață totu-i relativ, adică comparativ. Pe fundalul liderilor celor două partide, Iurie Leancă câştigă. Are ceea ce au risipit ceilalți cu atâta uşurinţă - simpatia oamenilor. Deși, manipulați și turmentați, cetăţenii încă nu și-au pierdut definitiv capacitatea de a cerne grâul de neghină. Multă lume bună îşi leagă de numele lui Iurie Leancă ultimele fărâme de speranță care le-au mai rămas pentru continuarea cursului european şi modernizarea ţării.

            Iurie Leancă este liderul care indirect a adus voturi nu numai pentru partidul său. Votantul rațional lua în calcul și posibilele alianțe. Se declarase, doar, în campanie, că Leancă va fi candidatura PLDM-ului pentru funcţia de prim-ministru într-o eventuală alianță pro-europeană. Au făcut-o sau nu la sugestia occidentalilor, acum nu mai contează. A picat bine, aducând voturi. Unii au votat același PD dintr-un pragmatism strict personal, dar cu siguranța că în cel mai rău caz Iurie Leancă va fi viitorul premier, iar Igor Corman – Președintele Parlamentului. Tandem care conlucrase destul de bine în perioada de până la alegerile din noiembrie 2014.    

            Trebuie să recunoaştem că Iurie Leancă în ultima perioadă a comis mai multe greșeli tactice. Cum ar fi inițierea unor acţiuni pentru care, încă, nu avea acoperirea politică şi instituţională necesară. Mă refer, de exemplu, la invitarea unei companii de audit americane pentru a investiga furtul de la BEM. Probabil, miza pe susținerea occidentului. Băieții s-au alarmat. Dar, l-au tolerat pe Iurie Leancă atâta timp, cât era mașina care aducea voturi.

            Au trecut alegerile. Glontele a fost indulgent. Acum Leancă încearcă să fie pus pe linie moartă. Maurul își făcuse treaba, maurul trebuie să plece – sau gândit băieții. Soluția era PCRM-ul cu V. Voronin în frunte. Comuniștii nu prea au de pierdut. Toată lumea va înțelege de ce comuniștii nu vor să-l voteze pe  Leancă în fruntea guvernului. Iar, Voronin personal va fi bine pe lângă băieți. Va încerca chiar să recupereze din electorat prin afirmaţii şi proiecte populiste. Confortabilă poziţie.

            Totul mergea conform planului. Liberalii -  marginalizaţi, iar prin intermediul mass-media și al formatorilor de opinie din dotare, chiar stigmatizaţi. Băieții împart totul la doi, iar PL-ul  în frunte cu Mihai Ghimpu se face vinovat de toate. Constrâns de factori cunoscuţi, liderul PLDM l-a înaintat pe Iurie Leancă la postul de premier din partea formaţiunii, asigurându-se din timp că PCRM-ul nu va vota. Este gata şi scuza: noi am vrut, da iată Voronin…

            Delicată este situația în care a fost plasat Partidul Liberal. S-a scris destul la temă. Inclusiv de cei care o făceau la comandă. Vom face abstracție de marea majoritate a acestor afirmații. Ele nu au nimic comun cu logica elementară, nemaivorbind de bunul simț. Delicată, fiindcă potențialii parteneri de coaliție nu-i vor pe liberali. Le-ar strica aranjamentele. Pentru a devora din ce a mai rămas.

            De aceea Partidul liberal apare drept un actor politic important în acest moment. Numai ei pot strica planurile oligarhilor. Vor vota liberalii un guvern chiar şi în frunte cu Leancă, dar în care nu se regăsesc? Complicată întrebare. Şi mai complicat e răspunsul. În mod normal, liderii AME ar trebui să acţioneze în mănuşi pe lângă cei de la PL. Măcar până le obţin votul. Ei pot face asta. Noi ştim. În realitate, știindu-i caracterul impulsiv şi emotiv, toate acțiunile băieților sunt îndreptate ca să-l scotă pe Mihai Ghimpu din balamale. Au solicitat votul liberalilor pentru un eventual guvern Leancă-2 prin intermediul unei postări pe Facebook. Totodată, au avut grijă să plaseze pe umerii PL-ului toată responsabilitatea pentru cursul european în cazul în care deputaţii liberali nu vor vota un guvern al unei alianţe în care nu au fost acceptaţi. Tare, nu? Este o vorbă pe la noi despre cine ridică prima prăjina. Au procedat la fel.

