4. Majoritatea absolută și proporționalul deblocat
În textul precedent am analizat
sistemul electoral majoritar în varianta când „câștigătorul ia totul”, adică
majoritatea relativă. Sistemul majoritar mai cunoaște o formulă: cea absolută.
De data aceasta câștigătorul va trebui să acumuleze 50+1 din voturi. Dacă nu
reușește din prima, atunci se va organiza turul doi de alegeri între primii doi
candidați. Un sistem majoritar uninominal în două tururi de scrutin este
utilizat în Franța pentru alegerea deputaților în Adunarea Naţională , care
reprezintă camera inferioară a parlamentului francez. De asemenea, formula
majoritară absolută se aplică și în statele unde se folosește sistemul mixt: când
sunt desemnați deputații în circumscripțiile uninominale (Lituania și Ungaria).
Sistemul
majoritar absolut. Sistemul majoritar cu dublul tur de scrutin îi permite
alegătorului să-și exprime liber, în primul tur, prima alegere. Dacă însă
niciun candidat nu câștigă majoritatea absolută, urmează turul doi, când
alegătorul este nevoit să voteze rațional: „dublul tur de scrutin transformă o
constrângere într-o opțiune inteligentă” (Sartori). Practica demonstrează că,
de regulă, după primul tur, partidele intră în negocieri gen: „candidatul meu
se va retrage în circumscripția A, dacă al tău se va retrage în circumscripția
B”. În realitate, evident, negocierile sunt mult mai complexe și constrâng
partidele să manevreze, impunându-le astfel să fie mai moderate.
Efectul dublului tur de scrutin este
acela de a produce partide mai „flexibile” (Duverger) și, prin urmare, de a
modera politica. Sartori este de părere că „dublul tur de scrutin penalizează
partidele antisistem”, pe care acesta le împarte în partide extremiste, extreme
și/sau izolate. După cum afirmă politologul italian, posibilitatea de transfer
a votului se oprește în fața partidelor extremiste-izolate. Numărul lor maxim
de voturi este cel inițial. În cel de-al doilea tur, voturile partidelor
antisistem vor merge, mai degrabă, la alte partide, dar nu vor primi voturile
altora. Astfel dispar din spectrul politic. Desigur, nu trebuie să absolutizăm:
în cazul dat se includ factori situaționali, care pot influența raționamentele
expuse mai sus. Un lucru este sigur: dublul tur de scrutin penalizează
partidele aflate la extremitățile eșichierului politic și facilitează
guvernabilitatea.
Pe de altă parte, în cazul
scrutinului cu mai multe tururi, dacă primul tur este puternic conflictual, al
doilea tur presupune realizarea unor alianţe,,ad-hoc'' sau chiar a unor
coaliţii ulterioare la guvernare. Practica ne arată că nu întotdeauna
realizarea acestor alianţe porneşte de la înrudirile sau asemănările de
programe politice ale celor ce realizează astfel de alianţe.
Variantele
proporționalului. Trebuie de remarcat faptul că sistemul electoral preferat
în marea majoritate a statelor europene este cel proporțional. Se cunosc mai
multe formule ale sistemului proporțional, iar diferența o face cu precădere
tipul listei aplicate și mărimea circumscripției. Varianta cu „lista blocată”
este atunci când numele candidaţilor sunt propuși de un partid politic sau de o
alianţă de partide, iar alegătorul nu are nicio posibilitate de a interveni în
această listă. De menționat că în toate statele UE, unde se aplică sistemul
proporțional, cu liste blocate (Italia, Spania, Portugalia, România, Bulgaria),
alegerile au loc în mai multe circumscripții plurinominale. De regulă, acestea
corespund împărțirii administrativ-teritorială a țării.
După cum știm, și în Republica
Moldova se aplică sistemul proporțional cu liste blocate, doar că la noi
alegerile se desfășoară într-o singură
circumscripție plurinominală. Se ştie că atunci când s-a optat pentru această formulă
(în 1993), s-a pornit de la faptul că Republica Moldova nu-și poate exercita
controlul asupra raioanelor din stânga Nistrului.
Într-un șir de țări unde se aplică
sistemul proporțional, în care alegătorul are de votat o „listă închisă”, adică
o listă cu o componenţă şi o ordine a candidaţilor predeterminată de partidul
care o propune, alegătorii au posibilitatea de a modifica ordinea respectivă
prin voturile preferenţiale pe care le pot exprima pentru candidaţii favoriţi,
cazul Austriei, Belgiei, Cehiei, Ciprului, Danemarcii, Letoniei, Olandei,
Slovaciei, Suediei.
Un nivel mai mare de intervenţie a
alegătorului în selecţia candidaţilor este întâlnit în Estonia, Finlanda,
Grecia, Polonia. În aceste ţări lista de candidaţi este deschisă (fără o ordine
prestabilită de partid), iar votul preferenţial este obligatoriu. Acolo,
alegătorii stabilesc, practic, ordinea candidaţilor pe listă, prin faptul că
fiecare alegător este nevoit să aleagă un anume candidat, astfel încât votul
să-i fie validat (chiar dacă votul pentru candidatul respectiv înseamnă, în mod
automat, un vot acordat listei căreia îi aparţine candidatul).
Un caz aparte îl reprezintă
Luxemburgul, ţară în care fiecare alegător are la dispoziţie atâtea voturi câte
mandate sunt alocate circumscripţiei în care el votează. Alegătorul poate acorda
aceste voturi candidaţilor care pot figura pe liste diferite. De asemenea,
sistemul din Slovenia, unde alegătorii stabilesc ordinea candidaţilor pe lista
propusă de un partid la nivelul regiunii – prin faptul că fiecare alegător are
de votat un candidat (dintre cei care reprezintă lista respectivă în districtul
său) – este unul interesant, putând fi considerat un sistem de reprezentare
proporţională cu scrutin uninominal.
Prin urmare, pot fi luate în calcul
mai multe variante de modificare a sistemului electoral existent. În cazul
păstrării sistemului proporțional actual, modificarea poate să prevadă trecerea
de la liste blocate la cele închise sau deschise, fapt care ar da posibilitate
alegătorului să intervină în ordonarea pe listă a candidaților. De asemenea,
poate fi examinată varianta organizării alegerilor la nivelul mai multor
circumscripții uninominale. Dacă va fi aplicată formula majoritară, atunci ar
fi bine să se ia în calcul și sistemul majoritar uninominal cu două tururi de
scrutin.
Acestea ar fi unele dintre
variantele fezabile de sisteme electorale, cu aplicarea formulei majoritare
absolute sau a sistemului proporțional, sugerate de practica altor țări și
reflectate în literatura de specialitate. Rămâne ca toți cei preocupați și
implicați în modificarea actualului sistem electoral să analizeze variantele
posibile, dar și eventualul lor impact asupra sistemului politic în general.
Vom reveni, cu sugestii, într-un alt material.