            Dacă se tot vorbește de guvern minoritar, atunci ar trebui să fie unul tehnocrat.  Nu cu miniştri delegaţi de partide. Mai mult ca atât, viitorul guvern, dacă va purcede la adevăratele reformele, va fi unul de sacrificiu. Măsurile nepopulare vor ştirbi din imaginea partidelor. În interesul ambelor partide din actuala alianţă este să ofere Dlui Iurie Leancă libertatea deplină în formarea guvernului. Evident că oligarhii vor altceva, nu reforme.

            Cum vor proceda liberalii? Vor avea de luat o decizie grea. Foarte grea. Asupra lor planează experienţa negativă a celor care l-au votat pe Vladimir Voronin în 2005. Dar, analogiile nu de fiecare dată rezistă. Una este să te dai de dreapta şi să votezi pentru stânga şi alta să-ţi dai votul pentru un guvern care se declară pro-european. Sunt binevenite şi consultaţiile pe care le-au iniţiat liberalii cu ambasadorii europeni acreditaţi la Chişinău.

             Votând guvernul Leancă-2, PL-ul va avea numai de câştigat. Va apărea drept adevăratul salvator al cursului european. Va da o şansă ţării. Gestul va fi apreciat de electoralul proeuropean. Mingea va fi pe terenul lui Iurie Leancă. Acesta va fi nevoit să joace pe un câmp minat. Este, oare, actualul premier gata pentru asta? Vom trăi şi vom vedea.

        

Și vom povesti nepoților…

Mea culpa! Textul de mai jos a fost publicat pe acest blog într-o zi de sâmbătă, 2 februarie 2013, urmare a unui șir de evenimente agitate din istoria noastră recentă, când  unul din politicienii de astăzi încerca să obțină dividende politice și să dea lovitura în urma unei tragedii. Înainte de campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, am șters postarea pentru a nu dăuna. Regret, am greșit!

            Kk...cioși! Acesta este cuvântul cheie! Nu credeam că  voi apela vre-o dată la acest argou. În copilărie, acolo la țară, kk...cioși erau numiți mincinoșii, lașii, fățarnicii și netrebnicii.

            Este calificativul pe care și l-au ales (martorii spun că în timpul unei şedinţe AIE-2 unul dintre vlazi l-ar fi numit pe celălalt kk...cios, lucru care a provocat o adevărată altercaţie)!

            Cohorte de manipulatori, mereu loiali, conduși de același credo:”Totdeauna și niciodată!” își iau în serios ”misia”. Toți aceștia nu fac altceva decât  să ne convingă cine este mai… kk...cios! De la ei vin și încurajările: nu te lăsa!, nu ceda!, dăi!, i-o trage!… În mare căutare sunt lichelele!  Este vremea lor!

            De aici și specificul democrației noastre - una… kk...cioșă!

            Îmi vine în minte o memorabilă caracterizare a democrației oferită de către bătrânul și înțeleptul Abraham Lincoln, dar care aplicată realităților de la noi o putem defini drept o „o guvernare a kk...cioșilor, de către kk...cioși, şi pentru kk...cioși”!. Trist, dar... relevant! Trist, totuși!

            Până nu demult credeam, mai bine zis, vroiam să cred, că acest argou marchează acțiunile clasei politice de la Chișinău numai din ultimele săptămâni. Doar o retrospectivă superficială ne coboară pe pământ: a fost o amăgire...!

            Mai adecvată ar fi o altă abreviere: AK-1 și AK-2! Dar nu combinația din A,I și E.

            O spun cu durere! Dar, având, cred eu, și dreptul moral. Am crezut, am îndemnat (lumea să-i voteze), am încercat să conving (că sunt mai buni), am promovat, am iertat, am răbdat, am tolerat chiar… I-am tratat ca pe niște copii care, vezi tu,  mai fac și pozne. I-am mai și dojenit, ușor, pe alocuri. Mulți am fost din ăștia!

            A investit cine și ce a putut, dar toți - o mare, mare, mare speranță.

            Dar… am fost trași! Cu toții! Fără excepție! Brutal și pervers! Moldovenește, vorba poetului.

            Iluzii deșarte... care trebuie să ți le asumi, ca pe o greșeală, ca pe un eșec!

            Nu este o scuză nici constatarea că ceilalți, foștii, sunt și mai mizerabili, și mai ipocriți. O fi!

            De la o vreme ne tot lamentăm, dându-ne în piruete verbale pentru a găsi explicații cât de cât rezonabile și sclipiri de bun-simț la toate porcăriile și șmecheriile urzite și aplicate. Până la urmă realizăm că ei, de fapt, ajung a se complace în ipostaza în care s-au identificat, - cea de kk...cioși.

            Unicul lucru pe care-l putem constata cu siguranță din scurta noastră istorie ”independentă” este că în politică la noi vine cine vrea, dar rămân și devin lideri doar kk...cioșii.

            Și ce va fi...? Nimica nu va fi...! Vor trece ani în pândele naturii, vorba unui alt poet. Probabil, unii, mai cu discernământ, vor fi măcinați de sentimentul că îmbătrânesc mai proști decât s-au născut.

            Și vom povesti nepoților despre cum am crezut că făurim un nou capitol al istoriei noastre moderne,  dar a ieșit unul al kk...cioșilor …

            Dixi et animam levavi!

sâmbătă, 2 februarie 2013

Kafka pe malul Bâcului

            Rezultatul negocierilor le-am așteptat răbdători și cuminți. Naivi de felul nostru, credeam că după șocul trăit în campania electorală, liderii partidelor proeuropene se vor apuca de treabă serios și cu spor. Vă dați seama cât de mult se amuză ei acum. Naivitatea noastră este înţeleasă de ei drept un indiciu al prostiei. Aici va trebui să le dăm dreptate.

            Timp de șapte săptămâni se întâlneau în diferite formate și discutau ceva. Naivii (a se înțelege proștii) de noi speram că discută cum să schimbe lucrurile în bine. Aveau și o experiență acumulată. Chiar dacă este una proastă, oricum, necesară. Informații despre mersul negocierilor lipseau. Aşa se înţeleseseră în de ei. Deși, nu lipseau scurgerile dirijate. Cum ar fi faptul că funcția de prim-ministru un partid n-ar mai vrea-o, dar vrea alta mai puțin importantă, însă pe care ar putea-o ocupa chiar liderul formațiunii. Ne testau reacția. Noi rămâneam calmi. Eram preocupați mai mult de scrisorile pe care ni le readresa Moș Crăciun cu doleanţele celor apropiaţi şi dragi. Moșul a reușit să vină și să plece iar politicienii noștri tot discutau. O să ne propună ceva grandios - ne gândeam. Ceva după care toți într-un glas să spunem: daaa!, asta daaa!. Vedem că puteți învăța. A greși este omenește. Aveţi tot sprijinul nostru. Împreună vom reuși. 

            Când, în sfârşit, au apărut în faţa noastră am rămas stupefiați. Practic, nici o schimbare. Modesta propunere a liberalilor de-a reduce numărul ministerelor de la 16 la 13 a fost torpilată ca neconstructivă și neactuală. Iar ideea de a invita un procuror străin a fost tratată ca extremistă și sfidare a demnității naționale. Am înțeles că, să umbli cu mâna întinsă pe la marile curţi europene este normal, iar să inviți specialiști care să te ajute cum să te descurci singur este umilitor și nepatriotic. Totul rămâne pe vechi. De ce, atunci, au avut nevoie de, tocmai, șapte săptămâni? Acum nu mai pomenesc de principii și valori. Ele, deja, ne sunt cunoscute. Au rămas aceleași.

            Am mai văzut şi cele 14 puncte ale liberalilor scrise pe genunchi de cineva din echipă. Multe din ele sunt actuale și necesare, dar formulate și argumentate cam stângaci. În loc să le îmbunătăţească le-au ridiculizat. Nici un cuvânt despre esența lor. La pachet, împreună cu apa murdară au aruncat și pruncul, vorba lui Hegel.

            E de remarcat şi  modalitatea de desfășurare a negocierilor. Principalii protagoniști vin din sfera business-ului. Ei pot negocia. Au aplicat metoda japoneză. Adică tragi de timp la maxim ca apoi, când resursele temporale sunt epuizate, exerciți presiuni asupra părții adverse. De data asta nu a mers. Dar, cel puțin, au pe cine da vina. Partenerul nu este flexibil, nu vrea să cedeze, imposibil de ajuns la vre-o înțelegere.

            Asta-i tot ce-au putut naște negociatorii în formatul PLDM-PD-PL timp de şapte săptămâni. Așteptam un program serios al noii alianțe. Cu reforme pe domenii, optimizări dureroase și finalități clare. Uitați-vă, dragi concetățeni,care este situaţia reală. Vrem să facem asta. Iată cum o vom face. Va dura atâta. În rezultat vom avea asta. Avem nevoie de susţinerea voastră. Ne va fi greu, dar cu efort conjugat vom reuşi. În loc de toate acestea am auzit un discurs cu aceleaşi clişee şi limbaj de lemn.

            Optimizările puteau fi  începute, chiar, cu reducerea numărului de ministere, care in anii guvernării au ajuns filiale de partid. Pentru a elimina orice suspiciuni de perpetuare a hoțiilor și delapidărilor prin ministere, propun să aplicăm principiul rotației. Adică, diferite ministere revin partidelor de la guvernare prin rotaţie. Oricum funcția de ministru este una politică, dați și vom face rotația cel puțin o dată la doi ani. În acelaşi timp, ministrul îşi va păstra statutul de deputat. Avem exemplul României. Astfel ministrul va putea să participe plenar la discutarea actelor normative ce ţin de domeniul de care se face responsabil. Cu atât mai mult că în ministere se introduce funcţia de secretar de stat. Ca excepţie, prin consens, pentru activitate eficientă şi competentă un ministru ar putea fi păstrat şi după rotaţie. Atunci prin ministere vor fi angajaţi tehnocraţi pe principii profesionale nu subiective sau de partid. Ce ziceți dragi parlamentari proeuropeni? Asta, așa, pentru început. Transmiteţi-ne un mesaj: uitați-vă vrem să schimbăm lucrurile şi începem, chiar, de la noi.

            De ce să nu aducem specialiști străini care și-au demonstrat profesionalismul și integritatea? Să-i punem acolo unde avem probleme: procuratură, vamă, fisc, anticorupție. Deja am reușit să ne convingem de faptul că este greu, practic imposibil, să fii principial și corect, onest și integru, rămânând totodată un bun părinte, nepot și fin în țara cu 99 de cumetri pe cap de locuitor.

            Uimitor de repede au decurs negocierile cu PCRM. Impresia că cei trei Vladimiri se înțeleg din priviri. Desigur că, sunt rezultatul unor înțelegeri prealabile departe de ochii presei. Liderii au hotărât să meargă pe varianta  „guvern minoritar” cu susținerea tacită a comuniștilor. Mari sunt riscurile unei asemenea conjuncturi. Hazardate chiar. Decât procuror străin, s-au gândit liderii, mai bine mai tragem de timp. Fracțiunile au spus ”da”. Vor încerca iarăşi lipsa schimbărilor reale să fie acoperite de propaganda și manipularea de la televiziunile din dotare.

            Noi, naivii (a se citi proștii) incurabili ne conduceam de declaraţiile din campanie şi  vedeam ca firească o alianță PLDM-PD-PL cu suportul unei opoziții constructive, cum se declarase cei de la PCRM. Pentru aceasta să li se ofere comuniştilor Curtea de Conturi, CEC-ul. Alte instituții de control. Normal, doar nu avem ce ascunde. Care-i problema? Lasă să controleze și să verifice cât vor. Noi doar suntem curați. Noi vrem în Europa. Tot spuneţi că sunteţi sinceri, convingeți-ne prin fapte.

             La sfârșitul săptămânii trecute, ne-am delectat din plin de primele ședințe ale Parlamentului nou ales. Impresie că spiritul lui Kafka pogorâse pe malul Bâcului. Actorii din teatrele noastre pot să se dea în tot felul de spectacole. Cei de la circ - în piruete imaginabile. Pot să invite cei mai renumiți regisori. Degeaba. Nu vor reuși niciodată un amestec atât de fascinant de tragic şi comic, sublim şi grotesc. Fiindcă parlamentarii noștri nu joacă. Ei sunt firești și naturali.